Decizia nr. 186/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 186/R/2012
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R. S. împotriva sentinței civile nr. 3292 din 04 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată SC C. SA C., având ca obiect litigiu de muncă.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3292 din 04 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul R. S. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că din carnetul de muncă ale reclamantului rezultă că aceasta a fost angajatul societății pârâte în perioada (...) - (...) în meseria de măcelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din ordinul nr.5. în vigoare până la data de
(...) încadrarea în grupa a-II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
Reclamantul a avut meseria de măcelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în gr a-II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
În speță, reclamantul a fost încadrat în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantului, lipsa încadrării meseriei în grupa a-II-a și lipsa nominalizării reclamantului că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantului este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a-II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a-II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare pe baza documentelor înregistrate în unitate.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în O. 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a-II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamantului este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. S. solicitând admiterea recursului cu admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că a lucrat în condiții nocive, frig, umezeală, dar nu a beneficiat de grupa, deși toți colegii au primit adeverință de la societate pentru grupă. Perioada lucrate sunt: (...) - (...), (...)-(...) și (...)-(...), echivalent cu 11 ani 9 luni 20 zile, pentru care ar primi 2 ani beneficiu și s-ar putea pensiona cu 2 ani mai devreme de împlinirea vârstei de pensionare.
Pârâta SC C. SA C.-N. prin întâmpinare (f.20-22) a arătat că este de acord cu eliberarea adeverinței solicitate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În acest sens, se reține faptul că reclamantul a lucrat ca muncitor necalificat în (...)-(...), (...)-(...) și (...)-(...), desfășurând activitatea de măcelar și maistru măcelar.
Conform dispozițiilor art. 12 din O. nr. 5., încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de (...) se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a nr. 2.. Se constată deci că pentru perioada în care a muncit reclamantul încadrarea în grupele de muncă s-a făcut în baza O.ui nr. 5..
Or, în mod evident, reclamantul a lucrat în aceleași condiții, așa cum afirmă aceasta, fără ca partea adversă să conteste acest lucru, mai precis, a lucrat într-un mediu cu temperaturi foarte scăzute, cu substanțe toxice. Conform punctului 123 din anexa II la O. nr. 5., se încadrează în grupa a II-a de muncă lucrările de manipulare și stivuire în sălile de congelare și camerele frigorifice cu temperaturi sub minus 10 grade C.
În plus, se constată că reclamantul recurent a depus adeverințe ale colegii săi de muncă, care au avut același loc de muncă în perioadele vizate și cărora li s-a recunoscut grupa de muncă, situație în care tratamentul aplicatreclamantului apare ca discriminator, prin nerecunoașterea grupei a II-a de muncă.
Acești colegi se regăsesc în decizia nr. 3981/(...) (fila 23), prin care s-a hotărât încadrarea în grupa a II-a de muncă a unor angajați ai societății pârâte, în baza O.ui nr. 5. - punctele 107, 110, 123, 125 a O.ui nr. 125/(...), a adresei nr. 5527/(...) și a adresei nr. 228/(...) a M.M.P.S.
De altfel, singurul motiv pentru care pârâta a arătat că nu poate răspunde pozitiv solicitării reclamantului de a i se elibera o adeverință cu privire la grupa de muncă în care a lucrat este acela că până în anul 1992 nu există în arhivă actele care stabilesc locurile de muncă și persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Raportat la indicarea clară din partea reclamantei că a desfășurat activitate similară cu și alături de colegii cărora le este recunoscută această grupă, necontestată de intimata pârâtă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, considerând probată desfășurarea activității reclamantei, în întreaga perioadă, în grupa a II-a de muncă, raportat la aceleași temeiuri juridice cu cele indicate în decizia nr. 3981/(...) emisă de intimată (O.ui nr. 5. - punctele 107,
110, 123, 125 a O.ui nr. 125/(...), a adresei nr. 5527/(...) și a adresei nr. 228/(...) a M.M.P.S.)
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, față prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul R. S. împotriva sentinței civile numărul
3292 din 04 iulie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul R. S. împotriva sentinței civile numărul 3292 din 04 iulie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamantul R. S. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA C. N. și în consecință:
Obligă pârâta la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioadele (...)-(...), (...)-(...) și (...)-(...) reclamantul a desfășurat activitatea în condițiile grupei a II-a de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. I. T. D. C. G.
Cu opinie separată
GREFIER
A. B.
Red. DCG/(...)
Cu opinie separată a d-nei judecător G. L. T. în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Motivarea opiniei separate
Conform pct. 6 din O. 5. (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I
și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși consider că nu este exclus controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din O. 5., apreciez că din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioadele (...) - (...), (...) - (...) și (...) -(...) recurentul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamantul a depus în probațiune doar copia carnetului de muncă (filele 7-20 dosar fond) și adresa nr. 302/(...) emisă de pârâta SC C. SA, prin care aceasta i-a comunicat reclamantului faptul că nu îi poate elibera adeverința de grupa a II-a de muncă solicitată întrucât, potrivit evidențelor din arhiva societății, acesta nu figurează nominalizat în deciziile întocmite de C. de administrație a societății printre angajații încadrați în grupa a II-a de muncă.
În recurs, pârâta intimată a depus la dosar D. nr. 3981/(...) emisă de SC C.
SA (filele 23-27 dosar recurs) prin care au fost nominalizate persoane din cadrul societății care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), apreciez că în mod corect a reținut tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamantul a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
Consider că poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamantul a fost nominalizat printre persoanele încadrate în grupa a
II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă, însă apreciez că în cauză, pe baza probațiunii administrate, nu se poate face o asemenea constatare.
Mai mult decât atât, este de remarcat faptul că prin întâmpinarea depusă în recurs intimata a arătat faptul că în deciziile emise de C. de A. sunt trecuți angajați care au lucrat în condiții similare cu activitatea de măcelar a recurentului, respectiv cei de la sacrificare, fără a susține însă că reclamantul a lucrat în formația sacrificare, astfel că apreciez că în baza acestei afirmații nu se poate reține că pârâta a recunoscut că reclamantul a lucrat în aceleași condiții concrete de muncă cu persoanele nominalizate de conducerea unității ca încadrându-se în grupa a II-a de muncă.
Având în vedere aceste considerente, apreciez că în temeiul dispozițiilor art. 3041 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impunea respingerea recursului ca nefondat.
Judecător
G. L. T.
Red./Tehnored. GLT (...)
| ← Decizia nr. 2040/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4601/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
