Decizia nr. 5134/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECZIA CIVILĂ Nr. 5134/R/2012
Ședința publică din data de 18 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. „. C. F. C. și recursurile declarate de pârâții C. C. SA - S. C. CF C. și C. N. de C. F. C. SA B. împotriva sentinței civile 4417 din (...) pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 decembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4417/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.
(...), s-a admis în parte cererea acțiunea formulată de reclamantul S. "L. C. F." C. în numele membrilor de sindicat A. D.,A. G. E., A. F.-V., A. S., B. Ș., B. I.,B. A. R.,B. A.,B. G. I., B. Ș., B. R. C.,B. A. G., B. A., B. F., B. V., B. Ș., B. D.,B. A. L.,C. E.,C. L., C. V.,C. E., C. V., C. S. A., C. T. Ș., C. M. C., C. I.,C. G.-C., C. V., C. V.,C. A.,C. S. I.,C. C. G.,C. I.,C. V.,C. I.,C. F. T., C. M. D., D. C. A.,F. C. C., F. D.-V.,F. P. V.,F. D.-C.,F. V., F. F. R.,G. C.,G. I. Ș.,G. M. Ș.,G. V., G. V., G. C. A., G. C., G. R., G. V.-D.,G. V.,G. I.,H. I.,H. L. D.,H. R. S., H. I.,I. D.,I. V. F.,I. S., I. F.,I. N. I.,I. T., I. M. V., I. I., K. T. Ș., K. A., K.-F. A., K. T., K. L., L. I., L. V.,L. I.-S.,L. G.,L. D.- S.,L. D.,L. L., M. V.-L.,M. A. G., M. I.,M. D. G.,M. B.,M. M.,M. I.-A., M. I.,M. I. O.,M. I.,M. V., M. I.-A., M. I., M. M. Ș., M. M.-I.,M. S. M.,M. D. F.,M. V.,M. D.,M. V., N. L., N. A. G., N. T. I., N. D., N. G., N. I.,O. M., O. D.-D., O. C. I.,O. D., O. I.,O. I.-F.,O. M.,O. C. V., O. M.,P. G.,P. L., P. M. G., P. A. A.,P. A.,P. F.,P. O. M.,P. D. V.,P. I.,P. S.,P. A.,P. C., P. F.,P. I.,P. F.,P. I., P. D. D., R. M., R. G. ,R. Ș.,R. A. D.,R. I.,R. V.,R. A. A., R. D.-S., R. D.,R. I., S. V., S. G., S. M.-V., S. V. S., S. M. B., S. C. A., S. A. G., S. M. S., S. D.,S. O. I., S. I., S. C.,S. I. V.,S. I. L., S. V. G.,S. G., S. V., S. F.,S. A.,S. G.,T. A. C.,T. M.-G.,T. A. A. ,T. G.-G.,T. A. ,T. D. E.,T. D. S.,T. E.,T. S., T. T.,T. D.-T.,T. M.,U. M. A., U. O. V., U. M. C., U. I. L., U. F., V. C. D.,V. I. V.,V. V., Z. C.,Z. M.,Z. M., Z. V. Și R. B. G., B. Z., B. F., B. Z., B. L., C. M., C. V., C. V., C. D., C. G. ,C. A. ,R. V., D. G., D. R., F. C., F. Z., F. I., F. N., I. M. S., L. A., M. D., M. C.,M. S., N. I.,O. M., P. A. C., P. L.,S. A.,S. C., S. M., S. I.,T. I., T. L., T. M., T. P., V. V., V. T.,V. G., P. O., în contradictoriu cu pârâții C. DE C. F. C. SA S. R. CF C. și C. N. DE C. F. C. SA B., și in consecința au fost obligate paratele sa plătească reclamanților ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Z. F., P. și C. aferente anului 2009.
S-au respins ca nefondate cererile reclamantului privind obligarea paratelor la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007-2009 și a contravalorii bonurilor de masa aferente perioadei februarie 2009 și pana in prezent.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea sa, formulată în scris și înregistrată la data de (...), declinata de la Curtea de A. C. reclamantul solicită instanței obligarea pârâtelor să plătească reclamanților ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Z. F., P. și C. aferente anului 2009, plata salariului suplimentar aferent anilor 2007-2009 și a contravalorii bonurilor de masa aferente perioadei februarie 2009 și până în prezent.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată faptul că toate drepturile solicitate sunt prevăzute în C.ractul colectiv de muncă și decurg din acesta, iar pârâta nu și-a îndeplinit niciuna din obligațiile contractuale asumate.
