Decizia nr. 3510/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3510/R/2012
Ședința publică din data de 5 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC V. L. DE C. „. C. SA împotriva sentinței civile nr. 4200 din 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. ANA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 august 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. 8985/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta S. ANA a chemat în judecată pe pârâta SC V. L. DE C. SA V. C. și a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației la data plății efective pe anii 2008 și 2009, a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Z. feroviarilor și de P. pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației la data plății, la plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate pentru perioada aprilie-septembrie 2009 precum și la plata unui salariu compensatoriu acordat la pensionare.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că este îndreptățită să beneficieze de respectivele drepturi bănești conform prevederilor contractului colectiv de muncă și al L. nr.142/1998, însă pârâta nu și-a onorat niciuna din respectivele obligații.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la primele două capete de cerere, motivând că cererea reclamantei este formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de art.268 al.1 lit.e) din Codul muncii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, motivând în esență că acordarea acestor drepturi este o posibilitate și nu o obligație a angajatorului.
Prin sentința civilă nr. 4200 din 23 aprilie 2012, Tribunalul Cluj a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta S. ANA în contradictoriu cu pârâta S. V. L. DE C. SA „. C. și a obligat pârâta să plătească reclamantei salariul suplimentar pe anul 2008 și 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. F. și pentru P. pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază la nivelul clasei unu de salarizare, precum și salariul compensatoriu acordat la pensionare.
S-a respins cererea reclamantei privind plata contravalorii bonurilor de masă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Excepția prescripției dreptului material la acțiune este nefondată, întrucât în speță sunt aplicabile prevederile art.268 al.1 lit.c) Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei până la data de (...), după care începând cu data de (...) s-a pensionat pentru limită de vârstă.
Conform art.32 din C. colectiv de muncă pentru anii 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei sub nr.(...) și înregistrat la D. B. sub nr.1625/(...) a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional și pentru anii 2009-
2010, pentru munca desfășurată in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia personalul societății poate primi un salariu echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Conform aceluiași contract colectiv de muncă, la art.69 se prevede obligația pârâtei de a plăti angajaților un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare și la premierea salariaților cu un salariu de bază la nivelul aceleiași clase I de salarizare pentru Z. feroviarilor.
T. a reținut că pârâta nu a executat aceste obligații contractuale deși, potrivit prev. art.236 și 243 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și executarea acestuia este obligatorie pentru părți.
Așa fiind, cererea reclamantei privind acordarea drepturilor bănești sub forma salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009 echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației la data plății și a drepturilor bănești sub forma ajutorului material cu ocazia Zilei feroviarilor și a sărbătorilor de P. pentru anul 2009 echivalent cu câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizate cu rata inflației la data plății efective, a fost admisă cu consecința obligării pârâtei la plata acestor drepturi salariale proporțional cu perioada lucrată, respectiv până la data de (...).
Potrivit prevederilor art.70 din C. colectiv de muncă al S. C. C. SA aplicabil și pârâtei, salariații cu o vechime de cel puțin 10 ani in unitățile sau subunitățile de cale ferată ori in unitățile sau subunitățile preluate de S. în baza HG nr.235/1991 care se pensionează pentru limită de vârstă vor primi o indemnizație egală cu un salariu de bază lunar corespunzător clasei
20 de salarizare iar salariații care au o vechime de cel puțin 25 ani, în condițiile menționate primesc o indemnizație egală cu ultimul salariu de bază lunar de încadrare, dar nu mai puțin de salariul de bază corespunzător clasei 20 de salarizare.
T. a constatat că, deși pârâta a susținut prin întâmpinare că a acordat reclamantei suma de 1213 lei, echivalentă cu o indemnizație egală cu un salariu de bază lunar corespunzător clasei 26 de salarizare, nu a făcut însă dovada plății acestor drepturi.
Prin urmare, s-a constatat că cererea reclamantei privind acordarea salariului compensator acordat la pensionare este fondată.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada aprilie - septembrie 2009, s-a reținut că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, astfel încât s-a reținut că acest petit este nefondat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta S. V. L. DE C. „. C. S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a soluționat cererea privind acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2008-2009.
Astfel, se arată că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu, pentru recurentă fondul de salarii fiind limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O. nr.79/2008.
S-a mai arătat că prin O. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru subscrisa.
Prin urmare, s-a arătat că, clauzele din contractul colectiv de munca ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
De asemenea, s-a mai invocat faptul că acordarea acestor drepturi era supusă condiției aprobării acestora de către C. de A., cu consultarea delegaților sindicatelor.
Mai mult decât atât, recurenta arată că este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O. nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin L. nr.203/2009 aveau obligația respectării prevederilor art.7 alin.(l), conform cărora: "indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar. care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii .... "". Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007-
2009.
Recurenta consideră că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește soluția de acordare a salariului suplimentar aferent anului 2009, deși prin întâmpinare s-a arătat că reclamanta nu îndeplinește condiția muncii prestate în cursul acestui an calendaristic, contractul de muncă al acesteia încetând la data de (...).
