Decizia nr. 2176/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2176/R/2012
Ședința publică din data de 9 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul/a G. I., împotriva sentinței civile nr. 7187 din 21 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții SC R. SRL B. și SC R. V. I. Z., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea în fond a cauzei și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 mai 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 7187 din 21 decembrie 2011 a T.ui S., s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii intentate de reclamanta G. I. împotriva pârâtului I. T. DE M. S. și a cererii privind efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. R. SRL B. și S.
R. V. I. SRL Z.
S-a respins acțiunea precizată, intentată de reclamanta G. I. împotriva pârâtelor
S. R. SRL și S. R. V. I. SRL, având ca obiect încadrarea activității sale desfășurate în perioada (...)-(...) și (...)-(...), în grupa II-a de muncă și eliberarea unei adeverințe în acest sens, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă introductivă de instanță, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții I. T. de M. S., S. R. SA B. și S. R. V. I. Z., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate că activitatea desfășurată la fosta I. Z. se încadrează în grupa II-a de muncă în proporție de 1. conform O.ui nr.5. cu modificările ulterioare și obligarea pârâților să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Ulterior, RECLAMANTA a renunțat la judecată față de pârâtul I. T. de M. S. și cu privire la cererea de efectuare a cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
P. în care reclamanta pretinde că a prestat munca în categoria a II-a de muncă, a fost desfășurată la S. I. SA Z., care a intrat în lichidare voluntară, astfel că activul ei patrimonial denumit „. industrială I. situată în loc. Z., B-dul M. V.l nr. 58, jud. S., intabulat în CF nr. 8452 a localității Z., a fost cumpărat la licitația publică din 2 noiembrie 2004 de pârâta S. SA B.
Prin același contract de vânzare-cumpărare, la art. 4 lit. c), cumpărătoarea și-a asumat obligația de a prelua arhiva societății, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 16/1996.
Ca urmare a finalizării procedurii de lichidare voluntară, prin sentința civilă nr.
475 din (...) a T.ui S., s-a închis procedura falimentului și s-a dispus radierea S. I. SA din evidențele Registrului Comerțului.
Raportat la prevederile art. 40 din Decretul nr. 31/1954, în cazul S.I. SA Z., a avut loc o dizolvare, prin care aceasta a încetat ca persoană juridică, iar la data înregistrării acțiunii, nu mai exista ca subiect de drept.
Pârâta S. R. SA B. în calitate de achizitoare a unuia din bunurile ce au făcut parte din activul societății, nu a devenit continuatoarea societății radiate, astfel că obligațiile care îi reveneau societății angajatoare a reclamantului, S. I. SA Z., nu au fost transferate către pârâtă, situație în care nu se poate stabili vreo obligație în sarcina pârâtelor.
În ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a de muncă, prima instanță a reținut că în baza Legii nr. 3/1977 și art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, s-a emis O. nr. 5., care prevede că în grupa I-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Conform art. 6 din acest ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Ulterior, Legea nr. 19/2000 a suprimat clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale. Prin urmare, obligația de încadrare în grupe de muncă a activității îi incumbă angajatorului, care împreună cu reprezentanții sindicatului trebuiau să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupele I și II.
Potrivit art. 7 din O. nr. 5., încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze cel puțin 50%, iar pentru grupa II cel puțin 70% din programul de lucru. P. de timp în care o persoană avea sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri, se stabilea prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
O dată cu încetarea ființei societății angajatoare S. I. SA Z., obligațiile care îi incumbau acesteia, au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului.
Reclamanta a solicitat însă ca încadrarea activității sale în grupe de muncă să se facă în contradictoriu cu pârâtele, arătând că acestea sunt deținătoarele de fapt ale arhivei fostei societăți.
Faptul că pentru efectuarea expertizei, expertul ar fi fost nevoit să se deplaseze în incinta S. R. V. I. Z., nu este în măsură a-i conferi acestei pârâte calitate procesuală pasivă; calitatea de deținător al arhivei, nu duce la concluzia existenței unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic de încadrare în grupe de muncă a activității reclamantei.
Eliberarea adeverinței prin care să se constate că reclamanta a desfășurat la fosta I. Z. se încadrează în grupa a II-a de muncă, are caracter accesoriu față de soarta cererii principale care se referă la încadrarea în grupe de muncă și nu are legătură cu deținerea arhivei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea excepției nulității sentinței, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
În motivarea recursului, s-a susținut că în ceea ce privește excepția nulității hotărârii, din interpretarea dispozițiilor art. 55 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004, rezultă că litigiile de muncă sunt soluționate de complete specializate, expres stabilite de lege, formate dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
Lipsa opiniei asistenților judiciari din hotărârea atacată poate însemna faptul că asistenții judiciari nu au participat la deliberare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, recurenta a arătat că în urma lichidării voluntare din anul 2004 a S. I. SA Z., platforma ei industrială și arhiva acesteia au fost preluate de pârâta S. R. SRL B.