Reclamantul arată că potrivit art. 64 din C.ractul Colectiv de M. pentru anii
2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia Zilei Ceferiștilor și a sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților câte un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, mai arată faptul că prin art. 74 din C.ractul Colectiv de M. părțile au convenit ca salariații să beneficieze de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, C. de C. F. C. SA S. R. CF C. a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nelegală și netemeinică.
T. a reținut că acțiunea este parțial fondată, pentru următoareleconsiderente:
Potrivit art. 64 din C.ractul Colectiv de M. pentru anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia Zilei Ceferiștilor și a sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților câte un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare (fila 294).
Din redactarea textului rezultă faptul că acordarea acestor ajutoare materiale este imperativă și nu este condiționată de criteriile financiare ale Companiei sau performantelor economice ale acesteia. Redactarea textului nu folosește sintagma „poate"; acorda ajutorul material salariaților. Redactarea textului convenit de ambele părți folosește sintagma „se va acorda";, ceea ce arata caracterul imperativ al normei stabilite de către părțile semnatare ale CCM.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, iar apărările pârâtei nu pot fi reținute.
In concluzie, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Z. F., P. și C. aferente anului 2009 nu a fost platit în anul 2009, pârâta făcându-se vinovata de încălcarea prevederilor contractului colectiv de munca, precum si prevederile art
40 alin. 2 lit. c din C. muncii potrivit carora „angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca"; .
De asemenea a încălcat si prevederile art. 161 din codul muncii potrivit cărora ";salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor";, salariul cuprinzând salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri așa cum prevede art. 160 din codul muncii.
In acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constând in contravaloarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Z. F., P. și C. aferente anului 2009.
Cu privire la acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007-2009, instanța a respins acest capăt de cerere având în vedere art. 32 alin. 1 din
C.ractul Colectiv de M. aferent anilor 2009-2010 care statuează că „pentrumunca desfășurată în cursul unui an calendaristic, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Astfel, dreptul la acordarea salariului suplimentar nu este un drept pur și simplu reflectat de modalități, ci supus condiției suspensive a existenței și aprobării fondurilor necesare achitării acestui drept către beneficiari.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă aferente perioadei februarie 2009
și până în prezent, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din L. 1. salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
L. nr. 1. prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului.
Ori din actele de la dosar nu rezultă că în buget au fost incluse asemenea cheltuieli de personal.
Acordarea tichetelor de masă nu se realizează necondiționat, ci numai în limita prevederilor bugetului. Astfel, dreptul la acordarea tichetelor de masă nu este un drept pur și simplu reflectat de modalități, ci supus condiției suspensive a existenței și aprobării fondurilor necesare achitării tichetelor de către beneficiari.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pe de o parte, pârâtele C. N. DE C. F. "C." S. B. și C. C. SA B. - S. C. CF C., iar pe de altă parte, reclamantul S. L. C. F.
1. Prin recursul formulat, pârâtele C. N. DE C. F. "C." S. B. și C. C. SA B. - S. C. CF C. au solicitat, în temeiul art. 299 si art. 304 pct. 9 teza a doua Cod proc. civ., cu aplicarea art. 304 indice 1 Cod proc. Civ., admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii prin care se solicita plata ajutorului material pentru P., Z. F. si C. pe anul 2009.
În motivarea recursului s-a arătat că pentru anul 2009 obligatia C. C. SA de a plati ajutorul material aferent sarbatorilor de P., C. si Z. F. nu exista.
În susținerea acestei afirmații precizează că în conformitate cu prevederile art.65 ultimul aliniat din CCM nr.(...) pe anul 2009-2010 , "in anul 2009 nu se acorda ajutoare materiale cu ocazia sarbatorilor de P., C. si Z. F. ".
Prin urmare motivat de intelegerea partilor (patronat - sindicate) solicită să se constate ca nu exista temei legal pentru acordarea in anul 2009 a ajutoarelor materiale aferente sarbatorilor de P., C. si Z. F.
Luând in considerare situația economica prin care trece compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu C. C. SA C.ractul
Colectiv de M. pe anul 2009-2010 cu prevederea ca pe anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale de P., C. si Z. F. .
