Decizia nr. 2784/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2784/R/2012
Ședința mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta SC T. I. E. S. și, respectiv de pârâtul C. V. M. împotriva sentinței civile nr. 3144 din 22 martie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente SC T. I. E. S.; avocat D. P., lipsă fiind pârâtul recurent.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea pârâtului recurent și reprezentantei acestuia să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua și a treia strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente SC T. I. E. S.; avocat D. P., lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă SC T. I. E. S. a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâtul recurent.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială.
La întrebarea instanței, dacă reclamanta recurentă are facturi și chitanțe de achiziționare a pieselor auto a căror contravaloare se contestă și dacă aceste acte sunt înregistrate în contabilitate, reprezentantul reclamantei recurente arată că la dosar s-au depus toate actele de achiziționare a acestor piese de la 15 zile de la producerea acestui eveniment și că pârâtul recurent a achiesat la prețul transmis de furnizori, existând aceste documente la dosar.
La întrebarea instanței, raportat la faptul că se contestă de pârâtul recurent că aceste înscrisuri nu au fost înregistrate în contabilitate, reprezentantul reclamantei recurente arată că nu poate contesta acest aspect, întrucât toate aceste înscrisuri au fost înregistrate la societate și că există documente de reparație și achiziționare a materialelor.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că la dosarul de fond au fost depuse toate actele care a făcut obiectul achiesării pârâtului recurent la aproximativ 15 zile de la abandonul autovehicului în Slovenia.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulat de societatea pe care o reprezintă, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâtului intimat și la cheltuielile de judecată în sumă de 2700 lei, ocazionate cu soluționarea deferentului privind recuperarea pagubelor produse societății pe perioada cât a funcționat ca angajat al SC T. I. - E. S., susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Referitor la recursul formulat de pârâtul recurent, reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentantul reclamantei recurente solicită obligarea pârâtului recurent doar la plata sumei de 2700 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3144 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamanta SC T. I. E. S., în contradictoriu cu pârâtul C. V. M., și în consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3.054 lei reprezentând prejudiciu cauzat angajatorului din culpa sa.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâtul - reclamant reconvențional C. V. M. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional S. T. I. E. S.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr. 91080/(...), pârâtul a fost angajatul reclamantei, pe durată nedeterminată, începând cu data de (...) pe postul de conducător auto, urmând să conducă un autocamion cu capacitatea 3T, în țară si străinătate. Raporturile de muncă dintre reclamantă și pârât au încetat la data de (...), în baza art. 61 lit. a din Codul muncii, prin decizia nr. 29/(...) emisă de către reclamantă.
Prin angajamentul de plată din data de (...), pârâtul a recunoscut că a produs reclamantei din vina sa un prejudiciu cuantificat la suma de 38.000.000 lei și suma menționată în factura Orange de telefonie mobilă, angajându-se să acoperă paguba în termen de 4 luni de la data de (...). A menționat că paguba constă în deteriorarea unei anvelope, a unei jenți, a unor stopuri si în sumele din facturile telefonice aferente lunilor martie si aprilie 2005.
Conform certificatului medico-legal nr. 2649/I/a/612/(...), pârâtul a prezentat leziuni corporale care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale, fiind posibil ca leziunile să dateze din
(...).
Conform declarațiilor martorei I. O., la scrierea si semnarea angajamentului pârâtul nu a fost amenințat sau constrâns în alt mod. Din coroborarea declarației martorei I. O. si a martorei M. A. cu constatarea din certificatul medico-legal nr.2649/I/a/612/(...), nu se poate trage concluzia conform căreia vreo persoană din cadrul societății reclamante l-ar fi agresat fizic pe pârât. Prin urmare, nu se poate reține că angajamentul de plată semnat de către reclamant în data de (...)ar fi fost obținut prin constrângere fizică exercitată de către unul sau mai mulți reprezentanți ai reclamantei, așadar este neîntemeiată cererea reconvențională privind anularea acestui angajament.
Din coroborarea ofertei de preț nr. 221/(...), a ofertei de preț de la fila 118, a devizului estimativ de lucrări de la fila 119 care privește anvelopa, janta de oțel, bara de protecție si lampa spate cu comanda de reparație nr.24/(...) privind autovehiculul Iveco cu numărul de înmatriculare CJ-9.-9166, rezultă că reclamanta a fost nevoită să procedeze la repararea acestui autovehicul iar suma totală reprezentând reparațiile necesare a fost de 38.118.320 lei vechi.
Din foaia de parcurs a autovehiculului (f.144), rezultă că pârâtul era unul dintre conducătorii auto care conducea acest ansamblu iar în perioada (...)-(...), acesta a condus autovehiculul pe ruta A., R. - L., I.
