Decizia nr. 2972/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 2972/R/2012

Ședința publică din data de 19 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I.A T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. SRL împotriva sentinței civile nr. 1251 din 13 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. I., având ca obiect contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente - avocat I. D. din cadrul Baroului S. și reprezentanta reclamantului intimat - avocat T. L. din cadrul baroului C., în substituire avocat F. I.

Procedura de citare este realizată.

Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 15 iunie 2012, întâmpinare care a fost comunicată cu reprezentanta părții adverse.

Reprezentanta recurentei depune la dosar un raport de expertiză contabilă care se referă la activitatea desfășurată de reclamant, îndeplinirea sau nu a atribuțiilor de serviciu și prejudiciile aduse societății.

Reprezentanta intimatului solicită înlăturarea acestui raport de expertiză depus în recurs dat fiind că este un raport de expertiză extrajudiciară.

Reprezentantele părților răspund la întrebarea instanței că cealaltă decizie de suspendare a contractului individual de muncă emisă de angajator este de asemenea contestată, contestația aflându-se pe rolul T. S. cu termen de judecată la data de 25 iunie 2012. Nu au alte cereri de formulat în probațiune în prezenta cauză

Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant.

S. și cheltuieli de judecată a căror dovadă urmează să o facă până la sfârșitul dezbaterilor.

Reprezentanta intimatului susține concluzii de respingere a recursului, arătând în esență că nu poate fi vorba de existența a două măsuri de suspendare suprapuse.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de (...) pe rolul T. S. contestatorul F.

I. a chemat în judecată intimata S. C. S., solicitând instanței anularea deciziei de suspendare nr. 2132/(...), emisă de către pârâta, ca nelegală și lipsită de obiect, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1251/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis contestația formulată de contestatorul F. I., împotrivadeciziei de suspendare nr. 2132/(...) emisă de intimata SC C. S. și în consecință, a fost anulată decizia contestată.

A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 1.550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut următoarele:

La data de (...) s-a emis decizia de suspendare nr. 63 prin care contestatorului i s-a suspendat contractul individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a din C. M..

În conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) din C. muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, printre altele, a) pe durata cercetării disciplinare prealabile.

Art. 251 din C. M. precizează că nicio sancțiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Instituția suspendării constituie una din modalitățile prin care dreptul muncii asigură protecția salariatului, și reprezintă un rezultat determinat de aplicarea și funcționarea a două principii fundamentale din dreptul muncii, și anume stabilitatea raporturilor de muncă și caracterul sinalagmatic al contractului individual de muncă care presupune prestații succesive.

Art. 49 din C. M., arată modalitățile și efectele suspendării.

Unitatea intimată, ulterior deciziei de suspendare nr. 63 din (...) emis decizia prin care contestatorului i s-a suspendat contractul individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a din C. M., a emis decizia nr. 2132/(...) în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, fără a înceta suspendarea ulterioară, ci din contră, fiind menținută suspendarea intervenită anterior.

Ambele forme de suspendare, atât conform deciziei nr. 63 din (...) cât și a deciziei nr. 2132/(...) sunt forme de suspendare din inițiativa angajatorului.

Astfel, emiterea unei noi decizii, în speță decizia nr. 2132/(...), nu produce efecte asupra contractului individual de muncă, având în vedere că acesta este deja suspendat.

Având în vedere cele mai sus, instanța a admis cererea contestatorului. În temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligată intimata să-i plătească contestatorului cheltuieli de judecată în suma de 1.550 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C. SRL Z.,solicitând, în principal, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a admis contestația numitului F. I., apreciind ca emiterea unei noi decizii, în speța decizia nr.

2132/(...), nu produce efecte asupra contractului individual de munca.

Instanța de fond se limitează doar la a susține ca decizia atacata nu produce efecte asupra contractului individual de munca, având in vedere caacesta este deja suspendat, fara insa a preciza care este textul de lege care sa interzică acest lucru si fara a motiva in vreun fel soluția data.

Niciuna din prevederile invocate nu conține o dispoziție expresa care sa interzică angajatorului sa emită o a doua decizie de suspendare a contractului individual de munca fundamentata pe un temei juridic diferit de prima decizie de suspendare. Mai mult decât atât, precizează ca temeiurile invocate de instanța, anume art. 52 alin. 1 lit. a) si art. 251 C. M., nu au nici o aplicabilitate in speța de fata.

In ceea ce privește legalitatea Deciziei nr. 2132/(...), arată că prin această decizie, angajatorul S. C. S. "în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Legea nr.

53/2003 se dispune suspendarea contractului individual de munca al angajatului F. I., având funcția de "D. producție", începând cu data de prezentei, având în vedere plângerea penala formulata împotriva angajatului la data de (...), pana la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii judecătorești."

