Decizia nr. 2712/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2712/R/2012
Ședința publică din data de 29 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul P. C. Z. împotriva sentinței civile nr. 6444 din 5 decembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată P. M., având ca obiect contestație act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 22 mai 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. S. sub numărul de mai sus, reclamanta P. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Z., anularea dispoziției nr. 44/(...) emisă de acesta.
S-a arătat în motivare că în urma unui proces anterior, C. local al comunei Z. a fost obligat la încheierea unui contract individual de muncă cu reclamanta. P. comunei a emis la data de (...) dispoziția nr. 103 prin care reclamanta este numită pe postul de asistent medical comunitar pe perioadă nedeterminată și ca urmare i s-a încheiat contract individual de muncă de către P. Z. Prin dispoziția contestată P. își revocă prima dispoziție. Anularea acestei ultime dispoziții se impune față de împrejurarea că nu este motivată; reclamanta își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă care nu poate fi desfăcut ca urmare a unei dispoziții a P.ui; un act administrativ este revocabil cât timp nu și- a produs efectele, or dispoziția nr. 103/2010 și-a produs efectele prin încheierea contractului individual de muncă.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că nu au fost parcurse etapele prevăzute de L. nr. 5. actul nr. 103/2010 nu a fost comunicat cu reclamanta și nu are decât un caracter constatator, nefiind menit să producă efecte juridice prin existența sa. A. act nu a fost emis în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, nu dă naștere și nici nu stinge raporturi juridice. C. individual de muncă al reclamantei nu a fost încheiat în baza actului revocat, ci a hotărârii judecătorești. Prin actul contestat nu se face decât repunerea în legalitate din punct de vedere administrativ prin raportare la prevederile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești prin care consiliul local al a fost obligat la încheierea unui contract individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 6444 din (...) a fost admisă acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției nr.44/(...) emisă de P. comunei Z.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Apărarea invocată de pârâtă cum că reclamanta nu a parcurs etapele prevăzute de L. 5. se poate interpreta în sensul că aceasta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art.7 din L. 5., deși în drept nu s-a invocat această prevedere de către pârâtă.
A. excepție formulată sub formă de apărare de fond este neîntemeiată întrucât dispoziția atacată nu este un act administrativ și nu a fost emisă de pârâtă în calitate de autoritate publică, ci în calitate de angajator și ca atare prevederile Legii 5. nu sunt aplicabile în speță.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele :
Între reclamantă pe de o parte și Spitalul Orășenesc Jibou și C. Local Z. pe de altă parte s-a purtat un proces, în urma căruia C. local al comunei Z. a fost obligat să încheie cu reclamanta P. M. contractul individual de muncă începând cu (...) și să-i plătească acesteia drepturile salariale cuvenite începând cu (...) până la zi. A. sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului (decizia civilă nr.3. a C. de A. C.
Având în vedere această hotărâre judecătorească irevocabilă, P. C. Z. emite dispoziția nr.103/(...) prin care dispune numirea pe postul de asistent medical comunitar pe perioadă nedeterminată a reclamantei P. M., începând cu data de (...).
Prin dispoziția nr.44/(...) P. C. Z., revocă în totalitate dispoziția nr.103/(...) privind angajarea reclamantei pe postul de asistent medical comunitar.
La baza acestei dispoziții a stat referatul nr.177/(...) prin care se arată că obligația încheierii contractului individual de muncă al reclamantei și plata drepturilor salariale ale acesteia, dispusă prin sentința civilă nr.1. a T. S., irevocabilă prin respingerea recursului, revenea C.ui Local Z. și nu P.ui C. Z., motiv pentru care s-a dispus revocarea dispoziției nr.103/2010.
Analizând legalitatea dispoziției atacate instanța a constatat următoarele: Prin dispoziția atacată pârâta revine asupra angajării reclamantei pe perioadă nedeterminată și implicit asupra punerii în aplicare a sentinței judecătorești irevocabile.
A. fapt echivalează cu desfacerea contractului individual de muncă, și care conform art.251 C. muncii, sub sancțiunea nulității absolute trebuie dispusă după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, ori acest lucru nu s-a făcut.