Din adresa nr. 3536/(...) a S.C Uniqa Asigurări si din adresa nr.674/(...) a
S. Uniqa Asigurări (f.160-167) rezultă că autovehiculul cu numărul de înmatriculare CJ-9162 nu este asigurat C. în 2004 și nici în 2005. Autovehiculul cu numărul de înmatriculare CJ-9166 a fost asigurat C. la această societate în anul 2005, pentru perioada (...)-(...), însă cu privire la această poliță se asigurare nu a fost înregistrată nicio daună în anul 2005, singurul dosar de daună având la bază această poliță fiind întocmit pentru evenimentul rutier din data de (...).
În consecință, este neîntemeiată apărarea pârâtului conform căreia paguba produsă ar fi fost deja acoperită de către asigurator.
Din coroborarea probelor menționate, instanța a constatat că din culpa angajatului pârât s-a produs în patrimoniul reclamantei o daună în cuantum de
3054 lei constând în deteriorarea ca urmare a faptei culpabile a pârâtului a anvelopei, jantei de oțel, barei de protecție și lămpii spate a autovehiculului cu numărul de înmatriculare C. pe care îl conducea în exercitarea atribuțiilor de serviciu. P. s-a produs ca urmare a conducerii autovehiculului de către pârât, cu încălcarea reglementărilor privind circulația pe drumurile publice și încălcarea atribuțiilor de serviciu, din culpă, atribuții pe care le avea în calitate de conducător auto.
Pe baza sentinței civile nr. 1. al T. C. s-a procedat la executarea silită a creanței, însă ca urmare a anulării executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. 696/2006 al BEJ Stolnean M. Romeo, sumele poprite au fost restituite pârâtului, împrejurare confirmată și prin adresa B. executorului judecătoresc de la fila 39.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 254 din Codul muncii instanța a admis acțiunea formulată, a respins cererea reconvențională si a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.054 lei reprezentând prejudiciul cauzat acestuia prin exercitarea defectuoasă, din culpă, a atribuțiilor de serviciu.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a depus la dosar nicio chitanță care să ateste plata de către client a vreunei sume de bani cu titlu de onorariu avocațial. N. de cheltuieli de la fila 56 din dosarul nr.(...) ori alte înscrisuri cu același caracter nu întrunesc exigentele chitanțelor doveditoare a plății onorariului avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de pârâtul C. V. M. s-a solicitat în principalmodificarea în întregime a hotărârii în sensul respingerii acțiunii principale și a admiterii cererii reconvenționale cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii în limita sumei de 1136,05 lei.
În motivare recursului, pârâtul susține, în esență, că reclamanta nu a dovedit existența prejudiciului pe care i-l impută, nedepunând înscrisuri care să-i fie opozabile, respectiv acte care să probeze înregistrarea în contabilitate a pieselor de schimb înlocuite în service-ul societății, criticând în acest sens reținerea puterii probatorii a unei oferte de preț și a unui deviz de lucrări, neînregistrate în contabilitate.
De asemenea, se susține că martora I. O. nu a fost prezentă în birou la momentul când a fost forțat pârâtul să semneze angajamentul de plată.
În fine, pârâtul contestă veridicitatea situației sumelor reținute și/sau restituite în etapa de executare silită prezentând un alt mod de calcul.
Reclamanta S. T. I. E. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prejudiciul cauzat de pârâtă a fost dovedit prin angajamentul de plată, prin martori audiați și prin oferta de preț.
Prin recursul declarat de reclamanta S. T. I. E. S. s-a solicitat modificarea înparte a sentinței în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată încuantum de 2700 lei, conform notei de cheltuieli depuse la fond în baza art.274
C.pr.civ.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Recursul declarat de pârât este întemeiat în parte.
Elementul esențial pentru antrenarea răspunderii salariatului, în concordanță cu dispozițiile art. 270 din codul M., în forma în vigoare la data promovării acțiunii, constă în existența unui prejudiciu cauzat patrimoniului angajatorului, astfel încât, în absența acestui prejudiciu este înlăturată această răspundere.
Or, în cauza dedusă judecății, probațiunea administrată nu confirmă existența unui prejudiciu cert, imputabil pârâtului.
Caracterul de certitudine al prejudiciului implică determinarea întinderii lui, prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. D. certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din probele administrate să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Raportat la aspectele menționate, Curtea constată că societatea reclamantă a solicitat prin acțiunea sa precizată obligarea pârâtului la plata sumei de 3.054 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin deteriorarea unei anvelope, a unor jenți și a unei lămpi spate auto.
Acest pretins prejudiciu este justificat de reclamantă pe baza unei oferte de preț (fila 117 fond) de la S. C. B. I. SA pentru o lampă spate semiremorcă, a unei oferte de preț (fila 118 fond) de la SC B. I. S. pentru o anvelopă și o jantă, a unui deviz estimativ de lucrări întocmit de pârâtă (fila 119 fond), precum și a unui comenzi de reparație întocmite de pârâtă (fila 120 fond).
