Decizia nr. 3028/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3028/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. CFR SA împotriva sentinței civile nr. 3599 din 5 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. CĂI F. C.-N., având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C.,
S. L. C. F. C., în numele și pentru reclamantul D. M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. C. E. CFR SA, obligarea pârâtei la plata unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, neacordat în anii 2007-2008 si 2009, contravaloarea tichetelor de masă neacordate pe lunile februarie-decembrie 2009 si ianuarie-septembrie 2010, un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare pentru Sărbătoarea de P. din anul
2009, un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare pentru Z. S. E. CFR S. respectiv diferența neacordată în anul 2007 și suma aferentă anului 2008.
In motivarea cererii de chemare de judecată s-a arătat că pârâtul nu a achitat membrului de sindicat drepturile salariale arătate mai sus, acesta fiind vătămat în drepturile si interesele lui legitime.
In drept, s-au invocat prevederile art. 281-198 din Codul muncii, art. 32 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006 și 2009-2010, art. 64 alin.l din Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010, art. 65 alin.l din Contractul colectiv de muncă pe ani 2005-2006, art. 75 din Contractul colectivde muncă pe anii 2009-2010, art. 75 din Contractul colectiv de muncă pe anii
2010-2011 si art. 161 alin.4 din Codul muncii.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune, tardivității formulării cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că nu sunt precizate sumele cuvenite salariatului și cu toate că prevederile contractuale invocate au fost negociate de către ambele părți, nu au putut fi materializate din cauza situației economice dificile pe care o are societatea pârâtă.
La judecarea fondului cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.
Excepțiile prescripției dreptului la acțiune și tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocate de către pârâtă au fost respinse de către prima instanță.
S-a atașat dosarul nr. (...) al T. C. din cadrul căruia a fost disjunsă judecata prezentei cereri.
Prin sentința civilă nr. 3599/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la petitul 5din acțiunea introductivă, s-a admis în parte acțiunea formulată de către S. L. CĂI F. C., în numele și pentru membrul de sindicat D. M., în contradictoriu cu pârâta S. C. E. CFR S. și în consecință, a fost obligată pârâta să acorde membrului de sindicat D. M., pentru anii 2007, 2008 și 2009, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului reprezentat de sindicat prima de P. pentru anul 2009 echivalentă cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, precum și premiul pentru Z. SC E. CFR SA pentru anul 2008 și diferența neîncasată pentru anul 2007, la nivelul valorii clasei I de salarizare.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 32 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei și aplicabil acesteia „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Potrivit art. 243 alin. l din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform art. 243 alin.2 din Codul Muncii, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Pârâta, căreia îi revine sarcina probei în cauză, potrivit art. 287 din Codul Muncii, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să reiasă că membrul de sindicat reprezentat de către reclamant ar fi prestat munca în condiții care nu se încadrează în art. 32 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Prin urmare, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anii 2007-2008 și 2009.
Potrivit art. 65 teza I din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. S. E. CFR S., se va acorda salariaților un ajutor material a cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, iar de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de l an.
Pârâta nu a făcut dovada că vreunul membrul de sindicat reprezentat de către reclamant s-ar fi aflat în situațiile de excludere de la plata ajutorului de P. și a ajutorului de Z. S. E. CFR S., potrivit art.287 din Codul Muncii.
Prin urmare, pârâta a fost obligată, în temeiul art. 65 din Contractul colectiv de muncă si al art. 243 din Codul Muncii, la plata către reclamant a primei de P. pentru anul 2009, precum și a premiului pentru Z. S. E. CFR S. pentru anul 2008 și a diferenței neîncasate pentru anul 2007.
Prima instanță a mai reținut ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind plata valorii tichetelor de masă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. E. S., considerând-o cafiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut eronat faptul că SC E. CFR" SA nu și-ar fi onorat obligațiile asumate potrivit art. 32 din Contractele Colective de M. ale SC "E.
CFR"SA pe anii (...).
SC "E. CFR" SA este societate comercială pe acțiuni cu capital social integral vărsat de C. N. de Căi F. în calitate de acționar unic care își exercită drepturile și obligațiile prin M. T.
