Decizia nr. 2868/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2868/R/2012
Ședința 11 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ și P. DE PE L. TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr. 1. din 19 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați O. G., P. A., D. M., L. D. P., D. M., C. C. M., D. V., M. I., și pe pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. B. N. și C. N. PENTRU C. D., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - diferențe indemnizații DNA și DIICOT.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. C., consilier juridic M. V. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care C. dispune redeschiderea dezbaterilor, având în vedere că cererea de strămutare a cauzei formulată de Ministerul Public
- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă.
Reprezentanta pârâților recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. C. depune la dosar delegație și cu titlu de practică judiciară copia sentinței civile nr. 1. din 30 mai
2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. (...), copia sentinței civile nr.
3413 din 13 mai 2011, pronunțată de C. de A. B. în dosarul nr. (...) și copia sentinței civile nr. 1965 din 08 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. (...) și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâților recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursurilor așa cum au fost ele declarate și motivate în sensul respingerii acțiunii.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1876 din (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a lipsei de interes a acestora și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pe perioada (...) - (...).
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru ziua de (...).
A fost respinsă acțiunea reclamanților O. G., P. A., D. M., L. D. P., C. C. M., D. V., D. M., M. I. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C., P. de pe lângă T. B.-N., Ministerul Finanțelor Publice, și în contradictoriu cu C. N. pentru C. D. privind pretențiile aferente perioadei (...) - (...) ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților O. G., P. A., D. M., L. D. P., C. C. M., D. V. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C., P. de pe lângă T. B.-N., Ministerul Finanțelor Publice, și în contradictoriu cu C. N. pentru C. D., privind pretențiile formulate începând cu data de (...).
A fost admisă în parte acțiunea reclamantelor D. M. și M. I., împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, P. de pe lângă C. de A. C., P. de pe lângă T. B.-N., Ministerul Finanțelor
Publice, și în contradictoriu cu C. N. pentru C. D., privind pretențiile aferente perioadei (...) - (...) și în consecință au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă T. B.-N. să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească fiecărei reclamante diferențele salariale dintre indemnizația fiecărei reclamante și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT pe perioada (...) - (...), actualizate cu indicele de inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective;
A fost obligat pârâtul P. de pe lângă T. B.-N. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă ale reclamantelor;
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor D. M. și M. I. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C., P. de pe lângă T. B.-N. și în contradictoriu cu C. N. pentru C. D. privind obligarea pârâților Ministerul Public
- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă T. B.-N. la recunoașterea discriminării, calculul și plata actualizată cu rata inflației a diferențelor salariale dintre indemnizația fiecărei reclamante și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT începând cu data de (...).
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor D. M. și M. I. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice de obligare a pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice să aloce ordonatorilor de credite sumele necesare plății drepturilor solicitate începând cu data de 1 august 2008.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantelor D. M. și M. I. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. C. de obligare a pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. C. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantelor D. M. și M. I. împotriva pârâtului P. de pe lângă T. B.-N. de obligare a pârâtului P. de pe lângă
T. B.-N. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor în privința drepturilor solicitate începând cu data de (...).
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă T. B.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost întemeiată în privința tuturor reclamanților pe faptul că procurorii DNA și DIICOT fac parte ope legis din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre deosebire de reclamanți.
Totodată, excepția s-a întemeiat și pe faptul că reclamanții pot justifica legitimare procesuală activă numai pe perioadele în care și-au desfășurat activitatea în cadrul ordonatorilor de credite chemați în judecată.
Această excepție nu este întemeiată.
Reclamanții au invocat dreptul lor de a beneficia de aceleași drepturi salariale ca și procurorii din cadrul DNA și DIICOT pe temeiul nediscriminării între persoane aflate în situații similare sau analoge și au solicitat instanței să constate acest drept.
În calitate de persoane care invocă în favoarea lor discriminarea creată prin salarizare diferită, reclamanții justifică legitimare procesuală activă, art. 27 alin.
