Decizia nr. 271/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 271/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. V. prin P. P. D. împotriva sentinței civile nr. 3739 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată N. C., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta intimată N.
C., lipsind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 16 ianuarie
2012 pârâta a înregistrat la dosar întâmpinare.
Pârâta intimată depune la dosar un set de înscrisuri, constând în note de
ședință și dovezi privind cheltuielile de transport, arătând că înțelege să susțină excepția nulității recursului deoarece recursul vizează o altă persoană, ea nefiind parte în dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr. de mai sus pe rolul T. C. reclamanta C.
V., prin primar, a chemat in judecata parata N. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligata pârâta la restituirea sumei de 2.754 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în cursul anului 2009 au fost acordate paratei, în baza Contractului colectiv de munca, respectiv sporuri si alte drepturi de natura salariala in cuantum de 2754 lei.
Prin Decizia nr. 25/(...) a Camerei de C. a J. C., întocmite in urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului pe anul 2009 la P. C. V., s-a stabilit ca in anul 2009 au fost acordate in baza Contractului colectiv de munca sporuri si alte drepturi de natura salariala personalului P. V., in suma de
175.157 lei, care exced cadrului legal reglementat. Camera de C. a identificat, prin aceeași D., dispozițiile legale încălcate, ca fiind: art. 14 alin 2, 3,4 si art. 54 alin 5 si 5 din Legea nr. 273/2006, art. 41 din OG nr. 6/2007 actualizata, privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar desalarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, art. 17 din OG nr. 10/2008. In aceste condiții Camera de C. a decis obligarea paratei P. C. V. sa stabilească întinderea prejudiciului astfel realizat si sa dispună masuri in vederea recuperării acestuia.
In drept acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 84 si art. 85 din
Legea nr. 188/1999 si art. 274 Cod procedura civila.
Parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că suma pretinsa a fost încasata in temeiul unui contract legal încheiat, valabil la data executării sale, subliniind că niciuna dintre clauzele contactului colectiv de munca in temeiul căruia au fost plătite drepturile salariale reclamate nu a fost atacata in instanța.
Prin sentința civilă nr. 3739/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. V. prin P., în contradictoriucu pârâta N. C.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 25/(...) a Camerei de C. a J. C. întocmite in urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului pe anul 2009 la P. C.
V. s-a stabilit ca in anul 2009 au fost acordate in baza Contractului colectiv de munca sporuri si alte drepturi de natura salariala personalului P. V., in suma de
175.157 lei, care exced cadrului legal reglementat. Camera de C. a identificat, prin aceeași D., dispozițiile legale încălcate, ca fiind: art. 14 alin 2, 3,4 si art. 54 alin 5 si 5 din Legea nr. 273/2006, art. 41 din OG nr. 6/2007 actualizata, privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, art. 17 din OG nr. 10/2008.
In aceste condiții Camera de C. a decis obligarea paratei P. C. V. sa stabilească întinderea prejudiciului astfel realizat si sa dispună masuri in vederea recuperării acestuia.
Instanța, in demersul sau privind identificarea aspectelor de nelegalitate invocate de către reclamanta in ceea ce privește plățile efectuate către parata, in suma totala de 2.754 lei, a pornit de la natura sumelor reclamate si dispozițiile legale sau contractuale în baza cărora acestea au fost achitate.
In acest context instanța a remarcat faptul ca suma de 2.754 lei a fost achitată pârâtei în perioada ianuarie 2009 - iunie 2009, reprezentând, conform înscrisurilor depuse de reclamanta in probațiune la filele 52-61 dosar: spor de dispozitiv, spor de stabilitate, spor pentru condiții periculoase, prima de vacanta, indemnizația de hrana, ajutor de P. T. aceste indemnizații si sporuri au fost plătite in temeiul A./Contractului colectiv de munca nr. 419/(...), modificat prin
A. adițional nr. 1/(...).
În analiza cauzei de față este necesar a se proceda la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzelor din CCM/Acord colectiv la nivelul la nivelul P. V. prin care părțile au convenit plata unor indemnizații si premii.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de părțile interesate, iar potrivit prevederilor art. 272 Codul muncii nulitatea contractului colectiv de munca poate fi invocata doar pe durata existentei sale, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractului/A. colectiv de muncă supus atenției instanței, dispozițiile art. 8 alin
1, 3 și 4 din Legea nr. 130/1996 se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negociaclauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prindispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate,
ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 31 al. 2 din Legea nr. 188/1999 varianta in vigoare pana la data de 12 noiembrie 2009, respectiv la data intrării in vigoare a Legii nr. 330/2009: (2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederilelegii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.";
Apoi, conform prevederilor art. 14 alin 2, 3 si 4 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale:"(2) Cheltuielile bugetare au destinație precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile conținute in legi speciale si in legile bugetare anuale. (3) Nicio cheltuiala nu poate fi înscrisa in bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) si nici nu poate fi angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. (4) Nicio cheltuiala din fonduri publice locale nu poate fi angajata, ordonanțata si plătita daca nu este aprobata, potrivit legii, si daca nu are prevederi bugetare si surse de finanțare.";
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile,precum si alte adaosuri, prevedere care se regăsește si la art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 salariul iar potrivit art. 41 alin 5 din CCM unic la nivel național 2007-2010 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unități si unități pot fi negociate si alte categorii de sporuri (altele decât cele enumerate la alineatul 3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate instanța a reținut că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părți reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Instanța a reținut aspectul conform căruia in cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca in sensul conformității cu lege, DMPS C., căreia ii incumba aceasta obligație conform art. 27 din Legea nr. 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare împrejurare.
Pe de alta parte, instanța a remarcat faptul ca sporurile si indemnizațiile negociate de părți prin A. colectiv de munca nr. 1. au fost aprobate, pentru anul
2009, prin H. C. Local V. nr. 6/(...), hotărâre in ființa la data efectuării plății sporurilor către parata.
Instanța a reținut, așadar, împrejurarea conform căreia toate sporurile si indemnizațiile acordate paratei in perioada ianuarie-iunie 2009 erau celeprevăzute prin A. colectiv de munca nr. 1. încheiat la nivelul P. V., respectiv prin HCL V. nr. 6., iar reclamanta a dispus de resurse financiare încă de la adoptarea bugetului pentru plata acestor drepturi.
Conform prevederilor art. 84 alin 1 lit. b din Legea nr. 188/1999: "Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.";
In condițiile in care din întreg materialul probator administrat in cauza s-a desprins concluzia validității încheierii si aplicării A. colectiv nr. 1. si a HCL V. nr.
6., iar ca urmare a încheierii valabile angajatorul era ținut la îndeplinirea obligațiilor stabilite in sarcina sa prin actele de negociere colectiva, respectiv actul administrativ reprezentat de HCL V. nr. 6., instanța a reținut că in cauza nu se verifica existenta condiției esențiale pentru ca suma achitata salariatului sa fie restituita: aceea ca suma sa fi fost nedatorata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. V., prin P., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta a arătat că în cursul anului 2009 au fost acordate în baza A. colectiv de muncă d-nei N. C., care ocupă funcția de consilier în cadrul P. comunei V., sporuri și alte drepturi de natură salarială, în cuantum net de 2754 lei.
Întrucât instanța de fond a reținut faptul că toate sporurile și indemnizațiile acordate pârâtei în cursul anului 2009 erau cele prevăzute în Acordul Colectiv de muncă, reținându-se din întreg materialul probator administrat în cauză, concluzia validității încheierii și aplicării A. colectiv de muncă și a HCL nr. 6. și ținând cont de dispozițiile deciziei Curții de C. nr. 2., prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate de salariații P. V. în anul 2009 conform Contractului colectiv de muncă și a A. colectiv de muncă a formulat prezentul recurs.
Pentru considerentele prezentate mai sus, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, recurenta a invocat art. 299 C.pr.civ., art. 270, 272 și 274 din
Codul muncii, art. 109 și 274 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în data de (...), intimata N. C. a invocat excepțianulității recursului formulat, respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în recurs (f. 8).
Examinând prioritar excepția nulității recursului, Curtea de A. reține următoarele:
Potrivit art. 302^1 alin. (1) lit. c) Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar art. 3041 cod procedură civilă prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. În conformitate cu art. 303 alin. (1) Cod procedură civilă „. se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs";, iar art. 306 Cod procedură civilă prevede că „(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților";. Dezvoltarea motivelor de recurs presupune indicarea greșelilor imputate instanței de fond și o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept. Din examinarea memoriului de recurs Curtea constată că recurenta reclamantă nu a formulat nici o critică cu privire la sentința atacată; recurenta aprezentat situația de fapt, respectiv sumele de care a beneficiat pârâta și temeiul în baza cărora i-au fost acordate, a expus considerentele avute în vedere de către instanța de fond pentru admiterea acțiunii și a indicat dispozițiile D.i nr. 2. a Curții de C., fără a preciza însă care este relevanța acestei decizii în raport de hotărârea recurată și fără a arăta în ce constă greșeala instanței de fond a cărei hotărâre a atacat-o. Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, Curtea va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta C. V. prin P. P. D. împotriva sentinței civile nr. 3739 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei N. C. suma de 57 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 24 ianuarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. GREFIER N. N. Red.GLT/dact.MS 2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 2742/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 46/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
