Decizia nr. 1657/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.1657/R/2012
Ședința publică din data de 10 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L.T. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1909 din 18 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați L. T. „. R. T. L., C. LOCAL T. L. și P. O. T.
L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 3 aprilie 2012 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea recurentului și a reclamantului intimat, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1909 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea civilă formulată de S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat: B. A., ș.a. în contradictoriu cu pârâții:L. T. „. R. T. L., C. Local T. L., I. P. T. L., Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
I. L. T. „. R. T. L. a fost obligat la:
1) calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului
școlar 2009-2010 în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzute de L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu
2) plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar 2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
II: Pârâții C. Local T. L., I. P. T. L. și Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice că acesta în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, sindicatul se prezintă în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul de la fila 11 care au început efectuarea concediilor de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, după cum rezultă din adeverințele depuse la dosar.
În acest sens, potrivit deciziei nr. 20 din dosarul nr.20/2011 a Înaltei
Curți de C. și Justiție dată în interesul legii se stabilește că art. 1 din L. nr.1. raportat la art. 150 (fost 145) din Codul muncii, art. 103 lit.a) din L. nr. 128/97 cu modificările ulterioare și art. 7 din H.G.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică…. sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic auxiliar din unitățile de învățământ preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anilor 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1. respectiv 3 iulie 2010.
Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediul de odihnă potrivit art. 103 lit. 1 din L. nr. 128/97 modificată și completată.
Potrivit art. 145 al. 3 Codul muncii „Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu";.
D. adeverințele depuse, sus menționate rezultă că indemnizația de concediu a fost calculată și plătită cu o reducere de 25% începând cu (...), după intrarea salariaților în concediu.
Potrivit art. 28 al. 4 din Contractul Colectiv de M. la N. I. Ș. J. M.
2008-2009 coroborate cu art. 29 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de
R. Î. 2007-2008 „pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu
Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu.";
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii obligării M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În motivarea recursului invocă lipsa calității procesuale pasive a M. F. P., întrucât această instituție nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut in baza contractului colectiv de munca la nivelul I. Ș. al județului M. in care Ministerul
Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin.3 din L.nr.84/1995 finanțarea de baza a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde si cheltuielile de personal se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Rolul esențial in procesul bugetar si in execuția bugetara revine G. respectiv P. potrivit art.17 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18 din aceeași lege, stabilește ca, acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anula de execuție.
In asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi bănești acordate unor persoane si care nu se număra printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si in același timp imposibila deoarece, aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens da către legiuitor.
Prin D. nr. 10/(...), I. Curte de C. si Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. Curte de C. si Justiție stabilind ca:
„în aplicarea dispozițiilor art.60 din Codul de procedura civila raportat la art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare, si art. 1-4 din OG. nr.2. privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările si completările ulteriore, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulata de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut in favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut in favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Reclamantul S. L. din Î. M., prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului astfel formulat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul
Maramureș,
M. F. P. prin D. G. a F. P. M. nu contestă dreptul cadrelor didactice reprezentate în acest dosar, ci doar faptul că nu ar avea nici o atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților.
Arată că art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, prevede că în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - coordonează acțiunile care sunt În responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; - emite norme metodologice, precizări șiinstrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea; - analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor; - furnizează P., la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale; - asigură monitorizarea execuției bugetare; - stabilește conținutul, forma de prezentare și structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite; - blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Astfel, consideră că Tribunalul Maramureș a procedat corect în sensul obligării M. F. P. prin D. G. a F. P. M. la alocarea sumelor necesare efectuării plății tranșelor suplimentare de vechime.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține că recursul este fondat,având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința pronunțată instanța de fond a obligat pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate, reținând că în cauză legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât este conferită de dispozițiile art. 19 din L. nr. 500/2002 care prevăd că pârâtul coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Raportat la considerentele reținute de instanța de fond în soluționarea acțiunii formulate de reclamant împotriva pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de A. reține că prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iaunaștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nici o obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3.. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului. În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul îngaranție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă."; Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M. F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, Curtea de A. constată că sunt pe deplin aplicabile statuările obligatorii ale instanței supreme din D. menționată referitoare la rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea de A. va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte hotărârea, în sensul că va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului recurent. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1909 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca fiind făcută împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G. L. T. G. N. N. Red.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 4156/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1811/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
