Decizia nr. 2854/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2854/R/2012
Ședința iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 390 din 02 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. V. I., C. LOCAL V. I., P. C. V. I., MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 31 mai 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 390 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în reprezentarea membrilor de sindicat: A. C., B. M., H. G., M. D., M. Ș., R. M., S. L., A. D., A. M., F. D., H. A., H. M., H. M., M. M., S. A., F. G., M. A., Rad M., D. L. și P. A., în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. V. I., C. Local V. I., P. comunei V. I., privind drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., începând cu 1 ianuarie 2010 până la 13 mai
2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr.
2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare
1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea C., prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
Ulterior, G.ul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. Partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O. Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 1..
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr.
9. iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.
2 și 3 din OUG 151/2008 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr.
1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din
OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 , fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către C. C. a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr. 1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr.
1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
În ce privește aplicarea dispozițiilor L. 2. și în anul 2010, tribunalul a reținut următoarele:
Începând cu data de (...) L. 2. a fost abrogată, în consecință aceasta nu mai poate fi aplicată.
Într-adevăr în art. 7 alin. 2 din L. 3. se face mențiunea că:
„(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.";iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că:
„(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare pre- văzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. 3. prevede că:
„(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salari- ului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de înca- drare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Potrivit dispozițiilor legale enunțate, se constată că, membrii de sindicat, reprezentați sunt îndreptățiți începând cu data de (...), la calcularea salariului potrivit L. 3., fără însă a se putea aplica dispozițiile L. 2. abrogată la această dată, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în noua lege.
Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat pri- vind calcularea drepturilor salariale a membrilor de sindicat pentru perioada
01.01-(...), respectiv L. 2. de aprobare cu modificări a OG nr. 1., instanța a apreciat nefondată acțiunea și a respins-o. Respingerea acțiunii principale a atras respingerea și a petitului subsidiar.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către S. L. din Î. M.,solicitându-se respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul
Finanțelor Publice și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, se arată că a fost chemat în judecată Ministerul
Finanțelor Publice pentru ca, în eventualitatea în care instanța va pronunța o hotărâre favorabilă, aceasta să îi fie opozabilă și M.ui raportat la atribuțiile sale de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Invocă prevederile art. 19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, ce enumeră atribuțiile M.ui F. P. în domeniul finanțelor publice.
În ce privește Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr.10/2011 privind recursul în interesul legii arată că se referă la cererea de chemare în garanție a M.ui F. P., or reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice în calitate de pârât.
În ce privește fondul cauzei arătă că potrivit dispozițiilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie a anului
2009 și ca atare, deși L. nr. 2. a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin această lege trebuia aplicat în continuare.
Sunt citate în acest sens dispozițiile art. 3, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din L. nr. 3., cu precizarea că pentru membrii de sindicat reprezentați, există hotărâri judecătorești care confirmă majorările salariale stabilite prin L. nr.
2., un motiv în plus pentru care pârâții trebuiau să aplice dispozițiile L. nr. 3. și să calculeze salariile corespunzătoare lunilor ianuarie 2010 și următoarele cu luarea în considerare a valorii coeficientului 1,000 așa cum a fost stabilită prin L. nr. 2..
Pentru anul 2011 sunt citate dispozițiile art. 7 alin. 2 din L. nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „valoarea salariilor de bază. soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului În anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice";. Art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
„începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";. Prin urmare, și în anul 2011 calcululsalariilor personalului didactic și didactic auxiliar din sistemul de învățământ trebuia să se facă la valoarea majorată conform prevederilor L. nr. 2..
În ce privește termenul de (...) până la care solicită recalcularea salariului, arată că este data intrării în vigoare a L. nr. 63/2011.
În drept, invocă dispozițiile enunțate, ca și pe cele ale O.G. nr. 1., art. 28 din L. dialogului social nr. 62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, art. 304 punctul 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 ianuarie 2012 pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat menținerea sentinței cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice.
În motivare arată că nu are raporturi juridice cu reclamanții, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revenind G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 și art. 18 din L. nr. 500/2002.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva intimatului, în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale ale unor persoane care nu se număra printre angajații săi, încălcându-se regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002.
Obligarea intimatului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002, iar Ministerul Finanțelor
Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Este invocată totodată decizia nr.10/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat reprezentați, Curtea reține că acesta este fondat cu privire la motivele dezvoltate pe fond.
