Decizia nr. 1811/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1811/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 42 din 12 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 martie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice întâmpinare, prin care invocă lipsa calității procesuale pasive a MFP întrucât nu are raporturi juridice cu reclamantul.
De asemenea, se constată că la data de 11 aprilie 2012, a înregistrat întâmpinare și pârâtul Ministerul Justiției prin care solicită respingerea recursului.
La data de 19 aprilie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a înregistrat la dosarul cauzei precizări la motivele de recurs.
Se mai constată că la data de 24 aprilie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată C. de A. C. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 42 din 12 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și în consecință s-a respins acțiunea reclamantului C. T. împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unui pârât fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției.
A fost respinsă în totalitate acțiunea formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu Ministerul Justiției B., C. de A. C., Tribunalul Maramureș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art. 137 al. 1 Cod procedură civilă s-a constatat:
Excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la lipsa calității procesuale pasive a fost considerată întemeiată întrucât acest pârât nu are raport juridic de muncă cu reclamantul și nici calitate de ordonator de credite.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât drepturile salariale au fost solicitate pe perioada (...)-(...), iar acțiunea a fost înregistrată la (...), deci înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut:
Reclamantul a avut calitatea de judecător la Judecătoria Dragomirești până la 0(...), când și-a încetat activitatea prin pensionare.
În cursul anilor 2009-2011 acesta a obținut prin hotărâri judecătorești acordarea următoarelor drepturi salariale: spor de vechime în muncă, toxicitate, spor de confidențialitate, spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și spor de 40% anticorupție, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară.
Reclamantul a precizat că aceste sporuri nu au fost incluse în îndemnizația brută lunară și astfel, nu au fost luate în calcul la stabilirea primei de concediu și a premiului anual aferente anilor 2008-2009.
Reclamantul s-a pensionat sub incidența OUG 2. care stabilea nivelul instanței, funcția deținută, vechimea în magistratură (sporul de fidelitate), precum și valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare.
Potrivit art. 4¹ din OUG 2. alin. 2 „Sporul de vechime în muncă…se ia în calcul la acordarea, recalcularea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, precum și a oricăror altor drepturi ce va determina baza veniturilor salariale";.
Din analiza textului menționat rezultă că sporul de vechime în muncă se ia în calcul la acordarea, recalcularea și actualizarea pensiilor, precum și la oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale, fără a intra în baza de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară, reclamantul având beneficiul textului de lege respectiv art. 85 al. 2 din L. 303/2004 care prevede:
„Pensiile de serviciu ale judecătorilor…se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a magistraților cu luarea în considerare în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime…";.
Sporul de vechime în muncă a fost inclus în indemnizația de încadrare brută lunară abia la (...) odată cu intrarea în vigoare a Legii 330/2009. La art. 3 din Anexa VI al art. 1 al. 3 din această lege se stipulează „Drepturile salariale prevăzute de prezenta lege se stabilesc cu luarea în considerare a gradului sau a treptei profesionale, a vechimi în muncă, a vechimii în funcție sau, după caz, în specialitate, precum și a drepturilor aferente acestora, dobândite potrivit legii";.
Ori, acordarea primei de vacanță și a premiului anual se făceau prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară, și nu pe baza veniturilor salariale astfel că pentru perioada anterioară datei de (...) acest spor de vechime în muncă nu era inclus în indemnizația de încadrare brută lunară, așa cum în mod greșit apreciază reclamantul.
De asemenea, potrivit art. 7 din OUG 2. (al. 1) „Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare…judecătorilor…li se acordă un spor de 1.indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în acest condiții";. Al. 2 „Condițiile de acordare a sporului se aprobă de ordonatorul principal de credite…";.
Așadar, acest spor nu a intrat în calculul indemnizației de încadrare brută lunară. Nici sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de 15% pentru confidențialitate și sporul de 40% pentru anticorupție de care a beneficiat reclamantul prin hotărâri judecătorești nu au fost incluse prin lege în indemnizația de încadrare brută lunară, astfel că nu pot fi luate în calcul la stabilirea altor drepturi salariale.
Potrivit art. 24¹ din OUG nr. 2. prima de concediu se stabilește prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, indemnizație calculată potrivit art. 3 al. 1 din același act normativ.
În ceea ce privește premiul anual, acesta este reglementat la art. 18 din OUG nr. 2.. Premiul anual cuvenit reclamantului pentru 2008 s-a calculat prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară din ultima lună a anului pentru care se face premierea, respectiv decembrie 2008, iar pentru anul 2009 nu i se cuvine acest drept salarial întrucât reclamantul s-a pensionat la (...).