Consideră ca acest motiv este de ordine publica astfel că instanța nu poate trece peste vointa partilor decat prin incalcarea principiului forței obligatorii a conventiei, principiu statuat prin dispozitiile art.1270 C.civ.
Față de cele mai sus aratate apreciază ca nu exista temei legal pentru acordarea acestor drepturi si solicită să se respingă pretențiile solicitate în ceea ce priveste acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia sarbatorilor de P., C. si Z. F. pentru anul 2009 ca neîntemeiate si nelegale.
În drept: L. 53/2003- C. M., L. nr. 168/1999, OUG nr. 79/2001, H.G nr.
50/2006, H.G. nr. 1/2007, C.ractele colective de munca aplicabile, C. Civil si C. de procedura civila.
2. Prin recursul declarat, reclamantul S. L. "C. ferate" C. a solicitat admiterea recursului și modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii acțiunii in întregime si in consecința obligarea paratelor la plata drepturilor salariale solicitate prin actiune, respectiv acordarea salariului suplimentar pe anii 2007, 2008 si 2009, precum si acordarea tichetelor de masa.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 32 (1) din C.ractul Colectiv de M. pe anii (...)-
2010, care prevede "Pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare in luna decembrie a anului respectiv"
.
Din redactarea textului rezulta faptul ca acordarea salariului suplimentar este imperativa si nu este condiționată de criteriile financiare ale Companiei, ceea ce arata caracterul imperativ al normei stabilite de catre partile semnatare ale CCM.
Este adevarat insa, faptul ca, conform prevederilor art.32 alin.2 acesta se poate acorda trimestrial, in baza hotărârii C.ui de A.
Ori, instanta de fond aflandu-se intr-o grava eroare, respinge capatul de cerere privind acordarea salariului suplimentar pentru anul (...) retinand "ca dreptul la acordarea salariului suplimentar nu este un drept pur si simplu reflectat de modalitati, ci supusa conditiei suspensive a existentei si aprobarii fondurilor necesare achitarii acestui drept catre beneficiari", interpretand gresit prevederile art. 32(1) din C.ractul Colectiv de M., din continutul caruia deduce ca, "…personalul societatii poate primi un salariu suplimentar.
Aceasta prevedere se regăsește in art.32 alin.2 din care rezulta faptul ca acesta se poate acorda trimestrial, in baza hotărârii C.ui de A.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c, raportat la art.243 C. M., art.41 alin.3
Constitutie, art.30 L. 130/1996 republicata, angajatorul are obligatia sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca; în cazul de față paratele, nu au dat eficienta acestei prevederi prevazuta in art.32 alin.1 din CCM (...)-2010.
Recurentul invocă și prevederile art. 229 alin.1 și 4 din C. M. republicat, subliniind că în materia executarii obligatiilor se vorbeste, in general de principiul executarii in natura a obligatiei, iar în cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligatia, creditorul pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate sa recurga la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie pentru a-l sili la executare.
Potrivit art.155 din C. M., coroborat cu art.969 cod civil intre organizatia sindicala reprezentativa semnatara a C.ractului colectiv de munca la nivel de de grup de unitate feroviara si parata s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariale cu titlu de adaosuri vor fi platite salariatilor, membri de sindicat, care odata stipulate ele devin L. partilor.
Din textul C.ractului colectiv de munca nu rezulta ca acordarea acestor drepturi salariale este conditionata de posibilitatile financiare ale societatiilor parate. Omisiunea cuprinderii drepturilor salariale in bugetele de venituri si cheltuieli le este imputabila paratelor, care s-au obligat prin contractul colectiv de munca la acordarea drepturilor salariale.
Considera ca existenta sau inexistenta resurselor financiare ale paratelor nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii ori recunoasterii drepturilorsalariale, prevazute in C.ractele colective de munca, aceasta fiind o obligatie si nu o facultate a angajatorului.
In ceea ce priveste aprecierea instantei de fond, in sensul ca nu se pot acorda tichetele de masa deoarece nu au fost incluse in bugetul de venituri si cheltuieli solicită a se observa ca obligația elaborării bugetului si deci includerea cheltuielilor salariale este o obligație care revine in exclusivitate angajatorului, nicidecum salariatului.
