Decizia nr. 2568/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2568/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. C. SA B. și C. C. SA B. - S. C. C. C. împotriva sentinței civile nr. 67 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. „. C. F. C. și pe pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. C. M. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 mai
2012, prin serviciul de registratură al instanței sa depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului
și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub nr. 5520/100/(...), astfel cum a fost precizată la data de (...), S. „. C. F. C., în numele reclamanților indicați în tabelul anexă la acțiune și precizări, a chemat în judecată pe pârâții: C. N. DE C. F. „. SA și S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora, la plata indexată către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză, a următoarelor drepturi bănești: salariului suplimentar pentru anii
2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului pe luna decembrie a anului pentru care se acordă, în baza prevederilor art. 30 din Contractele colective de muncă pe anii 2007-2008 și 2009 - 2. premiul anual acordat de „. feroviarilor"; pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, conform art. 64 din Contractul colectiv de muncă; ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. pe anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, în baza art. 64 din Contractul colectiv de muncă; contravaloarea bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie 2009, pentru fiecare zi lucrătoare, în temeiul art. 1 din L. nr.1. și O.ui Ministrului Muncii nr. 1..
În motivarea în fapt a acțiunii formulate, reclamanții au arătat următoarele:
Contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea acestuia este obligatorie.
Prin art. 32 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, înregistrat sub nr. 1625 din (...), prelungit prin actul adițional nr.
2093 din (...) și contractul colectiv de muncă pentru anii 2009-2010, înregistrat sub nr. 2584 din (...), pârâții s-au obligat ca pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic să plătească salariaților un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit art. 64 din contractul colectiv de muncă, pârâții s-au obligat să premieze salariații cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru „. feroviarilor";, precum și pentru sărbătorile de P. și C., reprezentând un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Părțile contractante au mai convenit, la art. 74 din Contractul colectiv de muncă, ca salariații să beneficieze de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată.
S-a mai arătat că pârâții nu și-au onorat niciuna dintre obligațiile contractuale asumate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7, 32(30), 64 și 74 din
Contractele colective de muncă aplicabile perioadei pentru care s-au solicitat despăgubirile în echivalentul drepturilor salariale neachitate, art. 38 și art. 43 din contractul colectiv de muncă nr. 722/(...) la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2. L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, N. din (...) de aplicare a L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, aprobată prin HG nr. 5. și O. nr. 1. privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestru I 2009, art. 40 alin. 2, 236,
242 art. 283 lit. c din Codul muncii și art. 41 alin. 5 din Constituția
României.
Pârâta C. N. de C. F. „. SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește acordarea contravalorii bonurilor de masă pentru perioada februarie 2009 - iulie 2009, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 67 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă C. N. de C. F. ". B. prin întâmpinare.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. C. F. C., în contradictoriu cu pârâții: C. N. de C. F. " C. S.A, și S. " C. R. de E., Î. și R.
CF " C.
Pârâții au fost obligați să plătească membrilor de sindicat: G. V., B. L.,
P. B. C., C. R.-P., F. L.-G., N. N., C. A.-C., M. R.-I., M. V., C. I.-G., B. P., G. L., M. M.-N., T. M.-S., T. A.-I., R. I., T. R., Giz V., P. F., D. G., R. V.-V., T. D., M. D., C. Ion, S. P.-A., U. C.-O., C. G. A., T. I., I. N., D. I., I. P., B. N., L. I., F. F., B. I., Z. G., P. N., E. A., P. N., M. N., R. P., P. M., B. N., V. Ana, P. G., C. L., P. L. G.,N. F. A., G. S.-N., L. F.-M., M. A., N. N., B. F.-I., P. I., F. I., M. L., C. A.- O., B. S.-V., G. I., C. V.-D., C. G.-M., S. G., V. I., G. T., B. V., M. I. G., I. V.-A., O. V.,B. I.-M., B. M., C. N.-F., D. N., N. M., G. G., B. P.-F., I. V., T. V., P. V., D. I., T. Ion, B. B., F. C.- R., C. S., I. N., C. I., I. G., Z. I., V. N., V. D I., T. I.-V., V. V., H. G., C. Ion, P. G. Ion, P. I., P. M., D. T. Ion, N. D., B. D.,