1 din OG nr. 137/2000, dând posibilitatea persoanei care se consideră discriminată să sesizeze instanța cu o cerere de despăgubiri.
Pe de altă parte, calitatea procesuală activă a unei persoane se apreciază în raport cu acțiunea în ansamblul său, astfel că în situația în care drepturile salariale solicitate pentru o anumită perioadă de timp sunt găsite întemeiate numai pentru un anumit interval din perioada solicitată, pe considerentul invocat de pârâți, că reclamantul nu a prestat activitate în cadrul pârâților decât o perioadă de timp din intervalul pentru care s-au formulat pretenții, aceasta constituie o problemă de temeinicie a pretențiilor, fără influență asupra calității procesuale active.
A doua excepție care se impune a fi analizată este cea a lipsei se interes. Nici această excepție nu este întemeiată, atâta timp cât reclamanții au înțeles să acționeze în calitate de persoane discriminate. Este evident că interesul lor, invocat și în cuprinsul acțiunii este acela de înlăturare a discriminării prin recunoașterea de drepturi egale cu cele ale procurorilor DNA și DIICOT.
Cea de a treia excepție este cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, chemat în judecată de reclamanți pentru a fi obligat la alocarea de fonduri bănești.
Drepturile salariale ale reclamanților se suportă din bugetul de stat, administrat de Ministerul Finanțelor Publice.
Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
A patra excepție, aceea a prescripției dreptului la acțiune pe perioada 1 aprilie 2006 - 31 iulie 2008 este întemeiată.
Prin acțiunea introductivă reclamanții solicită plata drepturilor bănești cu începere din 1 aprilie 2006.
Conform art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000, termenul pentru introducerea cererii de către persoana care se consideră discriminată este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Prin OUG nr. 27/2006 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, coeficienții pentru funcțiile de conducere și de execuție din cadrul P. de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție fiind prevăzuți în anexa la actul normativ nr. 6-
13.
Ordonanța de urgență s-a publicat în Monitorul Oficial al României la data de 7 aprilie 2006, conform art. 40 din OUG nr. 27/2006, dispozițiile ordonanței de urgență fiind aplicabile din luna aprilie 2006.
La momentul intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006, DIICOT era conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 508/2004, o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înființată prin reorganizarea S. de combatere a criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale.
Abia prin OUG nr. 1. publicată la data de (...) DIICOT devine o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
DNA s-a înființat prin OUG nr. 4., inițial ca Parchetul Național
Anticorupție, ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.ui P..
Ulterior, prin OUG nr. 1., publicată în Monitorul Oficial al României din 7 octombrie 2005 s-a înființat Departamentul N. A. ca structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, prin reorganizarea P. N. A.
Prin această ordonanță de urgență s-a prevăzut că funcțiile de conducere din DNA sunt asimilate funcțiilor de conducere din Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Întrucât reglementările legale privitoare la organizarea DNA, DIICOT, la salarizarea procurorilor au fost publicate în Monitorul Oficial al României, diferența de salarizare între procurorii DNA și DIICOT a putut fi cunoscută de reclamanți încă din momentul intrării în vigoare și aplicării OUG nr. 27/2006, adică din luna aprilie 2006.
Ca atare, termenul de prescripție de 3 ani curge de la momentul aplicabilității OUG nr. 27/2006, acesta fiind momentul săvârșirii faptei sau data la care persoana interesată (reclamanții) putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Întrucât acțiunea s-a promovat la data de 1 august 2011 (conform
ștampilei de primire a acțiunii aplicată pe cererea de chemare în judecată) și nu la data de 2 august 2011, care coincide cu data la care s-a înregistrat dosarul în evidența informatică (decalajul fiind generat de faptul că acțiunea s-a primit după închiderea programului de lucru, ceea ce a determinat înregistrarea lui a doua zi, deși acțiunea s-a primit, așa cum se atestă prin ștampila aplicată la data de (...)), dreptul la acțiune pe perioada (...) - (...) este prescris, neinvocându-se de reclamanți vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției.