Drept urmare in mod eronat instanta de fond nu a acordat un drept salarial pentru a cărui neincludere in buget se face răspunzător in exclusivitate angajatorul.
Este adevărat ca L. 1. prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masa, insa din moment ce angajatorul si-a asumat o obligație contractuala in acest sens, pe baza propriilor evaluări financiare, este răspunzător pentru neîndeplinirea clauzei contractuale. Salariatul nu este răspunzător pentru evaluările economice eronate ale angajatorului din momentul negocierii contractului colectiv de munca si nici pentru omisiune acestuia de a cuprinde in bugetele de venituri si cheltuieli toate clauzele contractului colectiv de munca.
Recurentul mai invocă faptul că în speță similară s-a pronunțat favorabil
Curtea de A. C. în dosar nr. (...).
Pârâta C. N. DE C. F. "C." S. B. S. "Centrul Regional de E., Î. și R. CF" C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către S. L. C. F. C. ca nefondat.
I. Referitor la pretențiile recurentului privind plata salariului suplimentar pentru anii (...) se arată că prin acțiunea formulata recurentul a solicitat obligarea C. C. SA B. SA la aplicarea clauzei prevăzuta de art. 32 si următoarele din CCM 2007-2008 si CCM 2009-2010, respectiv plata salariilor suplimentare aferente anilor (...), actualizate cu rata inflatiei de la data scadentei pana la plata efectiva .
In conformitate cu art.32 din CCM 2007-2008 «pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv. S. suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotararii C.ui de A., luata cu acordul delagatilor alesi ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat.
Din veniturile realizate , fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Invederează intimata că C.R CF SA este societate comerciala pe actiuni cu capital social integral varsat de statul roman in calitate de actionar unic care isi exercita drepturile si obligatiile prin M. T.
Potrivit prevederilor art.22 alin 1 din HG nr.582/1998 privind infiintarea C.
C. SA, prin reorganizarea S. C. , isi stabileste bugetul propriu de venituri si cheltuieli care se aproba de catre G., la propunerea M. T., cu avizul M.ui M. si Protectiei Sociale si al M.ui Finantelor.
Mentionează ca C. C. SA nu a avut aprobat bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2008, astfel ca neavand stabilit cuantumul veniturilor si fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
Conform art.29 alin. 3 si 4, art.47 alin 3 , art 48 alin2 lit.b din L. nr.500/2002 privind finantele publice, cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata. Fondul salariilor de baza se aproba distinct prin anexa la bugetul fiecarui ordonatori principali de credite. A. pentru cheltuielile depersonal ,aprobate pe ordonatori principali de credite si , in cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate si nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor aprobate in bugete, se aproba de către ordonatorii principali de credite , pentru celelalte sub diviziuni ale clasificatiei bugetare, pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor tertiari de credite, dupa caz.
Art.32 din CCM 2007-2008 precizează ca din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 % din fondul de salarii realizat lunar.
Ori in contextul in care C. C. SA nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor înregistrând pierderi pe anii 2007 2008 si 2009, precum si plăți restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat , bugetele fondurilor speciale, consideră ca nu exista obligatia platii salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamanti.
Precizează ca veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putand majora deficitul bugetar al acesteia.
T.odata, arată că in conformitate cu art.22 alin.2-4 din HG nr.5., veniturile
C. se realizeaza din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii si din valorificarea la intern si export a deseurilor refolosibile rezultate din reparatii demolari, casari de bunuri aflate in patrimoniu si din alte activitati proprii si sunt utilizate, in principal dupa cum urmeaza: - veniturile obținute din tariful de utilizare a infrastructurii se utilizeaza, in principal pentru acoperirea cheltuielilor de functionare, intretinere si reparatii curente a infrastructurii feroviare; - veniturile obtinute din chirii se utilizeaza, in principal, pentru acoperirea cheltuielilor de functionare, de intretinere, reparatii curente, precum si modernizarea dezvoltarea si reparatiile capitale ale infrastructurii feroviare private ; - veniturile obtinute din valorificarea produselor reziduale se utilizeaza in principal pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private , in functie de sectorul din care provin.
Adunarea generala a actionarilor poate decide, in functie de prioritatile C. si alte alocari ale veniturilor.
Veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume, insa C. C. SA are obligatia utilizarii veniturilor realizate conform prevederilor legale si in alte scopuri (pentru acoperirea cheltuielilor de functionare , intretinere , si reparatii curente a infrastructurii feroviare) decat cele salariale.