N. R., M. L., C. I., M. I. V., F. I., B. V., N. P., P. G., P. G., H. G., P. G., G. I., D. G., G. G., D. V., B. M., I. G., A. F., H. S., I. M. I., C. I., I. M., S. V., V. V. I., C. S.,I. D., M. C. A., F. A. A., D. F. I., A. G. E., S. G., B. D., B. I., S. N. D., P. F., D. V., C. M., D. N., I. L., P. C., A. O., F. S., M. C., B. D. D., D. A. F., D. L., K. F., Z. V., T. D., M. A. G., U. I., R. G., U. O., D. Ion , P. M., Cont G., D. P., B.- M. G., I. M., I. P., Z. I., D. P., P. I., M. M., P. I., D. Ion, C. A., I. M., R. G.-M., N. G., A. G.-I., M. I., P. M., L. V. V., S. C. V., M. G., M. V. V., C. D. I., Sav G., F. I., V. V. S., C. T. V., M. M., K. I., T. I. A., B. A., M. G. R., M. G., D. D., I. S., I. A., L. I., G. V., C. G., Nan G., O. I., O. M., L. Ioa-A., H. I., S. M., M. V., M. S., S. N., H. V., S. V., T. V., D. G., I. G., P. Ion, A. D., C. S., M. I., N. Ion, I. G. II, T. Ion, N. S., T. S., I. Ion, T. M., C. G., U. V., C. V., M. G., B. G., R. I., N. I., C. S.-I., L. N.-V. salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se acordă, pentru anii
2007, 2008, și 2009, prima pentru Z. F.ului, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, pentru anul 2009 și ajutorul material de P. și de C. pe anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, toate actualizate în raport de indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie
2009.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei februarie 2009 - iulie 2009, s-a reținut că termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, conform art. 283 lit. c) din Codul muncii, în redactarea în vigoare la momentul introducerii acțiunii.
Cererea a fost înregistrată pe rolul T. C. în aprilie 2010 și se solicită drepturi bănești aferente perioadei aprilie 2009 la zi, în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
Așa fiind, instanța a apreciat ca fiind nefondată excepția invocată. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 30 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității înregistrat sub nr.1632 din (...), pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din A. nr. 6.
Rezultă, prin urmare, obligativitatea acordării salariului suplimentar în ipoteza îndeplinirii criteriilor reglementate de A. 6 la contractul colectiv de muncă, în conformitate cu care salariul suplimentar se acordă pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic.
Cuantumul salariului suplimentar acordat o singură dată, integral, este echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Pct. 2 din A. 6 reglementează situațiile în care nu se acordă salariul suplimentar, respectiv retrogradarea în funcție sau categorie, în cadrul aceleiași profesii, pe o perioadă ce nu poate depăși 60 de zile, desfacerea disciplinară a contractului de muncă etc.
Nu s-a dovedit în cauză împrejurarea că membrii de sindicat s-ar încadra în vreuna din aceste situații.
Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a reținut că pârâții nu au făcut dovada acordării drepturilor bănești solicitate, cu toate că sarcina probei le incumbă, conform art. 272 din Codul muncii.
Potrivit Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2., pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Contractul colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat, iar prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.
De asemenea, potrivit art. 64 din Contractul colectiv de muncă, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. de un ajutor stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare și de o premiere pentru Z. F.ului, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
S-a mai reținut că aspectele invocate de pârâtă prin întâmpinare privind lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii bonurilor de masă, instanța de fond a reținut că, potrivit art.1 alin.1 din L. nr. 1., salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sector bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
În consecință, s-a reținut că prevederile legale nu instituie o obligație, ci doar o posibilitate a angajatorului de a acorda sau nu acest drept, în limita disponibilităților bugetare.
Așa fiind, instanța a constatat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie 2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c), art. 241, art. 243 din Codul muncii, art. 7 alin. 2 art.11 și art.30 din L. nr. 130/1996, în vigoare la data introduceri acțiunii, instanța a admis în parte acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F. „. S. și
C. C. S.- S. " C. R. DE E., Î. ȘI R. CF " C., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că prin acordarea salariului suplimentar s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al C. C.
SA.. R.ele de cale ferata nu pot acorda ajutoare materiale din propria inițiativa, întrucât nu au resurse financiare, acestea fiind stabilite prin H. de
G.