Angajatorul motivează aceasta decizie in fapt, arătând ca întrucât la data de (...) a fost înregistrata la P. de pe lângă Tribunalul Sălaj plângere penală împotriva angajatului F. I.", menționând totodată faptul ca "P. decizie, alături de plângerea penala, se comunică persoanei vizate si tuturor departamentelor

... "

Angajatorul a descris astfel care este motivul care sta la baza suspendării contractului individual de munca al contestatorului, fiind astfel in deplina cunoștința cu privire la acest aspect. Indicarea eronata a literei articolului 52 incident in cauza, anume litera c) in loc de litera b) se datorează in mod exclusiv unei erori materiale, survenita la momentul redactării deciziei de suspendare a contractului individual de munca. A. eroare materiala insa, nu a vătămat in niciun fel dreptul angajatului de a fi încunoștințat cu privire la motivul suspendării contractului individual de munca.

In ceea ce privește greșita susținere privind "lipsa de obiect" a deciziei arată că o decizie de suspendare a contractului individual de munca nu poate fi „lipsita de obiect".

Contestatorul-intimat își motivează aceasta susținere, arătând ca, angajatorul nu poate dispune suspendarea unui contract individual de munca atât prin D. nr. 63/0(...), in temeiul art. 52 alin. 1 lit. a din C. M., cat si prin D. nr. 2132/(...) in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b.

Apreciază ca nimic nu împiedica angajatorul a cumula doua temeiuri de drept diferite, prevăzute de C. M., in vederea suspendării unui contract individual de munca, atâta timp cat ambele temeiuri de drept exista, sunt actuale si aplicabile salariatului. Singura condiție, îndeplinita in speța de fata, este ca aceste temeiuri sa fie justificate. Atâta timp cât la data de (...) a fost începuta cercetarea disciplinara fata de acest salariat si, atâta timp cât, la data de (...) împotriva aceluiași salariat s-a formulat plângere penala cu privire la activitatea sa, este cert ca ambele situații prevăzute de art. 52 alin. 1 a) si b) din C. M. subzista concomitent ca temei de suspendare a contractului individual de munca.

In susținerea aplicabilității art. 52 alin. 1 lit. b) din C. M. arată că existenta plângerii penale împotriva numitului F. I., înregistrata la data de (...) este de netăgăduit. C. doua condiții cumulative menționate de către intimatul- reclamant sunt îndeplinite in speța. In decizia emisa nu se enumera de către angajator "fapte penale săvârșite" de către contestatorul-intimat, deoarece nici angajatorul nu are dreptul de a încălca prezumția de nevinovăție a angajatului.

Întrucât, cu ocazia auditării societății au fost identificate o serie largă de nereguli cu implicații penale, care din punctul de vedere al recurenteiîntrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, a fost sesizat P. de pe lângă Tribunalul Sălaj cu plângere penala cu privire la săvârșirea de către F. T., B. I. si F. I. a infracțiunilor prevăzute de art. 214 pct. 2 cod penal, art. 2151 cod penal, art. 271 pct. 2 din Legea nr.31/1990, art. 272 pct. 2 din Legea nr.31/1990 și art. 275 pct. 1 din Legea nr. 31/1990.

Folosindu-se de dubla lor calitate, atât administratori, dar si de cea de director general - F. T., director comercial - B. I. si director producție F. I., factori de decizie cu dubla calitate astfel, ai ambelor societăți, învinuiții au încheiat o serie de acte și contracte comerciale între S. P. T. și S. C. S. majoritatea actelor încheiate nu se regăsesc înregistrate în arhiva/registrele S. C. S., fiind ascunse celorlalți asociați.

Reclamantul, alături de persoanele menționate, dețineau la acea dată calitatea de administratori si directori atât la S. C. S., cât și la S. P. T. S.

Separat față de contractele/actele adiționale încheiate cu P. T. SRL și care au făcut obiectul notificării de conciliere s-au descoperit o serie de transferuri de sume de bani efectuate direct către societatea P. T. fără a se menționa caracterul plății - pe chitanțele de plată menționându-se doar "cv factură" în contextul în care nu exista înregistrat în contabilitatea C. nici o factură emisă de P. T.

Reclamantul a dispus în interesul său personal și al celorlalți învinuiți și membri ai familiei de fondurile societății.

Apare astfel evident faptul că F. I., în detrimentul intereselor societății recurente, a dispus asupra fondurilor societății atât direct în interes personal, cât și indirect în interesul rudelor sale, creând astfel prejudicii societății.