Circumstantele economice din ultimii ani creează societăți un dezechilibru de o asemenea gravitate incat o situează intr-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara, iar acordarea salariilor suplimentare pretinse de recurent ar agrava situatia economica a companiei.
In contextul celor mai sus arătate, apreciază ca obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de recurent apare ca o obligatie imposibil de executat.
Reglementarea platii premiilor anuale, a celui de-al 13 salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat si care, potrivit balantelor de verificare si declaratiilor pentru impozitul pe profit au inregistrat pierderi sau plati restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plati, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii.
II. Cu privire la acordarea contravalorii bonurilor de masa neeliberate din februarie 2009 - februarie 2010, consideră că instanța de fond corect a retinut in sentinta atacata ca aceste drepturi nu se cuvin recurentului.
Recurentul prin recursul înaintat solicita obligarea C. C. SA la aplicarea clauzei prevăzute de art.77 din contractul colectiv pe anul 2. completat si modificat prin acte adiționale, in care se prevede ca personalul companiei beneficiază de acordarea a cate un tichet de masa /., in conformitate cu prevederile legale.
In conformitate cu prevederile art.8 alin2 din L. nr.1. privind acordarea tichetelor de masa, sumele corespunzătoare tichetelor de masa acordate de angajator, in limitele valorii nominale, nu se iau in calcul nici pentru angajator nici pentru salariat la stabilirea drepturilor si obligațiilor care se determina in raport cu venitul salarial.
Tichetele de masa intra in categoria cheltuielilor sociale, deci este un drept social, nicidecum un drept salarial. Mai mult C. Fiscal in art .55 alin 4 lit b prevede că nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile in intelesul impozitului pe venituri ( ... ) - contravaloarea tichetelor de masa.
Astfel, sumele corespunzătoare tichetelor de masa nu sunt drepturi de natura salariala, astfel ca L. 1. prevede doar posibilitatea acordării tichetelor, fara sa stabilească obligativitatea acordării acestora in sarcina angajatorului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant S. L. C. F. a solicitatrespingerea recursului declarat de pârâte, arătând că sunt eronate susținerile pârâtelor privind faptul că potrivit prevederilor CCM nr. (...) pe anul 2009-2010,
„în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P. și Z.
F., întrucât în perioada 1 aprilie 2009-5 iunie 2009 nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, iar pe tot parcursul anului 2009 s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Dat fiind faptul că are prioritate în aplicare contractul colectiv de muncă la nivel superior care cuprinde dispoziții mai favorabile pentru salariat, care la rândul său satisface toate cerințele impuse de prevederea contractuală, condiția mucii ireproșabile prestată nefiind negată de angajator prin apărările formulate, este îndreptățit în baza contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități la plata ajutorului solicitat.
Se mai arată că acordarea ajutoarelor materiale aferente sărbătorilor de P., C. și Z. F. pe anul 2009 au fost admise în mod corect de către instanța de fond, acestea fiind o componentă a salariului conform art. 155 din codul muncii. Menționează că aceste drepturi se suportă din fondul de salarii și nu din fondul de 2% cu destinație exclusiv socială, astfel cum este definit de art. 21 din codul fiscal. Mai mult, această premiere face obiectul reținerilor la sursă a impozitului și celorlalte contribuții datorate statului, fiind considerare venituri din salarii și asimilate salariilor.
Faptul că au existat circumstanțe economico-financiare ce au fost de natură a determina imposibilitatea executării obligațiilor asumate nu este de natură a exonera debitorul de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o. societatea avea posibilitatea de a solicita și obține implicit renegocierea clauzelor contractuale, lipsa fondurilor nefiind de natură a genera acceptarea punctului de vedere a existenței unui motiv de neîndeplinire a obligației.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate Curtea de A. reține următoarele:
1. Recursul declarat de pârâtele C. N. de C. F. "C." S. B. și C. C. SA B. - S. C. CF C. este nefondat.
În acest sens Curtea reține că art. 65 din C.ractul colectiv de muncă pe anul 2009-2010, încheiat la nivelul pârâtei, înregistrat sub nr. 2591/(...) (filele
420-424 dosar recurs), prevede că, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. feroviarilor se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi cel puțin egal cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, condiția fiind aceea ca salariatul să nu fi absentat nemotivat în cursul anului respectiv mai mult de o zi, să nu fi fost sancționat pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului să nu fi fost în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
La alineatul ultim al acestui articol se prevede că „în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și de Z. F..