Niciunul dintre aceste acte nu este opozabil pârâtului, în condițiile în care răspunderea sa față de angajator este conturată de dispozițiile C. M., care cuprinde dispoziții derogatorii imperative față de regimul simplificat al raporturilor comerciale, astfel încât nu poate constitui proba unui prejudiciu cert într-o atare situație.
Or, pretinsa probă a prejudiciului suferit de angajator o reprezintă înscrisurile menționate, care nu atestă achiziționarea pieselor de schimb printr-o factură fiscală, însoțită de dovada plății efective, operațiuni înregistrate în contabilitate, ceea ce nu s-a dovedit.
Nu este suficientă o ofertă de preț pentru dovedirea realizării acordului de voință al părților, ci este necesară atât dovada acceptării ofertei de preț (printr-o factură fiscală de achiziție, conform cerințelor ce reglementează raporturile juridice între comercianți), precum și de dovada plății efective, care are semnificația diminuării patrimoniului reclamantei.
În raport de absența dovezii unei plăți efective către furnizorul ofertei de preț, care ar contura dimensiunea patrimonială a pagubei suferite de angajator, nu este relevant pretinsa achiesare a pârâtului, anterioară acestui litigiu, la înscrisurile deținute de reclamantă.
Față de exigențele normelor ce guvernează răspunderea patrimonială a salariatului, actele depuse de angajator nu sunt suficiente pentru antrenarea responsabilității pârâtului, astfel încât Curtea consideră că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert sub aspectul existenței și întinderii sale.
Pentru considerentele expuse anterior va fi modificată în parte hotărârea conform art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.cciv. sub aspectul soluției date cererii principale.
În privința cererii reconvenționale, Curtea constată că pârâtul a criticat reținerea de către prima instanță a declarației testimoniale a martorei I. O., care n-ar fi fost prezentă în birou la momentul redactării angajamentului de plată.
Această critică nu este pertinentă, chiar dacă ar fi reală, deoarece pârâtul trebuia să demonstreze că a fost supus unei constrângeri fizice, caracteristică violenței ca viciu de consimțământ, din partea angajatorului ceea ce în speță nu a probat, astfel încât va fi menținută soluția dată cererii reconvenționale de către prima instanță.
În privința cheltuielilor de judecată de la fond, Curtea constată că ambele părți au căzut în pretenții, reclamanta prin respingerea cererii principale iar pârâtul prin respingerea cererii reconvenționale, astfel încât se impune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către fiecare partea, după cum urmează:
- reclamanta a suportat cheltuieli de judecată în sumă totală de 800 lei (fila 14 din al doilea dosar de recurs);
- iar pârâtul în sumă de 1926 lei (350 lei - fila 25 din primul dosar în recurs; 476 lei - fila 29 din al treilea dosar de fond; 300 lei - fila 87 din al treilea dosar de fond; 400 lei - fila 134 din al treilea dosar de fond; 400 lei - fila 175 din al treilea dosar de fond).
Prin urmare, fiecare din părți este îndreptățită să i se acorde ½ din cheltuielile efectuate, reclamanta însumă de 400 lei (1/2 X 800), iar pârâtul în sumă de 963 lei (1/2 X1926), astfel încât prin compensarea pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 563 lei cheltuieli de judecată (962-500).
Recursul reclamantei este nefondat.
În urma soluționării recursului pârâtului, reclamanta a căzut în pretenții în raport de soluția dată cererii principale, astfel încât nu este îndreptățită să beneficieze de cheltuieli de judecată corespunzătoare acestei cereri.
De asemenea, din cuprinsul tuturor dosarelor anexate rezultă că reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată de 800 lei, atestate prin chitanțe de plată (fila 14 din al doilea dosar de recurs), nefiind dovedită prin chitanță de plată un cuantum de 2700 lei al cheltuielilor și neavând valoare probatorie facturile fiscale sau notele de cheltuieli.
În fine, chitanța de plată a sumei de 500 lei (fila 10 recurs) datează din (...), nefiind depusă decât în recurs, ceea ce exclude greșeala instanței de fond în aprecierea ca nedovedită a pretențiilor reclamantei privind cheltuielile de judecată.
De altfel ca efect al soluției date recursului pârâtului a fost reținută plata sumei de 800 lei cu titlu de onorariu de avocat în cadrul compensării parțiale, astfel încât criticile reclamantei nu sunt fondate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. va respinge în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. V. M. împotriva sentinței civile nr. 3144 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei S. T. I. E. S. în contradictoriu cu pârâtul C. V. M.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 963 de lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 de lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Compensează cheltuielile de judecată menționate și, în consecință, obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 563 lei.
Menține dispoziția de respingere a cererii reconvenționale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. T. I. E. S. împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud. fond I. P.
| ← Decizia nr. 3360/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3819/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