Atâta timp cât exista suspiciuni ca reclamantul, alături de celelalte persoane menționate, reclamanți în alte dosare, au desfășurat activități de prejudiciere însemnata a societății intimate si chiar activități de natura penala, profitând de calitatea sa de director producție - factor decizional al unității si desigur si de calitatea sa de administrator, era obligația societății intimate de a suspenda contractele de munca ale acestora, de a-i revoca din funcția de administratori si a demara un complex proces de analiza interna si totodată penala a faptelor acestora.

Este de prisos astfel a se susține ca plângerea penala nu are nicio legătura cu calitatea reclamantului de director general si este greu de crezut ca un astfel de proces de analiza poate fi vreodată privit ca fiind obiectiv sau justificat, din perspectiva reclamantului.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 3041, art. 312 cod procedură civilă, art. 52 c. muncii.

Intimatul-reclamant, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului caneîntemeiat, considerând că în mod corect, instanța de fond a apreciat întemeiată contestația împotriva celei de a doua decizii de suspendare, întrucât aceasta nu putea să producă nici un efect contractului de muncă, câtă vreme la data de (...) acesta era suspendat începând cu 0(...), mai mult decât atât prin cea de a doua decizie de suspendare, angajatorul menține în continuare prima decizie de suspendare.

A. nouă suspendare nu mai produce nici un efect asupra contractului individual de muncă, fiind nelegală și netemeinică, fără nici un obiect. Însuși legiuitorul legiferează posibilitatea suspendării exclusiv a unui contract individual de muncă în vigoare, nu suspendat/desființat/anulat/ încetat.

Susținerile recurentei că nimic nu împiedică angajatorul a cumula doua temeiuri de drept nu pot fi luate în considerare, întrucât prin cea de-a doua decizie ele suspendare se încalcă prevederile legale, respectiv faptul că doar uncontract în vigoare poate fi suspendat pe de o parte, iar pe de altă parte, această atitudine abuzivă a angajatorului îi încalcă drepturile.

În ce privește motivarea deciziei de suspendare pe faptul că s-a înregistrat la P. o plângere penală împotriva sa consideră că este neîntemeiată și nelegală, având în vedere că și reclamantul a înregistrat plângere penală împotriva asociaților majoritari și a celorlalți administratori ai S. C. S.

Pentru ca angajatorul să poată suspenda un contract individual de muncă al unui angajat în baza disp. art. 52 alin 1 lit. b) din Legea 53/2003 republicată, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: angajatorul să formuleze o plângere penală împotriva salariatului pentru o anumită faptă; fapta respectivă să fie incompatibilă cu funcția deținută de către salariat.

Angajatorul prin decizia emisă nu indică vreo faptă penală săvârșită de reclamant incompatibilă cu funcția deținută ca și salariat, iar din conținutul plângerii penale invocate, rezultă că aceasta a fost făcută împotriva reclamantului în calitatea deținută de asociat și administrator și nicidecum pentru cea de salariat, nefiind nici o legătură între plângerea penală și decizia de suspendare a contractului de muncă

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile Curtea de A. constată că recursul este fondat,având în vedere următoarele considerente:

Judecarea cauzei pe fondul său, ca urmare a raționamentului judiciar adoptat prin reținerea incidenței art. 49 și art. 251 C. muncii în sensul inadmisibilității cumulului a două măsuri de suspendare a contractului de muncă, având temeiuri juridice diferite, nu atrage incidența soluției de casare propusă de pârâtă, deoarece corijarea eventualelor erori ale silogismului juridic, substituirea unor concluzii ale primei instanțe, explicitarea răspunsurilor date unor apărări concrete se poate realiza de către instanța de recurs prin evocarea fondului.

În acest sens, Curtea de A. reține prin decizia nr. 63/0(...) (fila 5 dosar fond), pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului pe durata efectuării cercetării disciplinare, conform art. 52 alin.

1 lit. a din C. muncii.

Prin decizia nr. 2132/(...) (fila 4 dosar fond), pârâta a dispus, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c C. muncii, suspendarea aceluiași contract individual de muncă al reclamantului F. I., începând cu data emiterii deciziei, ca urmare a formulării la data de (...) a unei plângeri penale împotriva reclamantului.

La art. 1 alin. 2 din decizia nr. 2132/(...) s-a prevăzut și menținerea măsurii suspendării luate prin decizia nr. 63/0(...).

În acest context, Curtea de A. constată că cele două cereri de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului au temeiuri și rațiuni diferite.

Astfel, suspendarea pe durata cercetării prealabile (art. 52 alin. 1 lit. a C. muncii) este determinată de posibilitatea ca poziția salariatului în cadrul unității să pericliteze desfășurarea normală a activității și să influențeze derularea cercetării disciplinare, al cărui scop este stabilirea în condiții de obiectivitate și corectitudine a faptei imputate salariatului.

