Decizia nr. 2510/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2510/R/2012
Ședința 21 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I.-R. M. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. O. B. S. și C. LOCAL B. S. împotriva sentinței civile nr. 150 din 27 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați C. T. DE T. A. B. S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 17 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, în sensul menținerii excepției lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ, întâmpinare care a fost expediată și prin poștă la data de 18 mai 2012.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 150 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., cu sediul în localitatea B. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. F. P. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. local B. S. și P. orașului B. S.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții: C. T. de T. A. B. S., C. local B. S., P. orașului B. S. și, în consecință:
A fost obligat pe pârâtul C. T. de T. A. B. S. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat P. M., R. V. S., S. M. E., U. A., V. G., B. I., C. G., E. F., M. C., P. D., S. I., A. S., C. M., D. F., G. A., L. E., L. V. C., L. S., M. O., M. D. I., M. C. L., Mos D. G., P. N., P. A., P. E. O., P. I., G. A., F. G., C. M., P. Ana, T. E. E., Mos E., H. E., P. D. C., corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații acestuia, analizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de
400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și ale O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de (...) și până la (...) și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. local B. S. și P. orașului B. S. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
A fost respinsă cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este nefondată conform statuărilor Înaltei Curți de C. și Justiție din decizia nr. 10/2011, dată în pronunțarea unui recurs în interesul legii.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B.
S. și P. O. B. S. care au fost respinse, s-a reținut că aceștia au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv, primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit.b și d, alin.4 lit.a și alin.6 lit.a pct.1 din L. nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că prin cererea formulată au solicitat instanței obligarea angajatorului lor la calcularea salariilor, începând de la data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu pre-vederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite .
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr.
2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare
1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...), aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale C. Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (D. nr. 1221/12 noiembrie 2008, D. nr.
842/2 iunie 2009, D. nr. 989/30 iunie 2009).
Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 2. și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salari- ului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de înca- drare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie
2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr.
1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie
2009, aprobată prin L. nr. 3..
Însă, cum prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr.
2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța apreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei sus menționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile C. Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Prin recursul declarat de pârâtul P. O. B. S. a solicitat modificarea sentinței atacate prin scoaterea O. B. S. prin primar, precum și a C. B. S., din cauza de față.
În motivarea recursului s-a arătat că acești pârâți nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuieli complementare ale unităților de învățământ, aflate în raza de activitate administrativ teritoriale.
Instituțiile pârâte nu pot fi obligate la asigurarea acestor sume, din bugetele proprii, aceste fonduri (privind drepturile de natură salarială) fiind alocate bugetelor locale, anual,de la bugetele de stat, repartizarea sumelor, către reclamant fiind condiționată în totalitate de alocarea sumelor, de la bugetul de stat. Ca urmare hotărârea instanței,de obligare a instituției noastre la asigurarea sumei, la valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, nu are temei legal deoarece, obligația de alocare a acestor sume fiind alocate de la bugetul de S., instituția fiind responsabila, doar de repartizarea acestor sume, nu putem fi considerați ca fiind în culpă procesuală,pentru plata cu întârziere a sumelor solicitate, astfel obligarea acesteia la plata sumelor la valoarea actualizată în funcție de rata inflației neavând temei.
Astfel, conform art.167 al 1 din L. Î.ului 84/1995 cu modificările și completării ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică a inspectoratelor școlare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile, pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor Publice, care înaintează la C. N. pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar de S.,care propune spre aprobare M. E. și C., criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri (art.33 HG.2192/2004-cu completările și modificările ulterioare).
În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat .bugetele locale,veniturilor extrabugetare și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale.
Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual, și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetele loca le si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate. (L. Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învățământ art.2).
Neavând calitatea de angajator al membrilor de sindicat menționați, nu exista legături de cauzalitate între C. Local B. S. sau I. P.ui pe de-o parte și drepturile salariale ale membrilor de sindicat de altă parte,sumele fiind calculate și acordate de către instituția de învățământ unde aceștia își desfășoară în mod curent activitatea.
Astfel, având în vedere faptul că pentru membri de sindicat menționați în acțiune, calitatea de angajator aparține respectivei unități de învățământ prin director, acesta instituție fiind cea care, va justifica pe deplin calitate procesuală în cauza de fața.
Ca urmare, în conformitate cu prevederile art.169 al. 1. din Codul Muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat, în situația în care, a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa acestuia, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
S-a solicitat să se aibă în vedere precedentele cauze aflate pe rolul C. de A. C., având același obiect, ca și cauza de față, respectiv dosarele (...) și (...).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 mai 2012 (f.11-14) pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea recursuluiformulat de reclamanți, cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile salariale pentru membrii săi de sindicat), finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelorlocale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurenților este justificată prin prisma faptului că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din L. nr.
11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Referitor la practica judiciară invocată de recurenți, se constată că în dosarele (...) și (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui orașului B. S. și a C. Local B. S. întrucât aceștia au fost obligați la plata drepturilor salariale solicitate de cadrele didactice părți în acele cauze. Or, așa cum s-a arătat anterior în prezentul dosar recurenții au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 3041 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de pârâții P. orașului B. S. și C. Local B. S. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. O. B. S. și C. LOCAL B. S. împotriva sentinței civile nr. 150 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, L. D. D. G. I.-R. M. G., C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: H. D. M.
| ← Decizia nr. 1820/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
