Decizia nr. 4497/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4497/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. și C. LOCAL AL M. C. N. respectiv I. Ș. J. C. împotriva sentinței civile nr. 8033 din 23 iulie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata reclamantă S. M. precum și pe intimata pârâtă Ș. CU C. I - V. N. I. C. N., având că obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul I. Ș.
J. C. - consilier juridic O. L., lipsind celalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului depune la dosar delegația sa de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului arată în esență că acțiunea reclamantei nu a fost formulată în fapt și în drept astfel cum prevede art. 112 pct.4 C.proc.civ., aspect dealtfel reținut de prima instanță și prin urmare considerent de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 din C.proc.civ. Solicită admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea acțiunii față de I. Ș. J. C. R. la recursurile declarate de P. și C. Local C. N. lasă la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8033 din 23 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. C. și s-a respins acțiunea introdusă împotriva acestuia că fiind introdusăîmpotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția prescripției extinctive a primului petit cu privire la perioada dintre (...)-(...) și s-a respins că prescris primul petit al acțiunii pentru această perioadă.
S-a respins că neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. LOCAL AL M. C.-N.
S-a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de P. M.
C.-N.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. „. I., P. M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL M. C.-N. și
I. Ș. J. C. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. CU C. I-V. „. I. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă Ș. CU C. I-V. „. I. la calcularea și la plata către reclamantă a primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2008 - 2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă Ș. CU C. I-V. „. I. la calcularea și la plata către reclamantă a sumelor de bani reprezentand ajutorul financiar pentru achizitionarea de cărți și programe educationale pe suport electronic aferente anului 2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. J. C. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
S-a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, invocată din oficiu, referitor la perioada dintre (...) - (...), întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr.
167/1958. În consecință, instanța a respins că prescrisă acțiunea formulată cu privire la această perioadă.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui local al M. C.-N. și a Primarului M. C.-N., întrucât din textele de lege invocate de către pârât, a rezultat tocmai că acestora îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei. R. la speța de față este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil reclamantei și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei, întrucât deși reclamanta a arătat că înțelege să se judece cu primăria, instanța a apreciat că este vorba doar de o inadvertență terminologică, iar reclamanta a înțeles în realitate să se judece cu Primarul M. C.-N.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. J. C. întrucât acesta nu a avut calitatea de angajator al reclamantei, nu are nici un rol în alocarea de fonduri în vederea efectuării plății și nu a existat nici o dispoziție legală care să îi confere vreo calitate în prezentul litigiu.
Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanta a fost angajată a pârâtei în perioada pentru care a solicitat plata drepturilor salariale restante.
În această calitate reclamanta este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 1. modificată de L. nr. 2.. Aceasta deoarece OG nr.
136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin D. nr. 1221/(...). De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr.
151/2008 de modificare a OG nr. 1., au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 8. a C. constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 9.. În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 1. modificată prin L. nr. 2., au fost declarate neconstituționale prin decizii ale C. constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator va fi obligată prin prezenta hotărâre să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamanta să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat în același sens prin D. privind recursul în interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr.
136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei în interesul legii, susținerile referitoare la faptul că deciziile
C. Constituționale produc efecte numai pentru viitor sunt neîntemeiate, fiind aspecte deja tranșate prin această decizie obligatorie.
Cu privire la petitele al doilea și al treilea instanța a constatat că este adevărat că aceste petite nu au fost motivate în fapt și în drept de către reclamantă, așa cum arată pârâtul I. Ș. J. C. în întâmpinarea sa, dar instanța a apreciat că motivarea ar fi superfluă, fiind evident că reclamanta a apreciat că este îndreptățită să primească sumele de bani solicitate și a susținut că nu le-a primit.
În calitate de cadru didactic, reclamanta a fost îndreptățită să beneficieze de prima de vacanță pentru anul 2008-2009. Aceasta deoarece acest drept este prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2008-2009 (art. 36 lit. g), obligatoriu pentru părți conform art. 48 din L. nr.
128/1997.
Dreptul la ajutorul financiar solicitat de către reclamantă este prevăzut, clar și expres, de art. 1, 2 și 4 din L. nr. 315/2006, iar pârâții sunt ținuți să execute obligația corelativă acestui drept. În consecință, reclamanta are dreptul la acordarea acestui ajutor financiar pentru anul 2009.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2, 3 și 4 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. și C. LOCAL AL M. C. N.,respectiv I. Ș. J. C. .