Suspendarea în cazul formulării de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului - art. 52 alin. 1 lit. b din C. muncii republicat (fost art. 52 alin. 1 lit. c din C. muncii) - este dictată, după cum s-a reținut și de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 3. și nr. 2., privind dispozițiile similare din Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii) de necesitatea protejării unității împotriva pericolului continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale.

Același for constituțional a reținut, prin deciziile nr. 2., nr. 5., nr. 6. și nr. 2. (privind norma similară a vechiului cod al muncii), că în situația în care fapta pentru care s-a formulat plângere penală nu va atrage răspunderea penală, aceasta poate constitui abatere disciplinară care poate determina concedierea salariatului.

Prin urmare, cele două cazuri de suspendare au ipoteze și scopuri diferite, bazate fiecare pe o premisă distinctă, între care există totuși o legătură, în sensul că starea de fapt cercetată de organele de urmărire penală, în situația în care salariatul nu a fost tras la răspundere penală, poate antrena răspunderea disciplinară prin măsura aplicată de angajator în baza aspectelor reținute în cadrul anchetei penale.

În atare situație, luând în considerare și aspectele concrete ale cauzei deduse judecății, Curtea de A. consideră că suspendarea contractului individual de muncă pentru formularea de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului nu poate fi împiedicată de luarea aceleiași măsuri în trecut pe durata cercetării prealabile, fiind relevantă finalitatea diferită a acestor demersuri: antrenarea răspunderii disciplinare în condiții de corectitudine și legalitate, respectiv verificarea încadrării faptei salariatului în sfera ilicitului penal.

În acest context, Curtea constată că normele legale reținute de prima instanță (art. 251 privind obligativitatea cercetării prealabile și art. 49 privind aspectele generale ale suspendării) nu reglementează concluzia inadmisibilității unui concurs între cauze diferite de suspendare a contractului de muncă.

Apărarea principală formulată de reclamant a fost imposibilitatea incidenței simultane a două situații de suspendare a contractului individual de muncă, neîmpărtășită însă de instanța de recurs, iar în subsidiar, s-a criticat dispoziția de menținere a măsurii de suspendare luate prin decizia nr. 63/0(...) și s-a contestat incidența condițiilor de suspendare reglementate de art. 52 alin. 1 lit. b din C. muncii.

Curtea constată că dispoziția de menținere a suspendării anterioare nu are relevanță, practic, deoarece decizia nr. 63/0(...) își produce efectele prin sine însăși, nefiind necesară o confirmare a sa prin alte acte ulterioare, cu atât mai mult cu cât a fost contestată în instanță, iar o eventuală anulare a sa ar determina inexistența cumulului invocat ca motiv de nulitate a deciziei nr.

2132/(...).

De asemenea, cerințele edictate de art. 52 alin. 1 lit. b din C. muncii republicat pentru suspendarea contractului de muncă sunt formularea de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului și incompatibilitatea acestei fapte cu funcția deținută, ceea ce poate rezulta din decizia de suspendare și/sau din plângerea penală formulată, în raport de neprevederea de către C. muncii a unor mențiuni obligatorii a deciziei de suspendare.

În speță, pârâta a formulat la data de (...) (fila 9 dosar fond) plângere penală împotriva reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă în formă agravată prevăzută de art. 214 pct. 2 C.pen., delapidare prevăzută de art. 2151 Cod penal; prezentare de date neadevărate privind societatea sau ascunderea acestora, prevăzută de art. 271 pct. 2 din Legea nr.

31/1990; abuzul de bunurile sau creditul societății, prevăzută de art. 272 pct.

2 din Legea nr. 31/1990 și de încălcarea, de către administrator sau asociat a unor obligații legale speciale prevăzută de art. 275 pct. 1 din Legea 31/1990, în legătură atât cu calitatea sa de administrator, cât și de cea de salariat (director comercial), astfel încât nu pot fi reținute apărările reclamantului privind limitarea plângerii penale strict la calitatea sa de administrator.

Cum faptele imputate reclamantului, astfel cum au fost reclamante de pârâtă prin plângerea penală, privesc eventualul mod de desfășurare al activității sale în cadrul unității pârâte, cu pretinse consecințe patrimoniale, Curtea de A. reține că este întrunită cerința incompatibilității funcției deținute cu fapta imputată.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul pârâtei, va modifica în tot hotărârea în sensul că va respinge acțiunea reclamantului F. I.

În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, intimatul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata către recurentă a sumei de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform facturii și ordinului de plată depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S. C. S. împotriva sentinței civile nr.

1251 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâta S. C. S.

Obligă pe intimatul F. I. să plătească recurentei suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

G.-L. T. I.A T. D. C. G.

N. N.

GREFIER

Red.GLT/dact.MS/3 ex./(...)/Jud.fond: R.M.P.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia nr. 2972/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă