Decizia nr. 3736/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.3736/R/2012
Ședința publică din data de 25 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. E. împotriva sentinței civile nr. 615 din 3 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul G. Ș. T. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâtul a răspuns solicitărilor instanței prin scriptul înregistrat la dosar la data de 20 septembrie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentei de judecată în lipsă, o reține în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 615/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a respins pe fond acțiunea formulată de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. T. L..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta s-a pensionat la data de (...) conform deciziei de pensionare
240310/(...), însă și-a continuat activitatea la G. Ș. T. L., beneficiind de concediu de odihnă în perioada iulie-august 2010 primind o indemnizație de concediu diminuată în procent de 25% conform statelor de plată depuse la filele 5-6 (indemnizația de încadrare este 1763 lei, iar indemnizația de concediu 1590 lei).
Prin decizia nr. 20/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii publicată în
Monitorul Oficial nr. 822/(...) s-a stabilit că dispozițiile art. 1 din L. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fost art. 145)
Codul Muncii, art. 103 lit. a) din L. 128/1997 cu modificările ulterioare, și art. 7 din H.G. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicat, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a L.
1., respectiv (...).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța supremă a considerat, contrar practicii anterioare că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat pentru concediile de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fost art. 145) din Codul Muncii republicat, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterior celor în care se efectuează concediul.
Ori, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. 128/1997 și a H.G. 250/1992, republicată, aprobată prin O. nr. 3., indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțit cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și , după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Din interpretarea prevederilor normative anterior citate rezultă faptul că îndemnizația de concediu de odihnă cu venită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentate dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% stabilită prin art. 1 din L. 1., este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a actului normativ ( 3 iulie 2010) .
De asemenea, analizându-se jurisprudența CEDO considerată a fi rele- vantă s-a apreciat că prin aplicarea art. 1 din L. 1. cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.
Cum tribunalul a fost învestit cu o cerere al cărui obiect privește diminuarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în raport de prevederile L. 1. și având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. E.,solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare si a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor L. nr. 128/1997, care prevede in art. 50 al.12 ca "personalul didactic beneficiază de premii si de alte drepturi bănești prevăzute de lege si de contractul colectiv de munca". De asemenea, potrivit art. 146 din aceeași lege "in măsura in care prezentul statut nudispune altfel, personalului didactic i se aplica in totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de munca".
Recurenta face trimitere și la prevederile art.150 (fostul art. 145) din L.
Codul Muncii, ale art. 59 alin. 1 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N.
2007-2010, care cuprind reglementări referitoare la indemnizația de concediu, precum și la prevederile art. 29 alin. 4 din Contractul Colectiv de
M. U. la N. de R. Î. 2007-2008, potrivit cărora indemnizația de concediu se acorda salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea in concediu de odihna.
Mai arată recurenta că în Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J.
M. pe anii 2008-2009 se prevede in art. 28 al. 4) ca "pe durata concediului de odihna, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnica a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii in care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu. I. de concediu nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă", respectiv in al. 5) ca "I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă.".
Potrivit art.11 alin. 1 lit. a, c si d din L. 130/1996 a contractelor colective de munca, clauzele contractelor colective de munca produc efecte "pentru toți salariații din unitate, in cazul contractelor colective de munca încheiate la acest nivel", "pentru toți salariații încadrați in toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractual colectiv de munca
", respectiv" pentru toți salariații încadrați in toate unitățile din tara, in cazul contractelor colective de munca la nivel național", iar potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ "contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.".
Consideră recurenta că indemnizația de concediu nu intra sub incidența art.1 al. 1 din L. nr. 1., întrucât potrivit acestui text de lege, doar sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută prevăzute în L. cadru nr. 330/2009 si OUG nr.1/2010 se reduc cu 25%, astfel că toate celelalte drepturi prevăzute de alte acte normative nu suferă aceasta reducere, daca in textul L. nr. 1. nu se prevede expres diminuarea lor.
De asemenea, potrivit art. 150 din Codul Muncii, indemnizația de concediu se calculează ca media salariilor din ultimele trei luni anterioare plecării in concediu, la care se mai adaugă si sporurile cu caracter permanent, neprecizându-se nicăieri in mod expres ca indemnizația de concediu de odihna cuvenita personalului didactic ar deveni scadenta zi cu zi, așa cum s-a arătat in sentința civila nr. 615/(...) a T.ui M. Prin urmare, atâta timp cât în ultimele trei luni anterioare plecării in concediu salariul său nu a fost diminuat cu 25 %, consideră că nici media acestora nu are cum să fie diminuata.