Procedând în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., la soluționarea cu precădere a excepțiilor formulate, Curtea constată că este neîntemeiat motivul de recurs prin care se critică modul de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice.
Așa cum corect a reținut prima instanță, se apreciază că în cauză este incidentă Decizia nr. 10/2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este obligatorie conform art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă. Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M.ui F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și printr-o eventuală cerere de chemare în garanție formulată împotriva acestuia de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, se apreciază că sunt pe deplin aplicabile în cauză statuările obligatorii ale instanței supreme privind rolul M.ui F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Motivele de recurs privitoare la fondul litigiului sunt însă întemeiate. Astfel, nu sunt contestate în recurs și de altfel sunt conforme cu dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 concluziile primei instanțe referitoare la caracterul datorat al drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Petitul acțiunii nu vizează însă această perioadă, ci perioada următoare, care nu mai este guvernată de dispozițiile L. nr. 2., ci de ale L. nr. 3., bazându-se pe stipulațiile art. 30 alin.5: „în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizație lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază, sau după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (...)";. De asemenea, sunt incidente, pentru perioada vizată prin acțiune, dispozițiile art. 7 alin. 2 din L. nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice";. Art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";. Acestea sunt dispozițiile legale aplicabile în ce privește pretențiile formulate prin acțiune cu privire la salarizarea membrilor de sindicat reprezentați, până la data de (...), ce marchează intrarea în vigoare a L. nr. 63/2011 și până la care dată sunt formulate pretențiile în litigiu. Or, se constată că în raport de aceste dispoziții legale, este întemeiată acțiunea, având în vedere că prin textele legale citate în cele ce preced, legiuitorul a specificat cu claritate faptul că în anul 2010, se va păstra în plată salariul avut în luna decembrie 2009, respectiv în anul 2011, se va majora salariul plătit în luna octombrie 2010. Or, consecința acestor dispoziții este că în măsura în care era datorată în luna decembrie 2009 plata salariului cadrelor didactice în conformitate cu L. nr. 2., în aceeași măsură era datorată această plată și în anii 2010 și 2011 până la intrarea în vigoare a L. nr. 63/2011. De altfel, în același sens a statuat și Curtea Constituțională a României, reținând, în cuprinsul deciziei nr. 877 din 28 iunie 2011, că „Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4.. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului dinînvățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009)";. Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea de A. va admite în parte recursul S.ui L. din Î. M., va modifica în parte sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii. Cu privire la obligația unităților administrativ-teritoriale de alocare a fondurilor necesare, Curtea reține următoarele aspecte: Reclamantul solicită plata pentru membrii săi de sindicat drepturile salariale prevăzute de L. nr. 2. aferente perioadei (...)-(...), raporturile dintre părți fiind guvernate de L. învățământului nr. 84/1995. În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";. Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";. De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea."; Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";. Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată. În cauza dedusă judecății, obligația menționată stabilită în sarcina primarilor rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Primarii unităților administrativ-teritoriale au fost chemați în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul, , art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale. Pentru aceste considerente, reținând incidența în cauză a art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamantul S. L. din Î. M. împotriva sentinței civile nr. 390 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va admite acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în reprezentarea membrilor de sindicat: A. C., B. M., H. G., M. D., M. Ș., R. M., S. L., A. D., A. M., F. D., H. A., H. M., H. M., M. M., S. A., F. G., M. A., Rad M., D. L. și P. A., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I- V. V. I., C. Local V. I., P. comunei V. I. și, în consecință: Se va obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. V. I. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat menționați anterior, începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 3. coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 1. și să le plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății. Se vor obliga pârâții C. Local V. I., P. comunei V. I. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate. Se va menține dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de reclamantul S. L. din Î. M. împotriva sentinței civile nr. 390 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în reprezentarea membrilor de sindicat: A. C., B. M., H. G., M. D., M. Ș., R. M., S. L., A. D., A. M., F. D., H. A., H. M., H. M., M. M., S. A., F. G., M. A., Rad M., D. L. și P. A., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. V. I., C. Local V. I., P. comunei V. I. și, în consecință: Obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. V. I. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat menționați anterior, începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 3. coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 1. și să le plătească drepturile salariale neacordate pentruaceastă perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății. Obligă pe pârâții C. Local V. I., P. comunei V. I. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate. Menține dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 07 iunie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, S. D. L. D. D. G. G., C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: C. V.
| ← Decizia nr. 2671/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