Potrivit art. 3 din OG nr. 2. indemnizația de încadrare brută lunară se făcea în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzut la anexa la OG, fără a se lua în considerare sporul de toxicitate, risc și suprasolicitare neuropsihică, confidențialitate și anticorupție.
Cu privire la situația discriminatorie invocată de reclamant în temeiul
OG nr. 137/2000 instanța a reținut că OG nr. 137/2000 a fost declarată neconstituțională prin D. din (...) a C. C..
Pretențiile reclamantului referitoare la drepturile salariale anterior datei de 0(...) erau sub incidența OG nr. 2. care nu prevede sporurile solicitate de reclamant prin cererea sa.
Abia începând cu (...) judecătorii au beneficiat de acordarea sporului de risc 50%, de confidențialitate de 15% care, împreună cu sporul de vechime au fost incluse de la (...) în indemnizația de încadrare lunară. În privința reclamantului sunt aplicabile dispozițiile art. 85 al. 2 din L. 303/2004.
Reclamantul în completarea de acțiune mai solicită sporul anticorupție
40% și diferența salarială față de procurorii DNA și DIICOT pe perioada (...)- (...). Potrivit Deciziei VI/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție - S. U. referitoare la aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 al. 1 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi a magistraților precum și a dispozițiilor art. 28 al. 4 din OUG 43/2002 modificată prin OUG 2. și aprobată prin legea 6. a stabilit într-adevăr că drepturile salariale prevăzute în aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților. Această decizie, însă nu mai poate produce efecte în 2008, întrucât a intrat în vigoare OUG 2. care nu prevede un asemenea spor anticorupție.
Diferența salarială față de procurorii DNA și DIICOT nu are temei legal.
Salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT s-a realizat în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
În considerarea celor de mai sus acțiunea reclamantului a fost respinsă în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. T., solicitândmodificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond.
În motivarea recursului reclamantul arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și cuprinde motive contradictorii iar instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrative.
În fapt, sporul de anticorupție și diferențele salariale, respectiv despăgubirile i-au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Prin S. civilă nr.56 din 18 ianuarie 2008 a T.ui M. dată în dosarul nr. (...), au fost obligați pârâții să-i plătească drepturile bănești reprezentând diferențe salariale dintre indemnizația brută lunară și cea a funcției similare de la D. și D. începând cu luna aprilie 2006 și în viitor.
Prin S. civilă nr.119 din 5 februarie 2007 dată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., au fost obligați pârâții să-i plătească echivalentul sporului de 30% respectiv
40% din indemnizația brută lunară cuvenită pentru perioada anilor 2003-
2006.
Aprecierea subiectivă a instanței că diferența salarială față de procurorii
D. și D. nu are temei legal este contrazisă prin deciziile C. C. (nr. 1/2004 și nr.
135/1996), iar aceste decizii nu produc efecte asupra acestor diferențe salariale consacrate legislativ prin O. nr. nr. 2., abrogate în totalitate prin L. nr.
2. privind salarizarea unică.
În acest caz deciziile CCR nu produc nici un efect cu privire la deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru viitor deoarece CCR nu poate anula o decizie a Î.C.C.J nr. VI; XXI; XXXVI/2007, etc..
Actele de discriminare salarială au avut loc înainte de adaptarea deciziei nr. 638/2009 a CCR, ceea ce în speță lipsește de fundament eficiența acesteia.
Deci raporturile juridice noi sunt guvernate de legea în vigoare la data nașterii acestora.
Deciziile CCR, instanță politică nu resping posibilitatea instanței de judecată de a aplica normele dreptului internațional și comunitar, respectiv art.14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și art. 1 din Protocolul nr.12 la această C. care au forță juridică superioară legislației naționale conform art.20 din Constituția României.
Temeinicia pretențiilor recurentului reiese din prevederile O. nr. nr.
63/2000, O.U.G. nr.177/2002 și O.U.G. nr. 2., ce sunt în esență identice și care dispun că sporurile reglementate de aceste texte legale se includ în indemnizația brută lunară și se iau în calcul la stabilirea oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale.
Deoarece prima de concediu de odihnă și premiul anual reprezentând al
13-lea salariu sunt drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale, este normal ca și indemnizația de încadrare brută lunară să includă și sporurile menționate mai sus.
În cuantumul acestora nu s-au regăsit sporurile de anticorupție, diferența salarială față de D. și D., vechimea în muncă, confidențialitate etc..
Menționează faptul că prima de vacanță și premiul anual i-au fost plătite proporțional cu timpul lucrat în anul 2009 (până la 1 august când s-a pensionat).
Instanța de judecată nu a ținut seama de practica unitară a instanțelor de control judiciar (inclusiv C. de A. C.) și jurisprudența CEDO în cauze similare.