În art. 4 pct. c) din contractul autentic de vânzare-cumpărare încheiat sub nr.10.017 din (...), s-a prevăzut că cumpărătorul se obligă să preia arhiva societății, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 16/1996.
Întrucât arhiva fostei S. I. SA Z. a rămas la S. R., reclamanta este îndreptățită să beneficieze de protecția drepturilor decurgând din muncă, întrucât transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, date fiind clauzele contractului de vânzare-cumpărare, echivalează cu un transfer al unei părți a societății.
În calitate de deținătoare a arhivei societății, intimata se substituie în obligația fostului angajator de a elibera toate documentele care atestă calitatea de salariat al reclamantei.
Pârâtei îi revine în baza Legii nr. 16/1996 și a O.ui nr. 590/2008, obligația de a-i elibera reclamantei o adeverință referitoare la vechimea și condițiile de muncă, salariile și sporurile, deoarece este în continuare deținătoarea documentelor cu valoare practică referitoare la stagiile de cotizare pentru asigurările sociale, ale societății în cadrul căreia a fost salariat reclamanta.
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că arhiva fostei I. Z. a fost lăsată în această locație în proprietatea R. și a efectuat acte de dispoziție cu privire la această arhivă, așa cum rezultă din adresa nr. 634/2006.
În mod inexplicabil prima instanță a ignorat prevederile O.ui nr. 590/2008 al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse.
Tot prin întâmpinare, pârâta a recunoscut că documentele necesare eliberării adeverinței sunt păstrate în clădirea societății.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect încadrarea activității desfășurate în grupa II de muncă, prima instanță a reținut că prin încetarea ființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului, or este inacceptabil ca sute de persoane, foști angajați ai S. I. Z. să nu își poată valorifica drepturile salariale doar pentru faptul că fostul angajator nu mai există.
Stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare.
Nerespectarea de către unitate a procedurii prevăzute de O. nr. 5., nu-i poate fi imputată reclamantei și nu poate duce la pierderea dreptului acesteia de a solicita să se constate că activitatea desfășurată de ea într-o anumită perioadă se încadrează în grupa II de muncă, ținând seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care și-a desfășurat activitatea.
O. nr. 5. nu a nominalizat activitățile sau locurile de muncă, ci numai meseriile salariaților încadrați și pentru a corecta încadrarea într-o grupă sau alta în raport de nominalizările făcute de patronat și sindicat, reclamantul are dreptul să solicite constatarea existenței sau inexistenței dreptului la grupa de muncă.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 87 din (...), s-a admis excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Decretul nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități și s-a recunoscut beneficiul și posibilitățile valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioada când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, aflându-se într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.
Reclamanta are dreptul de acces la tribunal, în baza art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și a art. 21 din Constituție.
Pârâtele S. R. SRL B. și S. R. V. I. SRL Z. prin întâmpinări depuse la dosar, au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește excepția nulității sentinței, pe motiv că opinia asistenților judiciari nu ar fi fost consemnată în hotărâre recurată, curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Sentința civilă atacată a fost pronunțată de un complet specializat, compus dintr-un judecător și doi asistenți judiciari.
Potrivit art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, „asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
Nu există nicio urmă de îndoială cu privire la participarea asistenților judiciari la soluționarea cauzei, câtă vreme ei figurează în practicaua hotărârii și au semnat minuta sentinței, iar ulterior au semnat hotărârea redactată.
Asistenții judiciari nu au avut opinie separată, caz în care desigur că ar fi avut obligația să și-o redacteze și motiveze.
Referitor la consemnarea opiniei asistenților judiciari în hotărâre, în mod evident este îndeplinită și această condiție, în speță opinia asistenților judiciari fiind comună sau aceeași cu a judecătorului, din moment ce au semnat minuta și hotărârea.
A le pretinde asistenților judiciari să își redacteze opinia lor separat, în continuarea minutei redactate de judecător, atunci când ea corespunde integral cu opinia judecătorului, pe care să o dubleze, denotă un formalism exagerat, care nu este în spiritul dispozițiilor legale incidente.
La rândul său, art. 258 alin. (1) C.pr.civ. prevede că „după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate";.
Din coroborarea prevederilor art. 258 alin.(1) C.pr.civ. cu cele ale art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, rezultă că atunci când completul de judecată are o compunere colectivă - inclusiv în cazul participării asistenților judiciari, - iar opinia acestora este unanimă, ea se consemnează o singură dată în minuta (dispozitivul) hotărârii, iar nu de
3 ori sau de 5 ori după caz, aceeași opinie, în funcție de numărul membrilor completului de judecată.