Pe de altă parte, dacă s-ar considera că dispoziția atacată este supusă Legii nr.5., de la principiul revocabilității actelor administrative individuale sunt câteva excepții: actele administrativ - jurisdicționale și actele administrative pe baza cărora au luat naștere raporturi contractuale, civile sau de muncă.
A.e acte sunt considerate irevocabile întrucât prin natura lor juridică acestea iau naștere printr-un acord de voință între părți, împrejurare ce are drept consecință interdicția de a rezilia sau desființa contractul prin voința unei singure părți contractante. Singura cale de reziliere sau rezoluțiune a contractului rămâne instanța de judecată.
De asemenea un act intrat în circuitul civil nu se poate anula de către organul emitent, acesta fiind obligat să sesizeze instanța de judecată.
Ori dispoziția nr.103/(...) a intrat în circuitul civil, reclamanta începând raporturi de muncă cu (...), și a lucrat până în (...) când prin dispoziția nr.44/(...) s-a revocat dispoziția nr. 103/(...).
A.e considerente fac astfel ca dispoziția atacată să fie nelegală și admisă acțiunea în anularea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând casareasentinței ca nelegală și în consecință respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a coroborat probele existente la dosar și nu a constatat starea de fapt și de drept ce a făcut obiectul cauzei.
Or, reclamanta a solicitat instanței anularea dispoziției nr. 44/(...), fără a parcurge etapele prevăzute de L. nr. 5..
Actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, prin acest act administrativ se revocă un alt act administrativ, respectiv dispoziția primarului nr. 103 din (...), act administrativ care nu a fost comunicat cu reclamanta și care nu are decât un caracter constatator, nefiind menit să producă efecte juridice prin existența sa, deoarece în sens contrar, dacă s-ar accepta o altă interpretare respectiv de a conferi caracterele unui act administrativ, acesta ar trebui să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 2 alin.
1) lit.(c) din L. nr. 5., respectiv să fie un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, dar actul administrativ revocat nu este emis în vederea executării în concret a legii, nu dă naștere și nici nu stinge raporturi juridice, fiind emis cu încălcarea unei hotărâri judecătorești irevocabile. A.e aspecte au fost ignorate de instanța de fond.
Dovada faptului că actul administrativ constatator revocat nu dă naștere și nici nu stinge raporturi juridice este inclusiv susținerea reclamantei conform căreia contractul de muncă al acesteia a fost încheiat în baza hotărârii judecătorești rămase irevocabile și nu a dispoziției primarului. Respectiv contractul de muncă a fost încheiat în baza sentinței civile nr. 1. și a deciziei civile nr. 3., la data de (...), retroactiv de la data de (...). Astfel, cum se poate observa contractul de muncă a fost încheiat retroactiv, actele administrative neavând acest caracter, acestea sunt menite să producă efecte juridice exclusiv de la data comunicării acestora.
Condițiile de desfășurare a activității reclamantei concretizate în fișa postului și programul de lucru nu sunt anexe ale unui act administrativ ci ale contractului de muncă.
Prin actul administrativ contestat nu se face altceva decât repunerea în legalitate din punct de vedere administrativ prin raportare la prevederile cuprinse în dispozitivul hotărârilor judecătorești prin care consiliul local a fost obligat la încheierea unui contract de muncă, hotărâri judecătorești ce trebuie duse la îndeplinire de consiliul local și nu de primar, acestuia nefiindu-i opozabile. În acest sens a fost adoptată Hotărârea C.ui local nr. 11/2011 prin care consiliul local dispune fără echivoc în baza celor două hotărâri judecătorești faptul că reclamanta își va desfășura activitatea potrivit celor două hotărâri până la data de (...).
De altfel, nici actul administrativ contestat nu produce efecte juridice în sarcina reclamantei, deoarece contractul său de muncă nu a avut de suferit prin emiterea dispoziției contestate, reclamanta continuând să-și desfășoare activitatea pe baza contractului de muncă a cărui validare ulterioară a fost efectuată prin hotărârea consiliului local, și care a încetat la o dată ulterioară datei constatate de onorata instanță de fond, prin dispozițiile hotărârii consiliului local.
Potrivit prevederilor art. 8 din L. nr. 53/2003, contractul individual de muncă are la baza principiul consensualității.