Recurenta a mai invocat faptul că L. nr.1. a intrat in vigoare la trei zile după publicarea ei in Monitorul Oficial al României, partea I nr. 441/(...), deci începând cu data (...), iar la data intrării in vigoare a L. 1. era deja pensionată, indemnizația de concediu primita cuvenindu-se perioadei lucrate pana la data de (...). Așadar, consideră că indemnizația de concediu care i-a fost acordata nu trebuia sa fie diminuata cu procentul de 25% din valoarea corecta a ei.
Pârâtul intimat, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-și susține poziția procesuală în cauză.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente, Curtea reține că recursul este fondat, pentru următoareleconsiderente:
Din copia deciziei de pensie nr. 240310/(...) emisă de C. J. de pensii M. (fila 4 dosar fond) rezultă că reclamantei i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de (...).
Din relațiile comunicate în recurs de L. T. „. M. T.-L. (fost G.ul Ș. T. L.), prin adresa nr. 437/(...), rezultă însă că reclamanta a continuat raporturile de muncă cu unitatea de învățământ pârâtă în perioada (...) - (...), iar în cursul anului 2010 a efectuat concediul de odihnă după cum urmează: - 4 zile în luna aprilie 2010, pentru care i s-a achitat indemnizația
100% (577 lei); - 8 zile în luna iunie 2010 pentru care i s-a achitat indemnizația 100% (1100 lei); - 22 zile în luna iulie 2010, pentru care i s-a achitat indemnizația în cuantum redus cu 25% (3029 lei indemnizație calculată din care 2272 lei achitată); - 22 zile în luna august 2010, pentru care i s-a achitat indemnizația în cuantum redus cu 25% (3029 lei indemnizație calculată din care 2272 lei achitată).
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin D. nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 822 din 21 noiembrie
2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat, cu caracter obligatoriu, conform art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., că: „dispozițiile 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009- 2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 1., respectiv 3 iulie 2010."; În ceea ce privește reglementarea legală a concediului de odihnă a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele acestei decizii că „în cauză sunt aplicabile actele normative cu caracter special, mai precis art. 103 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, republicată, cu modificările ulterioare, și pct. 21-26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...) (...); - Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...)…"; S-a mai reținut că „în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), indemnizația de concediu cuvenită personaluluididactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. (...) Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată."; De asemenea, instanța supremă a statuat în sensul că „Chiar dacă 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, nu conține o referire expresă la indemnizația de concediu de odihnă a personalului din învățământ, aceasta este strâns legată prin modul de calcul de drepturile salariale cuvenite pentru fiecare lună calendaristică în care se efectuează concediul de odihnă, drepturi salariale pentru care diminuarea de 25% se aplică în mod indiscutabil. Pe de altă parte, pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii Guvernului nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), prevede faptul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu. Această dispoziție normativă nu poate influența aplicarea criteriilor pe baza cărora se stabilește cuantumul indemnizației de concediu de odihnă. Ea reglementează doar plata în avans a acestor drepturi bănești, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariaților din învățământ. Ca atare, indemnizația de concediu de odihnă se acordă pentru perioada în care acesta se efectuează, iar nu pentru perioada în care s-a prestat activitate și s-a primit salariu."; În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la modul de calcul al indemnizației de concediu de odihnă în cuantumul nediminuat după data de 3 iulie 2010, la faptul că L. nr. 1. nu ar fi aplicabilă indemnizației de concediu și la perioada pentru care se acordă această indemnizație. Având în vedere însă că din relațiile comunicate de pârâtul intimat prin adresa nr. 437/(...) rezultă că întreaga indemnizație pentru concediul efectuat de reclamantă în luna iulie 2010 a fost diminuată cu 25%, iar dispozițiile art. 1 din L. nr. 1. au intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, Curtea reține că unitatea de învățământ pârâtă în mod nelegal a aplicat reducerea cu 25% statuată prin 1 din L. nr. 1., indemnizației de concediu cuvenită reclamantei pentru concediul de odihnă efectuat în zilele de 01 iulie 2010 și 2 iulie 2010. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1-3 C.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul reclamantei și va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantă și obligării pârâtului G. Ș. T. L. să plătească reclamantei diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă pentru zilele de 1 iulie 2010 și 2 iulie 2010 calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr.1. și cea efectiv plătită. Suma datorată suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligareapârâtului la plata actualizată cu indicele inflației a sumei cuvenite, începând cu data scadenței obligației. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul formulat de reclamanta M. E. împotriva sentinței civile nr. 615 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. T. L. și în consecință obligă pârâtul să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă pentru zilele de 1 iulie 2010 și 2 iulie 2010 calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr.1. și cea efectiv plătită, actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data plății efective. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.-L. T. I. T. D. C. G. G. N. N. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: M.C.
| ← Decizia nr. 4072/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1376/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