Aceasta și-a bazat motivarea contradictorie pe deciziile unei instanțe care nu respectă prevederile art. 20 din Constituția României (a se vedea decizia nr.
426/14 mai 2008 a C. de A. B., etc.).
Fiind discriminat de legiuitor prin diferite reglementări legale, a invocat în susținerea cererilor O. nr. nr.137/2000 în vigoare în acel moment, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu. Deoarece judecătorul acțiunii este și al excepțiunii, instanța de judecată are putere și competență de a verifica și constata dacă un text de lege este sau nu discriminatoriu.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 martie 2012 (f.6-9) Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 aprilie 2012 (f.11-13) Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant și menținerea sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține că recursul este nefondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața instanței de fond, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi de natură salarială aferente perioadei 0(...)-
0(...), reprezentând diferența dintre premiul anual și prima de vacanță de care a beneficiat pentru această perioadă și cea care i s-ar fi cuvenit prin includerea în baza de calcul a acestor drepturi a sporurilor recunoscute prin hotărâri judecătorești, precum și plata acestor sporuri reprezentând: spor de vechime, toxicitate, suprasolicitare neuropsihică, confidențialitate, calculate la indemnizația brută lunară majorată cu sporul anticorupție și diferența salarială față de procurorii DNA, DIICOT.
Prin S. civilă nr. 1. dată în dosarul nr. (...) al T.ui M., reclamantului i-au fost recunoscute drepturile salariale reprezentând echivalentul sporului de
30% respectiv 40% din indemnizația brută lunară cuvenită pentru perioada anilor 2003-2006.
Acest spor a fost reglementat prin OUG nr. 2. publicată în MO nr. 314 din 7 aprilie 2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, act normativ care a avut la bază, printre altele, astfel cum rezultă din expunerea de motive, H. C. N. pentru Combaterea Discriminării nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existenta unei discriminări directe intre judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 40% si cei care nu beneficiază de acest spor, recomandând M.ui J. inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități.
Prin S. civilă nr. 56 din 18 ianuarie 2008 a T.ui M. dată în dosarul nr. (...), modificată prin D. nr. 3. din (...) a C. de A. C. au fost obligați pârâții Tribunalul Maramureș, C. de A. C. și Ministerul Justiției, să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diferențe salariale dintre indemnizația brută lunară și cea a funcției similare de la D. și D. începând cu luna aprilie 2006 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Ulterior, prin S. civilă nr. 2. pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M., modificată prin D. civilă nr. 1. a C. de A. C., au fost obligați aceiași pârâți la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturilor salariale dintre indemnizația acestuia și cea a funcției similare din cadrul DNA-DIICOT, pentru perioada (...)-0(...).
Sporul de vechime în muncă și cel de toxicitate a fost reglementat prin dispozițiile art. 41 alin. 1 și, respectiv art. 7 alin. 1 din OUG nr. 2., reclamantul beneficiind de acordarea acestor sporuri în condițiile reglementate de acest act normativ. În ceea ce privește sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate de 15%, reclamantul deține titluri executorii,pentru perioada 0(...)-0(...) pentru care s-au formulat pretențiile deduse judecății în prezentul dosar, respectiv S. civilă nr. 6. pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 2. a C. de A. C. și, respectiv, S. civilă nr. 9. pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 1. a C. de A. C. Modalitatea efectivă de calcul și acordare a drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate de 15%, ținând seama de titlul executoriu reprezentat de S. civilă nr. 56 din 18 ianuarie 2008 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), modificată prin D. nr. 3. din (...) a C. de A. C., reprezintă un aspect ce ține de executarea hotărârilor judecătorești care recunosc plata în favoarea reclamantului a drepturilor de natură salarială solicitate, pentru acestea reclamantul deținând titluri executorii. Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din OUG nr. 2. „pentru activitatea desfășurată personalul prevăzut la art. 1 beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima luna a anului pentru care se face premierea"; iar potrivit alin. 2 „pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul indemnizația de încadrare brută din ultima luna de activitate";. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 241 din OUG nr. 2. „la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egala cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu";. Din prevederile legale anterior menționate, rezultă cu certitudine că atât premiul anual cât și prima de vacanță se calculează prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară de care a beneficiat efectiv reclamantul în ultima lună pentru care s-a făcut premierea, pentru anul 2008, respectiv, în ultima lună de activitate, pentru anul 2009, și, de asemenea, din ultima lună anterioară plecării în concediu. Prin urmare, nu este posibil a se include în baza de calcul a acestor drepturi sume care nu au fost avute în vedere de textul legal de reglementare a acordării lor. Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., C. va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva Sentinței civile nr. 42 din 12 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECATORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. G. G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: C. M.
| ← Decizia nr. 1657/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2197, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