Reclamanta nu face dovada încetării contractului individual de muncă, prin emiterea dispoziției contestate, fapt ce confirmă susținerile recurentului cu privire la caracterul constatator al actului administrativ revocat și la legalitateadispoziției contestate, confirmând inexistența actului administrativ revocat, având în vedere faptul că acesta nu prezintă nici măcar aparența de legalitate.
Instanță de fond face confuzie între modalitățile de desfacere a contractelor de muncă astfel cum sunt acestea reglementate și actele administrative.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 53/2003; L. nr. 215/2001; L. nr.
284/2010; L. nr. 285/2010; L. nr. 330/2009; lege nr. 5..
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, litigiul este de dreptul muncii și nu de contencios administrativ. Actul atacat nu constituie un act administrativ așa cum este definit de legea 5., iar raporturile dintre părți sunt cele eferente contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată nr. 1531/(...). A. contract individual de muncă a fost
„desfăcut"; prin dispoziția atacată.
În fapt, reclamanta a încheiat contractul individual de muncă cu P. C. Z. - prin primar.
Prin urmare, părți în acest act bilateral de dreptul muncii sunt: reclamanta și recurentul, deci, un terț (consiliul local) nu poate, prin dispoziție să desfacă un act bilateral la care nu a fost parte, așa cum susține recurentul.
Conform principiului consensualismului, reclamanta nu și-a exprimat niciodată acordul pentru desfacerea contractului de muncă sau încetarea sa în orice alt fel. Este vorba despre un contract individual de muncă pe care aceasta l- a executat întocmai, singurul act ce i-a fost comunicat din partea recurentului fiind dispoziția atacată.
Ulterior dispoziției atacate i s-a interzis accesul la condica de prezență începând cu (...), spunându-i-se că nu mai este angajata Primăriei. Pe acest considerent a și formulat contestația la tribunal în data de (...) și nu după (...) dată la care afirmă recurentul că i s-ar fi desfăcut contractul de muncă.
Aprecierea prezentului litigiu ca fiind de dreptul muncii aparține chiar recurentului, care menționează la art.2 din dispoziția atacată ca temei de drept al acțiunii in justiție art. 282 și 283 din codul muncii. Prin urmare și el, în calitate de angajator, ca și reclamanta în calitate de angajată a apreciat „dispoziția nr.
44"; ca fiind o decizie unilaterală de desfacere a contractului individual de muncă încheiat la data de (...).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
Starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, astfel încât nu mai este necesară reluarea acesteia în această parte a hotărârii, regăsindu-se în cele ce preced, în esență rezumându-se la procesul purtat între reclamantă și C. local al comunei, în urma căruia acesta a fost obligat la încheierea unui contract individual de muncă cu reclamanta. D. emisă de primar pentru numirea reclamantei pe postul de asistent comunitar, în urma acestui litigiu, a fost revocată prin decizia contestată în prezenta cauză.
Disputa părților cu privire la calificarea actului atacat ca fiind unul de dreptul muncii sau un act administrativ, este doar aparentă.
Reclamanta, în mod cert, se întemeiază pe o calificare a actului contestat ca aparținând domeniului dreptului muncii, deci îl consideră un act emis de angajator, care îi este opozabil. Deși inițial, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a susținut caracterul administrativ individual al actului, întemeindu- și contestația pe caracterul irevocabil a unui atare act intrat în circuitul civil, nu s-a opus la transpunerea litigiului la completul de litigii de muncă (fila 23 dosarfond), pentru ca prin concluziile scrise să asimileze acest act cu o decizie de concediere și să solicite anularea acesteia din perspectiva dispozițiilor C.ui muncii.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, reiterează opinia sa cu privire la calificarea litigiului ca fiind unul de dreptul muncii, actul atacat nefiind unul administrativ.
Cât privește pe recurent, deși acesta invocă neurmarea procedurii prealabile reglementate de L. nr. 5. pentru a susține ineficiența demersului juridic al reclamantei, argumentează în continuare că actul atacat nu este unul administrativ, nefiind emis în regim de putere publică, pentru organizarea executării legii, ci se arată că a fost emis pentru repunerea în legalitate din punct de vedere administrativ prin raportare la prevederile cuprinse în dispozitivul hotărârilor judecătorești prin care consiliul local a fost obligat la încheierea unui contract de muncă, hotărâri judecătorești ce trebuie duse la îndeplinire de consiliul local și nu de primar, acestuia nefiindu-i opozabile.