Prin OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobata cu modificări prin
L. nr. 5., cu completările ulterioare, s-au stabilit masuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de angajați. C. C. SA a fost și este agent economic monitorizat în sensul prevederilor art.1 din OUG nr. 79/20011 fiind companie naționala la care statul este acționar majoritar.
Chiar și OUG nr. 79/2008 care a abrogat OUG 79/2001, stabilește la art. 6 ca „., Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, organele administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, prezintă spre consultare sindicatelor de ramura bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici";, iar la art.7 (1) prevede ca „. fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al operatorilor economici, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz";.
Prin H.G. nr. 142/2005 și H.G. 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P., prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit ca în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o sumă reprezentând
4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
Obligația contractuala asumata de angajator nu mai este susceptibila de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executata, o fac radical diferita de cea asumata de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de a achita contravaloare sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligatei imposibil de executat.
Se invocă teoria impreviziunii, întrucât angajatorul este practic în imposibilitate fortuita de executare a obligațiilor de natura celor pretinse.
Aceasta cauza a impreviziunii nu este imputabila recurentei, fiind exoneratoare de răspundere, deoarece evenimentul economico-financiar care determina neîndeplinirea obligației nu se datorează societății, modificarea împrejurărilor care a generat dezechilibrul contractual neputând fi anticipată la data asumării obligațiilor de către societatea recurentă.
Circumstanțele economice din ultimii patru ani îi creează un dezechilibru de asemenea gravitate încât o situează într-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara.
Fondul de salarii a companiei este limitat.
Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamant era și este condiționata de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
S-a mai susținut că, daca intre momentul încheierii contractului și cel al executării acestuia au apărut evenimente imprevizibile, care au schimbat fundamental condițiile economice sau de alta natura existente în momentul acordului de voința inițial al părților, făcând sensibil mai anevoioasa prestația uneia dintre ele, principiul forței obligatorii a contractului nu mai acționează, organul de jurisdicție având dreptul, independent de existenta în contract a unei clauze în acest sens, sa procedeze la reașezarea contractului, în funcție de noile împrejurări sau, în subsidiar, la desființarea contractului și înlăturarea corespunzătoare a responsabilității debitorului.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților privind plata ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F., s-a arătat că, potrivit art. 65 alin. ultim din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul
2., în anul, 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de
P., C. și Z. F.
Prin urmare, s-a considerat că aceasta a fost voința părților contractante și nu există temei legal pentru acordarea acestor drepturi.
În drept, au fost invocate prevederile L. 53/2003- Codul Muncii, L. nr.
168/1999, OUG nr. 79/2001, H.G nr. 50/2006, H.G. nr. 1/2007, Contractele colective de munca aplicabile, Codul Civil și Codul de procedura civila.
Analizând recursul formulat de pârâta C. N. DE C. F. „. S. și C. C. S.- S. "
C. R. DE E., Î. ȘI R. CF "., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs se contestă legalitatea modalității în care s-a dat efect unor contracte colective de muncă în condițiile în care societatea angajatoare este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008, înregistrând pierderi și astfel, aflându-se în imposibilitate de a-și executa obligațiile contractuale.
Sunt necontestate prin motivele de recurs temeiurile contractuale ale acordării salariului suplimentar pentru perioada stabilită prin sentință.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a salariului suplimentar în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestor salarii suplimentare se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008 și cele ale H.G. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În consecință, în mod corect prima instanță a obligat recurenții la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, și 2009, către salariații care au fost angajații societății în acel an, proporțional cu perioada lucrată, în temeiul art.30 și 31 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a anexei nr.6 la acest contract.
În ceea ce privește premiile cu ocazia Zilei feroviarului, a primei de P. și a primei de C. pe anul 2009, se reține că acestea au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia aceste prime ar fi
„ajutoare sociale"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Se reține că aceste prime se cuvin reclamanților pentru anul 2009, în temeiul art.71 din Contractul Colectiv de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., având în vedere faptul că, potrivit art. 133 lit.b) din legea nr.62/2011, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții, care au fost salariații pârâtei la data la care aceste adaosuri la salariu trebuiau plătite, sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi bănești aferente anilor 2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F.
„. S. și C. C. S.- S. " C. R. DE E., Î. ȘI R. CF " C. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. S. și
C. C. S.- S. " C. R. DE E., Î. ȘI R. CF " C. împotriva sentinței civile nr. 67 din
17 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
G.
G. C.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:-D.M.H..
| ← Decizia nr. 4970/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4506/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
