Decizia nr. 2917/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2917/R/2012
Ședința publică din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 2900 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat M. P. C. și R. A.-E. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I- V. T. M. T. și I. Ș. AL J. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți, consilier juridic B. A., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 iunie
2012, atât prin fax, cât și prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat note de ședință, prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de pârâții recurenți pentru motivele arătate în memoriul de recurs.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2900 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat M. P. C. și R. A. - E. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I - V. „. M. T., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T.
Pârâta Ș. CU C. I - V. „. M. T. a fost obligată în calitate de angajator pentru reclamant la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de (...), dată la cere a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanții au promovat prezenta acțiune în calitatea lor de cadre didactice și cadre didactice auxiliare, fapt care rezultă din adeverințele eliberate de către Ș. CU C. I - V. „. M. T.
Referitor la acțiunea reclamanților, anterior Curtea Constituțională a României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 1. este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că disp. art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...), prevederile O. nr. 1., așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr.
2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din versiunea nemodificată a
Codului muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis cererea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. T. și P.
M. T. solicitând respingerea acțiunii.
În motivare au arătat că pârâții ca și autoritate deliberativă și respectiv executivă a administrației publice locale nu au și nu au avut raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu reclamanții. R. de munca ale acestora se desfășoară cu unitatea angajatoare care in acest caz este Ș. cu clasele 1 - V. "T. Mureșan" T.
Mai mult, sursele de finanțare ale drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrative teritoriale ci de la bugetul de stat.
Obligativitatea alocării sumelor revine M.ui Educației, Cercetării,
Tineretului si Sportului iar nu autorităților locale.
Deși se fac, ample referiri la actele normative prin care au fost adoptate creșteri salariale pentru personalul din învățământ inclusiv la O. 1. modificata ulterior, se omit a se invoca si prevederile art. 6 din O. 1. așa cum au fost acestea modificate de OUG 1..
Cu referire la finanțarea de baza, art. 104 alineatul (1) prevede faptul ca "F. de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale iar alineatul doi al prezentului articol prevede faptul ca: "(2) F. de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale .. ( ... )."
A.eatul (5) reglementează expres faptul ca: " F. de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a I. Ș. al M. B." in consecința L. nr. 1/2011 prevede in mod expres ca finanțarea de baza cuprinde si cheltuielile de personal, incluzând deci si cheltuielile cu salarizarea personalului didactic si nedidactic care își desfășoară activitatea in unitățile de învățământ.
D. economia prevederilor legale, citate anterior, se desprinde in mod clar si neechivoc faptul ca finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale si nu din acestea. In acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ, cheltuieli care cuprind si sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare.
Sumele de bani care sunt destinate finanțării de baza sunt acordate de la bugetul de stat si nu de la bugetul local .
Potrivit prevederilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, in cazul in speța, P. M. T. ca reprezentant al autorității publice locale si al C.ui Local in baza prerogativelor conferite de L. 2. a administrației publice locale nu poate face altceva decât sa repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.
In concret atâta vreme cat cheltuielile de personal ale unităților de învățământ (finanțare de baza) sunt acordate prin bugetul local, conducătorul autorității administrației publice locale nu poate face altceva decât sa repartizeze mai departe instituțiilor publice subordonate (in acest caz unitățile de învățământ) creditele bugetare aprobate. Ori de vreme ce sumele respective sunt prevăzute si alocate din bugetul de stat , P. nu poate pune in aplicare o hotărâre judecătoreasca in lipsa sumelor necesare.
S. S. din Î. T. prin întâmpinare (f.11-14) a solicitat respingerea recursului canefondat și netemeinic.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare a pârâților C. Local al municipiului T. și P. M. T., alături de ceilalți pârâți, la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de sindicat a creșterilor salariale prevăzute de art. L. nr. 2. pentru aprobarea OG nr. 1..
În raport de pretențiile concrete formulate de reclamanți, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al municipiului T. și P. M. T. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții C.
Local al municipiului T. și P. M. T. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
Într-adevăr, conform art. 167 alin. din L. nr. 84/1995 (în vigoare pentru perioada în litigiu) finanțarea de bază, care include și cheltuielile de personal a unităților de învățământ de stat, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, însă drepturile salariale trebuie plătite membrilor de sindicat tot de către unitatea de învățământ.
În ceea ce privește pe P. M. T., acesta este ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a) din L. 2. și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv T., art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că pârâții recurenți nu au calitatea de angajator, ci cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care în mod greșit a fost soluționată de instanța de fond în sensul respingerii sale.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este în parte nelegală, astfel ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursul pârâților, urmând a modifica hotărârea conform considerentelor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 2900 din 19 martie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. local al municipiului T. și P. M. T. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanții M. P. C. și R. ANA E., reprezentați prin S. S. D. Î. T. în contradictoriu cu pârâții C. local al M. T. și P. municipiului T.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: M.F.B.
| ← Decizia nr. 3113/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4920/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