În lipsa unei prevederi cu privire la data aplicării sale, în baza art. 25 alin.
3 din L. nr. 130/1996, republicată, contractul colectiv de muncă pe anii 2007-
2008 s-a aplicat în intervalul de timp cuprins între data înregistrării sale la D. de
M., S. S. și F. a municipiului B. - 29 martie 2007 (f. 8 dosar recurs) și data încetării sale - (...), conform actului adițional înregistrat sub nr. 7151/(...), depus la dosar (fila 407 dosar fond).
Acest aspect a fost relevat și de către pârâtă prin adresa nr. 1. din (...) (fila
405 dosar fond).
C.ractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 s-a aplicat începând cu data înregistrării sale - 6 iunie 2009, expirând conform actului adițional nr.
1718/2010 la data de (...) (f. 14-20). Potrivit adresei nr. 1. din (...) emisă de pârâtă, la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2591/(...) există două acte adiționale, înregistrate sub nr. 1718/2010 și 2317/2010.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, înregistrat sub nr. 1718 din (...) (filele 425-427 dosar recurs) art. 65 a fost modificat, în sensul menționării faptului că ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. F. nu se acordă pentru anul 2009 și 2010.
În anul 2009, sărbătoarea pascală a avut loc în data de 19 aprilie, Z. F. a fost declarată data de 23 aprilie, iar C.ul s-a sărbătorit la data de 25 decembrie
2009.
Deși, pe de o parte, se poate constata faptul că în intervalul de timp cuprins între data expirării contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008 și momentul aplicării noului contract colectiv de muncă pe anii 2009-2010, nu a existat vreun contract colectiv de muncă la nivelul unității pârâte (astfel că raportat la acest contract colectiv de muncă sărbătoarea pascală și ziua feroviarului s-au situat în afara perioadei de aplicabilitate a contractului), iar pe de altă parte, pe perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, s-a prevăzut neacordarea ajutorului material solicitat pe anul 2009, Curtea reține, astfel cum a arătat și sindicatul reclamant, faptul că în anul 2009, pe tot parcursul său, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării, aplicabil și pârâtelor.
Potrivit art. 71 din acest din contract colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar „pentru Z. feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație la nivelul clasei 1 de salarizare";.
Dat fiind faptul că are prioritate în aplicare contractul colectiv de muncă la nivel superior, ce cuprinde dispoziții mai favorabile pentru salariat, Curtea reține că reclamanții, care au prestat activitate în anul 2009, sunt îndreptățiți în bazacontractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități la plata ajutoarelor solicitate.
C.ractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării drepturilor respective nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestora ar fi una condiționată, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de aceste drepturi cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
În raport de prevederile art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor, în condițiile în care doar prin L. nr. 6. a fost abrogată această lege), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități (în speță), Curtea reține că au prioritate în aplicare prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități.
În același sens sunt prevederile art. 38 C. muncii, conform cărora „salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate";, prin drepturi recunoscute de lege trebuind a fi înțelese inclusiv cele aduse de art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 citat mai sus.
Art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 are valoare de principiu în dreptul muncii, astfel încât nu poate fi eludat prin inserarea unor prevederi contractuale în contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior, care tind a se interpune în aplicarea directă a acestui principiu care reflectă ordinea publică în domeniul pe care îl reglementează.
Or, față de acest principiu, Curtea urmează a înlătura susținerile din recurs prin care se invocă prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate privind neacordarea drepturilor respective pentru anul 2009, întrucât clauza respectivă nu impietează asupra obligativității acordării acestor drepturi în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități.