Se recunoaște deci, atât de către reclamantă, cât și de către pârât, calitatea actului atacat cu contestație în cauză, ca fiind unul neîncadrabil în categoria actelor administrative.
Curtea constată, sub acest aspect, că în mod corect a procedat prima instanță prin verificarea valabilității actului dedus judecății din perspectiva unuia asimilabil actelor interne emise de angajatori în raporturile lor cu angajații, față de poziția procesuală exprimată de părți.
În doctrină, este acceptat că un act juridic poate avea mai multe valențe. Or, părțile au agreat a se verifica, față de actul dedus judecății, respectarea imperativelor legii în ce privește raporturile de dreptul muncii.
În cauză, actul a fost emis tocmai datorită faptului că emitentul actului își contestă calitatea de angajator.
A.a arată că din eroare s-a considerat vizat inițial prin hotărârile judecătorești prin care s-a dispus angajarea reclamantei, emițând deci din eroare dispoziția nr. 103/(...) prin care a numit-o pe reclamantă pe postul de asistent medical comunitar. O. ulterior că litigiul finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 3. a C. de A. C. a fost purtat în contradictoriu cu C. local al comunei, iar nu cu primarul, s-a emis dispoziția contestată, nr. 44/(...), prin care s-a revocat prima dispoziție.
În fapt, actul supus judecății este unul suis generis, prin care primarul, dispunând din eroare încheierea unui contract individual de muncă, a revenit ulterior și a revocat acest act, tocmai față de eroarea în care s-a aflat la emitere.
Părțile de comun acord au solicitat verificarea valabilității acestui act din punctul de vedere al prevederilor specifice dreptului muncii.
Cercetarea valabilității acestui act de revocare din această perspectivă conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii.
Practic, angajații au deschisă calea contestației în instanță pentru o serie de situații, expres prevăzute de C. muncii, printre care și cea a concedierii.
În prezenta speță, s-a conturat cauza juridică a litigiului prin asimilarea de către reclamantă a dispoziției atacate cu o decizie de concediere emisă de angajator, invocându-se nerespectarea dispozițiilor imperative ale C.ui muncii.
Or, dispoziția nr. 44/2011 emisă de primarul comunei Z. nu are valențele unei decizii de concediere.
Decizia de concediere cuprinde manifestarea de voință a angajatorului de a înceta raporturile juridice de muncă față de angajatul concediat: „concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului"; (art. 58 C. muncii).
Prin conținutul său, dispoziția atacată nu cuprinde o atare manifestare de voință, ci reprezintă revocarea voinței persoanei care a dispus angajarea de a angaja reclamanta pe postul arătat.
Practic, acest act nu are o semnificație anume din perspectiva dreptului muncii, neaducând efecte proprii în ce privește situația juridică a reclamantei, așa cum de altfel arată chiar emitentul dispoziției prin cererea de recurs („. administrativ contestat nu produce efecte juridice în sarcina reclamantei";, „. administrativ constatator revocat nu dă naștere și nici nu stinge raporturi juridice";).
Cu alte cuvinte, interesul reclamantei de a solicita anularea unui act ar fi născut doar în măsura în care acel act i-ar afecta situația juridică, în măsura în care ar avea de suportat efecte juridice consecutive acestuia. Or, în mod cert, existența unui contract individual de muncă între reclamantă și P. sau P. Z. și eventuala încetare a acestuia nu depinde de existența dispoziției nr. 44/2011 a P.ui comunei Z., cum chiar recurentul pârât arată.
Ca atare, față de modul în care s-a conturat cadrul procesual, mai precis, interesul acțiunii și ramura de drept în care a fost plasat litigiul, nu se constată conturat un suficient interes în persoana reclamantei pentru a solicita constatarea nulității actului contestat.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 8 și 9
C.proc.civ.,
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul P. C. Z. împotriva sentinței civile nr.
6444 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Z.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. L. D.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. K. M.
| ← Decizia nr. 3898/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2584/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
