Decizia nr. 2137/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2137/R/2012
Ședința publică din data de 8 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. E. CFR SA împotriva sentinței civile nr. 1343 din 9 februarie 2012 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanții intimați B. S. C. și
H. G., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 aprilie 2012 S. L. E. I. T. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A :
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. C., reclamantul
S. L. E. I. T., pentru membrii de sindicat B. S. C. și H. G., a chemat în judecată pârâta S. E. CFR S., solicitând obligarea acesteia să acorde un ajutor material în valoare de 450 lei pentru Sărbătoarea de C. din anul 2007 și un ajutor material în valoare de 540 lei pentru Sărbătoarea de C. din anul
2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit art. 65 prima liniuță din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006 prelungit prin actele adiționale înregistrate la D. a municipiului B. sub nr. 2090/(...), nr.
5888/(...), nr. 1628/(...), nr. 4150/(...), nr.5237/(...), nr. 607/(...), nr.
1860/(...) "cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de ziua S. "E. CFR" S. se va acorda salariaților un autor material, în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiva absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consumul de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără lată pentru o perioadă de 1 an".
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. c) raportat la art. 243 din Codul Muncii, art.41 alin.3 din Constituție, art. 30 din Legea nr. 130/1996 republicată, art.41 alin.5 din Constituție, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Pârâta S. E. CFR S. a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune a reclamanților, iar pe fondul cauzei a arătat că din cauza situației economice dificile pe care a avut-o și o are societatea, s-a inițiat un program de reorganizare si restructurare, ultima fază fiind concedierea colectivă la data de (...).
Prin sentința civilă nr. 1343/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. E. I. T., în numele și pentru membrii de sindicat B. S. C. și H. G., în contradictoriu cu pârâta S. E. CFR S.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat, suma de 450 lei reprezentând ajutorul material pentru sărbătoarea de C. pentru anul 2007 și suma de 540 lei reprezentând ajutorul material pentru sărbătoarea de C. pentru anul 2008, actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamantul H. G. a fost angajatul pârâtei pe postul de electromecanic și tehnician I. începând cu data de (...), iar reclamanta B. S. C. a fost angajata pârâtei pe postul de economist începând cu data de (...).
C. art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006 prelungit "cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de ziua S. E. CFR S. se va acorda salariaților un autor material, în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv a absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consumul de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără lată pentru o perioadă de 1 an".
Pentru anul 2007 ajutorul material de C. era în cuantum de 450 lei, iar pentru anul 2008 era în cuantum de 540 lei.
C. art. 236 al. 1 C. muncii, forma în vigoare și aplicabilă la data nașterii drepturilor care fac obiectul judecății, contractul colectiv de muncă este obligatoriu. C. art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Instanța a constatat că plata ajutorului material de C. nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani membrilor de sindicat reprezentați, iar dificultățile financiare care nu sunt nici dovedite în speță nu o exonerează de răspunderea care îi revine pentru nerespectarea dispozițiilor obligatorii ale contractelor colective de muncă aplicabile.
Pentru aceste considerente, în baza art. 236 alin. 4 și art. 243 din
Codul Muncii (în forma în vigoare și aplicabilă la data nașterii drepturilor care fac obiectul judecății) și a contractului colectiv de muncă menționat, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. "E. C. S., prin S. E. B., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a analizat faptul că dreptul pretins nu este de natură salarială, el având caracterul unui ajutor material, fiind prevăzut în mod expres în Contractul C. de M., așa cum și reclamantul a precizat în acțiunea sa. Reclamantul face referire în acțiune la prevederile art. 65 din Contractul C. de M. pe anii 2005-2006 prelungit prin A. A., făcând confuzie între drepturile salariale ale salariaților societății și ajutorul material aferent sărbătorii de C.
Învederează recurenta că prevederea de la art. 65 din contract a fost negociată de ambele părți, însă ea nu a putut fi materializată în fapt datorită situației economice dificile pe care a avut-o și o are societatea.
Astfel, datorită acestei situații economice, în cazul contractelor care presupun o derulare în timp, cum este Contractul C. de M., cu executare succesivă, survenirea acestor evenimente ulterior încheierii contractelor, au dus la un dezechilibru în defavoarea uneia dintre părțile contractului.
Angajatorul nu și-a putut executa obligația prevăzută în contract însă nu datorită faptului că aceasta este imposibilă de onorat, ci datorita faptului că executarea obligației va pune societatea într-o postură economică foarte dificilă.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea C. C. de M. în art. 65 este un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către societatea pârâtă.
Recurenta critică modul în care instanța își motivează hotărârea în ce privește termenul de prescripție de șase luni invocat de S. E. CFR S. conform art. 283 lit. e Codul Muncii. Menționează că își menține punctul de vedere potrivit căruia termenul de prescripție aplicabil acțiunii față este de șase luni, invocând în acest sens și art. 39 alin. 1 lit. a din Codul muncii care prevede că salariatul are în principal următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusă.
Susține recurenta că ajutorul material în cauză nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singura dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat. C. art.4 alin.1 și 2 Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Având în vedere această situație suma de bani cuvenită fiecărui angajat este acordată fiecărei persoane care este angajat al S. "E. C. S. și nu reprezintă plata muncii salariatului.
Există o diferență fundamentală între salariu, care este o contraprestație a muncii depuse de salariat, și ajutorul material acordat cu ocazia Sărbătorii de C., care este o liberalitate a angajatorului, acordat doar datorită simplei calități de salariat.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.
9 cod proc. civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este nefondat, avândîn vedere următoarele considerente:
- Criticile formulate de recurentă referitoare la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune sunt nefondate.
Astfel, Curtea reține că pretențiile solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale negociate, care își au izvorul în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor, care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Dincolo de denumirea dată de părți prin contractul colectiv de muncă, drepturilor respective, un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său, deci ca o bonificație prin care să sporească pachetul salarial.
Art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
De asemenea, conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Curtea mai reține că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 (în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Astfel, se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere că acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de (...), Curtea constată că, în raport de data nașterii dreptului la acțiune pentru fiecare dintre drepturile solicitate, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
- În ce privește fondul cauzei Curtea reține că în mod temeinic și legala considerat prima instanță că cererea reclamanților privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. 2007 și 2008 este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Potrivit prevederilor art. 65 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. S. E. CFR S., se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de l an";.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Nu poate fi acceptată afirmația că acordarea acestui drept reprezintă o liberalitate a angajatorului, întrucât, așa cum s-a arătat în cele de mai sus, dreptul litigios este prevăzut prin dispoziții imperative în contractul colectiv de muncă, fiind evident că prevederea unui atare ajutor, în urma unor negocieri dintre patronat și sindicat, reprezintă o componentă a pachetului salarial, ca o contraprestație a angajatorului față de prestația angajaților, materializată în munca depusă de aceștia, fiind astfel un drept salarial, stabilit în cadrul unui contract sinalagmatic.
Aspectul invocat de recurentă prin motivele de recurs, și anume că dificultățile economico-financiare cu care s-a confruntat au împiedicat acordarea banilor, nu poate avea efectul exonerator la care fac trimitere susținerile recurentei, în lipsa instituirii exprese a unui atare aspect de exonerare în contractul colectiv de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 2 din codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din contractul colectiv de muncă, iar faptul că pârâta întâmpină dificultăți bănești nu constituie o suficientă motivare pentru a solicita exonerarea de răspundere contractuală.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1343 din 9 februarie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: I.Prelipceanu
| ← Decizia nr. 978/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2967/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