Pârâta P. M. C. N., prin recursul formulat, a solicitat modificarea sentințeiatacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
În temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora numai persoana juridica are capacitate procesuală, respectiv exercițiul drepturilor procedurale, consideră că pârâta P. M. C.-N. nu are capacitate procesuala de folosința si, pe cale de consecință, nu poate sta în judecată în calitate de parte.
În conformitate cu art. 21 alin. 1 teza 1 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale „ unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", De asemenea, potrivit art. 20 alin. 1 din actul normativ indicat anterior "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ - teritoriale în care se exercită autonomia locala și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Din coroborarea celor doua texte exprese, citate mai sus și în lipsa unor prevederi legale în sens contrar, conchide că unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele si, pe cale de consecința, numai acestea sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridica deplina și patrimoniu propriu.
Arată că, raportat la art. 21 alin. 2 din L. nr. 215/2001, "in justiție, unitățile actualizate administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean", sensul strict al noțiunii de unitate administrativ-teritoriala fiind cel stabilit prin dispozițiile imperative ale art. 20 alin. 1 din L. nr. 215/2001.
Considera, totodată ca, în temeiul art. 41 alin. 1 și 2 C. proc. civ., "orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte în judecata", iar "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata că parate, daca au organe proprii de conducere". Prin urmare, pentru a fi parte în procesul civil, atât paratul - cat și reclamantul - trebuie să îndeplinească, alături de alte cerințe specifice, și condiția existentei capacitații procesuale, lipsa acesteia implicând respingerea acțiunii. P. este însa, conform reglementarilor legislative în vigoare art. 77 din L. nr. 215/2001, o simpla structura funcționala cu activitate permanenta alcătuita din primar, viceprimari, secretarul unității administrativ - structurale și din aparatul de specialitate al primarului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În subsidiar, solicita admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate, învederând, în temeiul art. 3041 C. p roc civ. următoarele aspecte: În conformitate cu disp. Legii nr. 128 / 1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora. Pe de alta parte, învederează faptul că bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 5. însa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantei. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, L. 293/(...) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. directorului D. Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului și cu asistenta tehnică de specialitate a I. Ș. sau a D. de M. și S. S., după caz în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective. Față de cele expuse mai sus, solicita, în temeiul dispozițiilor art. 3 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea Sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei capacității procesuale a paratei recurente - P. M. C.-N.- și în consecință, respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu aceasta. Pârâta C. LOCAL AL M. C. N. solicitând modificarea sentinței atacate, însensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. Potrivit petitelor cuprinse în cererea de chemare în judecata calculul și plata diferențelor de drepturi salariale apreciem întemeiata invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității deliberative - C. Local al M. C.-N. având în vedere ca, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora. Pentru că pârâtul recurent C. Local al M. C.-N. să poată îndeplini cerințe cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat și din acesta sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Prin urmare, rezulta că în vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar că partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ. Arată, de asemenea, că instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere că sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fie că reia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din L. 273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada că partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse. În temeiul celor menționate mai sus, a arătat, de asemenea, că potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. Educației Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit afin 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea. alin. 6 din L. Educației Naționale prevede în mod clar că Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat că finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale. În conformitate cu dispozițiile art. 36 lit. g din C. C. la nivel de ramura învățământ unde se prevede că salariații sunt îndreptățiți la „o prima de vacanta din venituri proprii în condițiile legii. Prima se acorda odată cu indemnizația de concediu";. Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de parata de rândul 1, daca ar fi fost îndeplinite condiții le reglementate în art. 33 alin. 1 și 2 din C. C. la nivel de ramura învățământ, conform cărora: „în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de contract colectiv de munca, părțile contractuale vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. A.. (2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează aceste drepturi";. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, L. nr. 293/(...) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului D. Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective. R. la aceste considerente, se arată că art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, D. Generala a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat În M. O. al R., P. I. Din coroborarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, rezulta ca, pentru că instituția pârâtă sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile solicitate, este imperios necesar că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate în mod corect, sa fi fost prevăzute în bugetul de stat - aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin. 6 din L. nr. 273/2006. Fata de cele expuse mai sus, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului si, pe cale de consecința, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulata de reclamanta I. împotriva pârâților recurenți. Pârâta I. Ș. J. C. solicitând modificarea sentinței atacate, în sensulrespingerii acțiunii civile formulată de reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat, cu privire la petitul al treilea, referitor la acordarea „. aferente achiziționării de materiale didactice"; în temeiul legii nr. 315/2006, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la „. fondurilor necesare plății drepturilor salariale obict al prezentei cauze"; deși cu privire la acest capăt de cerere, acțiunea reclamantei nu a fost motivată în fapt și în drept. Prin întâmpinarea formulată a precizat faptul că își rezervă dreptul de a justifica poziția procesuală în măsura în care reclamanta înțelege să-și precizeze acest capăt de cerere, deoarece nici acest petit nu este motivat în fapt și în drept, așa cum reglementează dispozițiile art.112 pct.4 din C.pr.civ. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond "constată că este adevărat că acest petit" (ca de altfel și al doilea) "nu au fost motivat în fapt și în drept de către reclamantă, așa cum arată pârâtul inspectoratul Ș. J. C. în întâmpinarea sa", însă "apreciază că motivarea ar fi superfluă, fiindcă reclamanta apreciază că este îndreptățită să primească sumele de bani solicitate și susținute că nu le-a primit. Prin urmare, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este criticabilă, cel puțin sub aspectul motivului de neegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă. Consideră faptul că în lipsa invocării, de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a motivelor de fapt și de drept pe care să se întemeieze acest petit (conform dispozițiilor art. art. 112 pct. 4 din Codul de procedură civilă), precum și în lipsa "dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere" (raportat la art. 112 pct. 5 din Codul de procedură civilă), în opinia sa, acest capăt de cerere nu se impunea a fi admis fără o precizare de acțiune din partea reclamantei. Cu privire la aprecierea instanței de fond potrivit căreia motivarea în fapt și în drept a acestui petit ar fi „superfluă", opinează faptul că aceasta vine în contradicție cu dispozițiile art. art. 112 pct. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "cererea de chemare în judecată va cuprinde: ... 4. arătarea motivelor de și de drept pe care se întemeiază cererea", funcție de care parte pârâtă, prin întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. 115 pct. 3 din Codul de procedură civilă, prezintă "răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii". Or, este evident faptul că, în lipsa menționării, de către reclamantă, în cererea de chemare în judecată a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază acest capăt de cerere, respectiv, în lipsa unei precizări de acțiune în acest sens, instituția recurentă nu a fost în măsură de a formula un punct de vedere explicit cu privire la pretenția reclamantei. Tot în acest sens, este criticabilă și soluția pronunțată de către instanța de fond prin care s-a dispus obligarea pârâtei de rd. 1, respectiv a Ș. cu clasele I-V. "N. I." din C.-N., la "calcularea și la plata către reclamantă a sumelor de bani reprezentând ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferente anului 2009", fără a se avea în vedere faptul că, în anul 2009, reclamanta S. M. a beneficiat de suma de 130 de lei, cu acest titlu. Prin urmare, în măsura în care acest petit ar fi fost motivat, în fapt și în drept, în mod corespunzător așa cum, de altfel, reglementează dispozițiile art. 112 pct. 4 din codul de procedură civilă - acțiunea reclamantei putea fi admisă doar în parte, știut fiind faptul că, pentru anul 2009, M. Educației, Cercetării și Inovării a asigurat alocații bugetare "în limita a 130 lei din contravaloarea a 100 Euro pentru fiecare beneficiar în parte", conform adresei MECI nr. 128/CB/15 noiembrie 2009 (anexată). Învederează, faptul că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Normele metodologice, sumele necesare plății ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, se asigură din bugetul M.ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, capitolul 65.01. - Î., art. 57.02.01. - Ajutoare sociale în bani, în limita creditelor bugetare aprobate. În concluzie, pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, casare sentinței recurate, și rejudecând cauza pe fond să dispuneți respingerea acțiunii față de I. Ș. J. C., care și-a îndeplinit atribuțiile stabilite de art. 5 din Normele metodologice, în limita creditelor bugetare aprobate. În drept: - Codul de procedură civilă ( art. 242 alin. 2, art. 302, art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 305, art. 3); L. nr. 315/2006; Normele Metodologice aprobate prin H. nr. 4. (art. 5). Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele: 1. Cu privire la recursul declarat de pârâta P. M. C. N. și C. L ocal al M. C. N. Curtea constată că principala critică a acestei recurente vizează lipsa capacității procesuale de exercițiu a acestei recurente. Or, în cauză, așa cum în mod corect a arătat instanța de fond, P. M. C. N. nu a avut calitatea de parte în litigiu, fiind vorba doar de o inadvertență terminologică, iar reclamanta a înțeles în realitate să se judece cu Primarul M. C.-N. De altfel, în contradictoriu cu acest din urmă pârât a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, fapt ce rezultă din dispozitivul hotărârii atacate. În ceea ce privește criticile formulate de ambii recurenți privind lipsa calității procesuale pasive atât a Primarului M. C. N., cât și a C.ui Local al M. C. N., Curtea notează că, potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile salariale) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 a educației naționale, care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului C.-N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În ceea privește recurentul Primarul municipiului C.-N. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul prezentei cauze, Primarul municipiului C.-N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite. În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";. Conform prevederilor art. 33 din H. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor. În raport de prevederile legale menționate mai sus, din care rezultă atribuții ale consiliului local în chiar procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, nu se poate reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune. Prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de (...), la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care a fost lipsită în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale și primar în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului. Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale. Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și Primarul municipiului C.-N. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege. Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrului didactic reclamant și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat. Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță aspectele invocate de recurenți privind bugetul pe anul 2012. Criticile recurenților prin care se invocă prevederile OUG nr. 31/2009 și ale OUG nr. 41/2009 apar ca fiind nefondate având în vedere că prin D. nr. 3 din (...), referitoare la recursul în interesul legii, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M. O., P. I, nr. 350 din (...), s-au stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, următoarele: „Ca efect al deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009."; În raport de caracterul obligatoriu al dezlegărilor date de instanța supremă acestei probleme de drept, Curtea de A. constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale. Pe de altă parte, Curtea constată ca fiind lipsit de relevanță aspectul invocat de recurenți privitor la abrogarea OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, având în vedere faptul că instanța de fond a respins pretențiile reclamantei pentru perioada ulterioară datei de (...). În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 36 lit. 9 din C. C. la nivel de ramura învățământ, Curtea reține că și acesta este neîntemeiat. Astfel, se constată că la data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care la art.36 lit.g) prevede că personalul din învățământ beneficiazăde o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de co ncediu și este egal ă cu un s alariu de bază al angajatulu i conform O.U.G. nr.146/2007";. Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens. Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008- 2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul disp. art.36 lit.g) C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare. Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate de acești pârâți. 2.În ceea ce privește recursul formulat de pârâta I. Ș. J. C., Curtea reține că prin dispozitivul sentinței atacate a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, fiind în consecință respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu aceasta. Dispozițiile amintite se sprijină pe considerentele sentinței, în cuprinsul cărora se regăsesc motivele ce au stat la baza admiterii excepției amintitie, arătându-se în mod explicit că acesta nu a avut calitatea de angajator al reclamantei, nu are nici un rol în alocarea de fonduri în vederea efectuării plății și nu există nici o dispoziție legală care să îi confere calitate în prezentul litigiu. Ca atare, menționarea în finalul dispozitivului că„ Obligă pârâții I. Ș. J. C."; apare ca o eroare materială evidentă ( fapt ce rezultă inclusiv din folosirea substantivului pârât la plural), ce poate fi corectată oricând de instanța de fond pe calea prevăzută de art. 281 C., neconstituind un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii, care să aibă ca și consecință modificarea sau casarea acesteia. În consecință, față de cele arătate mai sus, Curtea constată că analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de acest pârât recurent este superfluă, în temeiul art. 312 C., urmând să respingă recursul declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge că nefondate recursurile declarate de pârâții P. și C. LOCAL AL M. C. N. respectiv I. Ș. J. C. împotriva sentinței civile nr. 8033 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. GREFIER N. N. Red.D.C.G./dact.V.R. 2ex./(...) Jud.fond B. G. Z.
| ← Decizia nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 39/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