S-a mai invocat faptul că soluția de admitere a cererii de acordare a premierii pentru Z. ceferistului pentru anul 2009, este data cu aplicarea greșita a legii, instanța neluând în considerare apărările formulate de recurentă potrivit cărora s-a aflat in imposibilitate legală de a executa clauzele contractuale referitoare la drepturile bănești, societății revenindu-i obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri
și cheltuieli aferent anului 2008, conform art.3 din O. nr.79/2001 și a dispozițiilor O. nr.79/2008.
În ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării premierii pentru Z. ceferistului pentru anii 2009 și a ajutorului material de P. pentru anii 2009 se arată că dreptul reclamanților la acordarea premierii de "Z. ceferiștilor " s-a născut la data de 23 aprilie 2009, iar cel la ajutor material de P. s-a născut la 15 aprilie 2009, date la care la nivelul societății nu a existat contract colectiv de munca aplicabil.
Se mai invocă faptul că instanța de fond nu a ținut seama de faptul ca nici prevederile art. 71 din C.ui Colectiv de M. la nivel de G. de U. din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008 nu s-au aplicat pentru anul 2009, întrucât părțile semnatare ale acestui contract, respectiv organizațiile sindicale feroviare în numele salariaților și administrațiile feroviare, inclusiv administrația S. C. C., prin procesul-verbal încheiat în data de 25 mai 2009, au fost de acord cu suspendarea pe anul 2009 a premierii acordate de Z. C., precum si a ajutorului material de C. pe anul 2009.
Mai mult, după data intrării în vigoare a C.ui colectiv de muncă la nivelul S. "C. C."-SA pe anul 2009-2010, potrivit art.69 din acesta, acordarea premierii ele Z. C. și a ajutorului material de C. pe anul 2009 urma sa se facă începând cu (...), iar prin semnarea actul adițional nr.1708/(...) la C. colectiv de muncă la nivel de unitate, aplicarea prevederile art.69 s-a amânat pentru data de (...).
Mai mult, s-a arătat că bugetul de venituri si cheltuieli al societății pe anul 2009 nu s-a aprobat prin act normativ, astfel cum era prevăzut la art. 5 lit. a din O. nr. 79/2008, coroborat cu art.15 alin.1 din O.U.G nr.37/2008.
Se mai invocă și faptul că în mod greșit a fost obligată și la plata salariului compensatoriu cuvenit intimatei-reclamante la data pensionării, deși acesteia i-a fost plătită suma de 1231 lei cu acest titlu.
In drept, se invocă prevederile art.304 pct. 9 și art.3041
Cod.proc.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. ANA a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs, s-au depus la dosar înscrisuri
Analizând recursul formulat de pârâta S. V. L. DE C. „. C. S. se reține căacesta este doar în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiune constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 din C. colectiv de muncă precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O. nr. 79/2008 și cele ale H.G. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
În ceea ce privește O. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În mod corect prima instanță a obligat recurenta la plata salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009, proporțional cu perioada lucrată, în temeiul art.32 și 33 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate și a anexei nr.6 la acest contract.
În ceea ce privește premiul acordat cu ocazia Zilei feroviarului pe anul
2009 și a primei de P. pe anul 2009 s-a reținut că acestea au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia această primă ar fi un „ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Se mai reține că, deși textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei prime.
Ca atare, C. de administrație nu putea decide în contra unor prevederi contractuale exprese nici neacordarea primei, nici acordarea acestuia la un cuantum inferior celui stabilit de părți.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care singură și-a asumat-o prin semnarea contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 69 din C.ui colectiv de muncă pe anii 2007-
2008, la nivel de unitate, pentru Z. Feroviarului se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei prime este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
În ceea ce privește primele cuvenite pentru anul 2009, se reține că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză este aplicabil art.71 din C. Colectiv de M. la nivel de G. de U. din Transportul Feroviar, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M..
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta, care au fost salariata pârâtei la data la care aceste adaosuri la salariu trebuiau plătite, este îndreptățită la plata acestor drepturi bănești aferente anului 2009.
Curtea reține însă ca fiind fondat motivul de recurs privind greșita soluționare de către prima instanță a cererii privind obligarea pârâtei la plata salariului compensatoriu cuvenit reclamantei la data pensionării.
Astfel, analizând extrasul din statul de plată pe luna octombrie 2009, depus la fila nr.33 dosar fond, borderoul de alimentare carduri-fila nr.34 dosar fond și extrasul de cont pe luna octombrie 2009-filele nr.11-14 dosar recurs, rezultă că intimatei i-a fost acordat acest drept în sumă de 1213 lei (un salariu de bază lunar), însă în urma reținerii în această lună a
„RET.CAR"; în sumă de 490 lei, a impozitului și a contribuțiilor sociale, acesteia i-a fost plătită efectiv suma de 543 lei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 din
Codul de procedură civilă, se va admite în parte recursul formulat de pârâta
S. V. L. DE C. „. C. S.A și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se respinge cererea reclamantei S. Ana de obligare a pârâtei la plata salariului compensatoriu acordat la pensionare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. V. L. DE C. „. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4200 din 23 aprilie 2012, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o modifica în parte, în sensul că:
Respinge cererea reclamantei S. Ana de obligare a pârâtei S. V. L. DE
C. „. C. S. la plata salariului compensatoriu acordat la pensionare.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii..
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 5 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
Red.CM;
Tehnored.: CM/MS
2 ex.-(...)
Jud. fond: Tribunalul Cluj: P. U..
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 39/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3129/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