Potrivit prevederilor HG nr. 1283 din 2004 privind înființarea Societății
Comerciale E. CFR SA, societatea își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aprobă de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor, excepție fiind anii 2006, 2007 când, în conformitate cu art. l alin (1) - (2) și art. 2 din OG nr. 1/2007, bugetul de venituri și cheltuieli al societății, care este cuprins în bugetul general consolidat al M. T., s-a aprobat prin ordin comun al ministrului transporturilor, care este ordonator principal de credite, al ministrului finanțelor publice si al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.
S-au mai invocat dispozițiile art. 29 alin.3 și 4, art. 47 alin. 3, art.48 alin.2 lit.b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Recurenta a arătat că bugetul de venituri și cheltuieli al societății aprobat conform prevederilor menționate mai sus, pentru anul 2007, nu a permis constituirea fondurilor necesare pentru acordarea acestor salarii suplimentare.
S-a mai arătat că tot pe fondul unei crize economice, în anul 1997, G.ul a emis OUG nr. 18/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al
13 salariu sau a altor sume de această natură suportate din fondul de salarii, care de regulă, se acordă la finele anului, prin care s-a prevăzut ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăți restante fată de bugetul de stat bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului, premiu anual sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
S-a mai arătat că din interpretarea art. 32 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă reiese clar faptul că fondul necesar plătii salariului suplimentar depinde de veniturile realizate.
Pentru aceste motive, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii cu privire la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și 2009.
În ceea ce privește premiul cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. S. E.
CFR S., se arată că acestea au caracterul unor ajutoare materiale, fiind prevăzute în mod expres în Contractul colectiv de muncă încheiat între administrația societății și organizațiile sindicale semnatare, acestea neputând fi considerate ca fiind drepturi salariale.
Recurenta arată că, deși prevederile contractuale prevăzute în art. 65 din
Contractul colectiv de muncă au fost negociate de ambele părți, ele nu au putut fimaterializate în fapt datorită situației economice dificile pe care a avut-o și o are societatea.
Se mai arată că în anul 2009 s-a încheiat actul adițional nr. l/2009 între
SC „. C. SA și reprezentanți organizațiilor sindicale, înregistrat la M. - D. a M. B. sub nr. 1410/(...), prin care s-a convenit suspendarea ajutorului material care se acordă cu ocazia Sărbătorii de P., de C. si de Z. SC „. C. SA..
Recurenta mai susține că în cauză este aplicabil termenul de prescripție de șase luni invocat în cauză, conform art. 283 lit. "e" Codul Muncii.
În drept se invocă disp.art. 304 pct. 9 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de pârâta SC E. SA B., în temeiul disp.art.3041
Cod. proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivele de recurs privind greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, se rețin următoarele:
Art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:….. c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Se reține că în mod corect prima instanță a constatat că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în speță, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a cerut plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe de altă parte, se constată că motivarea succintă de către prima instanță a soluției pronunțate în legătură cu această excepție se datorează practicii constante a Curții de A. C. în această problemă de drept, cel puțin din ultimii trei ani, pronunțându-se sute de hotărâri judecătorești în acest sens.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, potrivit art.32 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Art. 32 alin.3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Față de cele de mai sus, și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că motivele invocate privind lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
În mod corect prima instanță a obligat recurenta la plata salariului suplimentar pentru anul (...) către reclamant, în temeiul art.32 și 33 din
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În ceea ce privește premiile acordate cu ocazia Zilei feroviarului pe anii
2007 și 2008, precum și a primei de P. pe anii 2009, se reține că acestea au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia aceste prime ar fi „ajutoare sociale"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 65 din Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru Z. Feroviarului se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei primei.
În cauză nu se poate reține incidența prevederilor OUG nr. 18/1997, întrucât acest act normativ viza doar drepturile aferente anului 1997.
În ce privește actul adițional nr. 1/(...) la contractul colectiv de muncă 2. invocat de recurentă, Curtea constată că acest act adițional a fost înregistrat la data de (...), iar potrivit prevederilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, acest act adițional se aplică de la data înregistrării.
În consecință, acest act adițional nu putea fi aplicat la data scadenței dreptului la ajutorul material cuvenit reclamantului pentru sărbătorile de P.
2009.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul este îndreptățit la plata acestor drepturi bănești.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă,se va respinge ca nefondat recursul declarat de S. „. C. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. S. B. împotriva sentinței civile nr. 3599 din 5 aprilie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: I.Prelipceanu
| ← Decizia nr. 4506/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2529/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