2. În ce privește recursul declarat de reclamantul S. L. „. ferate"; Curtea rețineurmătoarele:
- Cu privire la cererea având ca obiect acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007-2009, Curtea constată că instanța a respins acest capăt de cerere raportându-se la art. 32 alin. 1 din C.ractul Colectiv de M. aferent anilor
2009-2010 al cărui cuprins a fost reținut de instanță ca fiind următorul: „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Curtea constată însă că în mod eronat a reținut instanța de fond cuprinsul art. 32 alin. 1 din C.ractul Colectiv de M. la nivel de unitate, întrucât, astfel cum rezultă din copiile contractelor colective de muncă încheiate la nivelul pârâtei depuse la dosar (filele 8-20 dosar recurs) art. 32 alin. 1 din CCM pe anii 2007-
2008 și din CCM pe anii 2009-2010 prevede următoarele: „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalulcompaniei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.";
La alineatul 3 al art. 32 se prevede că „din veniturile realizate, fondurile necesare pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Același conținut al art. 32 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este relevat și de către pârâta intimată prin întâmpinarea depusă în recurs (fila 15 dosar recurs).
În raport de acest conținut al prevederilor contractuale pe care reclamanții își întemeiază pretențiile Curtea reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că acordarea acestui drept este supusă condiției suspensive a existenței și aprobării fondurilor necesare achitării acestui drept către beneficiari.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al clauzelor contractuale prin care se reglementează acest drept al salariaților rezultă în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Conform art. 33 alin. 1 din C.ractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 și 2009-2010, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele prevăzute în anexa nr. 6 la aceste contracte colective.
Curtea reține astfel că salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.
Potrivit art. 24 alin. 2 din Statutul pârâtei, aprobat prin HG nr. 5., drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuție.
Potrivit art. 236 alin. 4 C. muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din L. nr. 130/1996 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că reclamanții nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar.
Ca atare, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, Curtea constată că reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaște dreptul, pentru perioada în care au fost efectiv angajați ai pârâtei.
Apărările pârâtei, conform cărora plata nu s-a efectuat întrucât nu s-a constituit fondul de salarii necesar pentru acordarea lui, că acordarea acestui drept constituie o facultate și nu o obligație a angajatorului nu pot fi reținute, întrucât prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu.
Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri nu poate fi acceptată.
Atâta timp cât prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut obligația constituirii fondului, pârâta trebuia să îndeplinească această obligație, respectiv să constituie lunar fondul din care să acorde salariaților drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Aspectele invocate de către pârâte privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acestora în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamanților, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Pârâtele aveau posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, în situația în care constatau că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa pârâtelor, deoarece acestea puteau anticipa necesitățile pe care le aveau în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuiau să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli astfel încât să își execute toate obligațiile.
Curtea apreciază ca fiind nefondate apărările ce vizează calitatea de societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T. și Infrastructurii și modalitatea de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli, neputându-se reține în temeiul actelor normative invocate de pârâte existența unei situații de exonerare de răspundere contractuală a angajatorului.
De altfel, nu s-a probat în cauză de către angajator că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata drepturilor solicitate prin acțiune.
Raportat la apărările prin care se invocă imposibilitatea achitării acestor drepturi bănești, față de situația economică a societății, Curtea reține că, deși formulează aceste apărări, pârâtele nu descriu o veritabilă situație de forță majoră, care potrivit doctrinei suspendă temporar puterea obligatorie a contractului. Faptul că una din părți întâmpină dificultăți bănești nu constituie o suficientă motivare pentru a solicita exonerarea de răspundere contractuală, principiul pacta sunt servanda fiind consacrat în C. muncii prin dispozițiile art. 159, 160, 162, 229 (fostele art. 154, 155, 157, 236).
- În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs formulat de reclamantul S.
L. "C. ferate" C., Curtea reține că hotărârea instanței de fond de respingere a cererii având ca obiect plata contravalorii tichetelor de masă pe perioada menționată este corectă, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Art. 1 alin. (2) din L. 1. prevede însă că „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este o posibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă
„nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.";
Așadar, chiar dacă acordarea tichetelor de masă a fost prevăzută prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, Curtea reține că, în condițiile în care angajatorul nu avut capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă pretinse, cererea formulată de S., în numele salariaților menționați în sentință, de acordare a contravalorii acestor tichete nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul S. L. „. F. și va modifica în parte sentința atacată, conform dispozitivului prezentei decizii. T.odată, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a cod proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâte împotriva aceleiași sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S. L. C. F. împotriva sentinței civile nr. 4417 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtele să plătească reclamanților membri de sindicat reprezentați în cauză salariul suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009 proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. C. SA B. și C. N. DE C. F. C. SA B. - S. C. CF C. împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: N.C.C. N. N. GREFIER
| ← Decizia nr. 4587/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3806/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