Prin urmare, prin consemnarea opiniei asistenților judiciari în același înscris cu opinia judecătorului, în speță opiniile tuturor membrilor completului de judecată fiind identice, nu i s-a adus reclamantei nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, așa cum pretind dispozițiile art. 105 alin. (2) C.pr.civ.
2.După ce reclamanta a renunțat la judecată față de pârâtul I. T. de M. S., în mod legal prima instanță a respins acțiunea acesteia față de pârâtele S. R. SRL B. și SC R. V. I. Z., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, să se constate că activitatea desfășurată la S. I. SA Z. în perioada menționată, se încadrează în grupa II-a de muncă, în timp ce al doilea capăt de cerere este accesoriu celui dintâi.
Este adevărat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10017 din 2 noiembrie 2004 de B. N. P. A. C., S. I. SA Z. i-a vândut pârâtei S. R. SA B. P. industrială intabulată în CF nr. 8452 Z.
Prin încheierea acestui contract, pârâtele nu au devenit continuatoare ale personalității juridice a S. I. SA Z., societate comercială radiată din Registrul Comerțului, căreia să îi preia drepturile și obligațiile.
Chiar dacă în art. 4 lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare, s-a înserat clauza potrivit căreia „cumpărătorul se obligă să preia arhiva societății în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr.16/1996";, pârâtele nu au competența să facă încadrarea reclamantei în grupa de muncă solicitată și să îi facă mențiunea corespunzătoare în carnetul de muncă, respectiv să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că munca desfășurată în perioada menționată.
Conform art. 18 din Legea nr. 16/1996:
„În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoana juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de A. N. sau de direcțiile județene ale Arhivelor N..
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor N. și al direcțiilor județene ale Arhivelor N. a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico- financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin. 2, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 2 si 3.
Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate M.ui Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale";.
Cu toate că arhiva fostei S. I. SA Z. se află într-o încăpere situată în perimetrul spațiului pârâtelor, acestea sunt doar depozitarele materiale, deținătoarele faptice ale arhivei, pe când deținătorul ei juridic este Direcția județeană S. a Arhivelor N..
În art. 6 din O. nr. 5. s-a prevăzut că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, procedură ce nu a fost urmată în cazul reclamantului, deși un astfel de demers s-a întreprins cu privire la încadrarea în grupele de muncă a salariaților care într-adevăr au desfășurat activitate în locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, pe vremea când funcționa SC I. SA Z.
Legea nr. 19/2000, a suprimat clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe.
O. nr. 590/2008 nu le conferă pârâtelor calitate procesuală pasivă în ceea ce privește încadrarea reclamantei în grupa de muncă solicitată, ele ar putea fi eventual obligate să elibereze simple adeverințe după înscrisurile depozitate în incinta lor, iar nu la acte ce presupun prelucrarea datelor din înscrisurile deținute în fapt și calificarea juridică a unor perioade de muncă, ceea ce presupune o specializare adecvată și o responsabilitate deosebită ce nu le-a revenit în baza contractului prin care au cumpărat o parte a platformei industriale.
Însăși reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță, a solicitat încuviințarea efectuării unui raport de expertiză de către un expert specializat în protecția muncii, care să stabilească dacă în perioada menționată de reclamantă, aceasta și-a desfășurat activitatea în condiții ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, recunoscând astfel indirect că pârâtele nu sunt abilitate ca prin personalul lor să stabilească încadrarea reclamantului în grupa solicitată.
Cum costurile administrării unei asemenea probe ce ar trebui avansate la început de reclamantă, s-ar putea dovedi foarte împovărătoare, fără să existe previzibilitatea admiterii pe fond a acțiunii, deoarece trebuie analizate condițiile concrete în care s-a desfășurat munca în toată perioada arătată, curtea se va abține să îi indice reclamantei pe cine să cheme în judecată în calitate de pârât, limitându-se la cadrul procesual deja stabilit.
Dreptul de acces liber la justiție garantat de art. 21 din Constituție și de art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este încălcat în speță, câtă vreme reclamantă, în baza principiului disponibilității, nu a chemat în judecată persoanele juridice care să justifice calitatea procesuală pasivă, sau mai exact, nu și-a îndeplinit obligația lui de a identifica persoana care să aibă legitimare procesuală pasivă, raportat la obiectul acțiunii introductive de instanță.
Dreptul de acces la justiție nu presupune în mod automat și admiterea acțiunii față de orice persoană pe care reclamantul în baza principiului disponibilității, dar în mod arbitrar și-o alege ca pârât, numai pentru a se asigura formal contradictorialitatea procesului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 2,5,9, art. 3041 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta G. I., împotriva sentinței civile nr. 7187 din 21 decembrie 2011, a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2012.
Președinte Judecători
T. D. M.-C. V. A.-T. N.
Grefier
M.-L. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond:C. N. C.
| ← Decizia nr. 3996/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1883/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