Ca atare, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă pentru perioada menționată - 1 aprilie 2006 - 31 iulie 2008, urmând a fi respinsă pentru ziua de 1 august 2008.
În privința reclamanților O. G., P. A., D. M., L. D. P., C. C. M. și D. V. s-a reținut că nu îndeplinesc condiția vechimii de 6 ani în funcția de procuror pentru a avea speranța legitimă de a face parte din structura DNA sau DIICOT.
Acțiunea reclamantelor D. M. și M. I. a fost admisă pentru perioada 0(...) - (...) reținându-se, în esență, inaplicabilitatea Deciziei nr.821/2008 în raport de obiectul cererii (despăgubiri pentru prejudiciul material suferit prin discriminare) cu trimitere la jurisprudența C. E. a D. O. la legislația comunitară, la jurisprudența Î. C. de C. și J., la P. internațional cu privire la drepturile civile și politice, concluzionându-se că art.11 alin.1 din OUG nr.27/2006 și art. II din
Legea nr.45/2007 instituie în mod discriminatoriu drept criteriu de salarizare apartenența la structura DNA sau DIICOT, nefiind asigurat un tratament egal.
De asemenea prin cererea de chemare în garanție pretenții nu au formulat pretenții concrete împotriva M.ui F. P., ci au solicitat doar obligarea acestuia să ia act de obligativitatea întocmirii unui proiect de rectificare a bugetului M.ui P. pe anul 2011 în care să fie inclusă și suma cuvenită reclamantelor.
Or, o asemenea pretenție este improprie chemării în garanție. Obligația întocmirii unui proiect de rectificare este prevăzută prin lege în sarcina ordonatorului de credite. În măsura în care un astfel de proiect nu este aprobat ordonatorul de credite se poate îndrepta împotriva M.ui F. P. în vederea obligării acestuia la aprobare.
În baza OG nr. 22/2002 ordonatorii de credite (principal, secundar, terțiar) sunt obligați să solicite suplimentarea creditelor bugetare pe anul 2011 sau să inclusă sumele cuvenite reclamantelor în proiectul de buget pe anul 2012.
Numai în cazul în care Ministerul Finanțelor Publice nu ar aproba rectificarea bugetară sau includerea sumelor în bugetul pe anul 2012, ordonatorul de credite se poate îndrepta împotriva M.ui F. P. pentru a fi obligat fie la aprobarea proiectului de rectificare bugetară, fie la includerea sumelor cuvenite reclamantelor în bugetul pe anul 2012.
Întrucât drepturile reclamantelor D. M. și M. I. au fost recunoscute pe o perioadă în care era în vigoare Decretul nr. 92/1976, abrogat numai cu începere din 1 ianuarie 2011, tribunalul va dispune obligarea P. de pe lângă T. B.-N., entitate care a deținut carnetele de muncă ale reclamantelor să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă ale reclamantelor, despăgubirile acordate fiind asimilate sub aspectul naturii juridice cu salariul.
Dat fiind faptul că pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție și P. de pe lângă C. de A. C. nu dețin și nici nu au deținut carnetele de muncă ale reclamantelor, nu au făcut vreodată înscrieri în acestea, în sarcina acestora nu poate fi instituită obligația efectuării cuvenitelor mențiuni ca urmare a recunoașterii dreptului la despăgubiri pentru discriminarea reținută.
Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, chemarea în judecată a
C.ui N. al D. s-a făcut în considerarea prevederilor art. 27 alin. 3 din OG nr.
137/2000, republicată, conform cărora judecarea cererii de acordare de despăgubiri se face cu citarea obligatorie a C.ui.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C.
și P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.
Recursurile formulate au ca element comun, invocarea Deciziei nr.821/2008 a C. C. prin care s-a statuat asupra imposibilității instanțelor de judecată de a anula actele normative, aplicând alte norme generală neavute în vedere de legiuitor.
În speță, OUG nr.27/2006 reglementează expres o altă grilă de salarizare în favoarea procurorilor încadrați la DNA sau DIICOT iar aplicarea acesteia în favoarea reclamantelor ar semnifica o imixtiune a instanței de judecată în puterile legiuitorului .
Au fost formulate și critici specifice cu privire la cererile accesorii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, C. de A. va admiterecursurile pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 75 alin. 4 și 5 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară:
„(4) Pentru a fi numiți în cadrul Direcției de I. a I. de C. O. și T. procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduita morală ireproșabilă, ovechime de cel puțin 6 ani in funcția de procuror sau judecător și să fi fost
declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
(5) La interviu poat e participa orice pr ocuror care îndeplinește condițiile
prevăzute la al in. (4).";
De asemenea, potrivit art. 87 alin. 2 și 3 din același act normativ:
„(2) Pentru a fi numiți în cadrul Direcției N.e A., procurorii trebuie sa aibă o buna pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în
urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop.
(3) La interviu poat e participa orice pr ocuror care îndeplinește condițiile
prevăzute la alin. (2 ).";
Prin urmare, cum reclamantele D. M. și M. I. îndeplineau condiția de vechime minimă de 6 ani ca procuror, aveau posibilitatea de a se prezenta la interviu pentru ocuparea unui post în structura DNA sau DIICOT, beneficiind de un sistem de salarizare mai avantajos.
Or, reclamantele nu au uzat de această posibilitate, astfel încât nu sunt îndreptățite să beneficieze de o altă încadrare salarială decât cea corespunzătoare gradului profesional deținut și a instanței la care își desfășoară activitatea, prin invocarea unei diferențe de tratament în raport de procurorii încadrați la DNA și DIICOT.
În acest sens, C. de A. reține că prin D. nr.821/2008 a C. C., s-a constatat că „prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea
se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt
discriminatorii, și s ă le înlocuiască cu norme create pe c ale judiciară sau c u prevederi cuprinse în alte acte normative.";
Pentru a statua astfel, s-au reținut următoarele aspecte:
„Astfel, după ce în art. 1 al ordonanței se enunță principiile constituționale pe care se întemeiază egalitatea în drepturi între cetățeni și se enumeră principalele drepturi cu privire la care sunt excluse privilegiile și discriminările, în art. 2 alin. (3) se prevăd următoarele:
"Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare."
Prin art. 27 alin. (1) al ordonanței, reprodus mai sus, se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare.
Așa cum lesne se poate observa, art. 2 alin. (3) din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de P. și ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție.
Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situațieicreate prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una dintre cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care P.ul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, P.ul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.";
În raport de aceste dezlegări date de legiuitorul constituțional și având în vedere că în mod constant C. Europeană a drepturilor omului a stabilit ca reper jurisprudențial că „o diferență de tratament este discriminatorie în sensul art.14 din convenție, în cazul în care nu avea nicio justificare obiectivă și rezonabilă";, precum și că politica salarială a statului ține de marja sa de apreciere, C. de A., reținând așa cum s-a arătat anterior și că reclamantele nu au întreprins vreun demers pentru dobândirea statutului care le conferă o salarizare superioară, va admite recursurile, va modifica în parte hotărârea în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., în sensul respingerii sub toate aspectele (inclusiv completare carnet de muncă) a acțiunii reclamantelor D. M. și M. I. pentru perioada 0(...) - (...) și a cererilor accesorii.
În atare situație, nu se mai impune analiza motivelor subsecvente de recurs, având în vedere că privesc cereri accesorii respinse ca urmare a soluției date cererii principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, P. DE PE L. T. B. N. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1876 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor, D. M. și M. I. privind pretențiile aferente perioadei 0(...)-(...).
Menține celelalte dispoziții. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
C. M.
GREFIER
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond G. F.
| ← Decizia nr. 1936/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1372/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
