Decizia nr. 380/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.380/R/2012
Ședința 31 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : G.-L. T.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și de reclamanții reprezentați prin S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 3740 din 12 septembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați G. Ș. I. „., G. Ș.
„. V., G. Ș. „. B. și G. Ș. „. R. U. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi salariale .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 ianuarie 2012 s-a depus la dosar din partea pârâtului P. M. C. N. întâmpinare la recursul declarat de reclamanți.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3740 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M. S. L. AL I. P. C.EAN în contradictoriu cu parații G. Ș. ". B., G. Ș. I. "., G. Ș. M. R. "., G. Ș. ". V., C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N. .
Unitățile de învățământ au fost obligați, respectiv pârâtul de rândul 1, G.
Ș. ". B., în calitate de angajator pentru membrii de sindicat A. A. R., ș.a., pârâtul de rândul 2, G. Ș. I. "., în calitate de angajator pentru membrii de sindicat B. L., ș.a., pârâtul de rândul 3, G. Ș. M. R. "., în calitate de angajator pentru membrul de sindicat T. R. și pârâtul de rândul 4, G. Ș. ". V., în calitate de angajator pentru membrii de sindicat P. M., ș.a., la recalcularea drepturilor salariale, precum și la plata acestora fără aplicarea diminuării de 25 % prevăzută de L. nr. 1., respectiv să plătească fiecărui membru de sindicat diferența dintre salariul astfel cuvenit și calculat, raportat la salariul efectiv încasat.
C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. N. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Ulterior, prin încheierea civilă nr. 611 din data de (...) s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței amintite, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, conform soluției cuprinse în conținutul minutei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat menționați mai sus. Din adeverințele nr. 1684/(...), 83/(...) și 1684/(...), rezultă faptul membrii de sindicat au fost angajații pârâtelor în perioada (...)-(...).
Instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților este nefondată.
Potrivit art. 20 din L. 215/2001, municipiile sunt unități administrativ- teritoriale, persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină, conform art.21, reprezentate în justiție de primar - art. 21 alin. 2 și art. 62 din lege.
Art. 23 din lege definește autoritățile administrației publice, consiliile municipale fiind autorități deliberative și primarul - autoritate executivă. În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 36 alin. 2, lit. d, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, în limita competenței sale și în condițiile legii. În executarea atribuțiilor prevăzute de art.63 din lege, primarul propune consiliului local proiectul de buget pe care îl supune spre aprobare consiliului local.
Potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea , de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii, această finanțare cuprinzând și cheltuielile de personal conform art. 19.
Coroborând acestei prevederi legale rezultă că și anterior intrării în vigoare a OG 37/2008 unitatea administrativ teritorială, prin P. și C. Local aveau atribuții privind finanțarea cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat, de unde rezultă și calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți în prezenta cauză.
Potrivit prevederilor art. 1 și 2 din L. nr. 118 din 30 iunie 2010
(*actualizată*) - privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunarede încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
De asemenea la art. 2 lit. b) din L. nr. 118 din 30 iunie 2010 se prevede că drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și art. 107 alin. (4) din L. nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completărileulterioare, se reduc cu 25%.
Cu privire la aplicarea măsurii de reducere a cuantumului brut lunar al salariului reclamanților, instanța a făcut o analiză a textelor de lege aplicabile speței în cauză în raport de legislația națională, de jurisprudența C. C. a R. și a C. E. a D. O.
Prin D. nr. 871. referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. 1. Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile formulate.
Astfel, Curtea a constatat că, în situația de speță, art. 53 teza referitoare la securitatea națională este aplicabil și, în același timp, se constituie într-un temei pentru justificarea măsurilor preconizate.
Curtea reține că restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea constată că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate
(reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopullegitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea constată totodată că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturorcategoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod.
Curtea reține că legea criticată nu aduce atingere substanței dreptului, dinmoment ce condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție, analizate anterior, sunt respectate. Curtea observă, de asemenea, că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat. Astfel, este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată.
În acest sens, Curtea constată că măsura criticată are o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010.
In concluzie, Curtea constată că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.
Dispozitivul și considerentele deciziei instanței constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.
Altfel s-ar ajunge la ignorarea deciziilor C. C., respectiv al caracterului lor general obligatoriu, ceea ce este inadmisibil mai cu seamă pentru că in cadrul considerentelor Curtea Constituțională face și analiza compatibilității normei de drept intern cu convenția în lumina jurisprudenței pe nivelul de garantare a drepturilor omului.
Cu privire la cazul concret al L. nr.1., s-a ajuns la concluzia că prin deciziile sale, Curtea Constituțională a constituționalizat aceste dispoziții legale.
Chiar dacă Curtea constituțională s-a pronunțat deja cu privire la constituționalitatea unei legi, acest lucru nu împiedecă instanța de judecată să ajungă la concluzia ca aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare C.i.
În acest context, instanța a analizat cauza și din perspectiva Protocolului nr. 1 din C. E. a D. O. și constată că în jurisprudența de la S., există cauze tratate și sub aspectul drepturilor salariale, a dreptului de a primi în viitor un salariu într-un anumit cuantum..
Raționamentele jurisprudențiale aplicate în această materie pot fi utile când analizăm speța de față. (Cauzele V Eskelinen contra Finlandei, cauza Kahko contra Ucrainei).
În aceste spețe, Curtea a analizat cauzele sub aspectul proporționalității măsurii luate de stat. În acest sens s-a avut in vedere marja de apreciere pe care Curtea o lasă statelor în stabilirea propriilor politici in acesta materie. Se arată în plus că aceasta marjă poate fi chiar mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Totuși, Curtea apreciază că pot fi luate în considerare, pentru stabilirea unor despăgubiri în cazul scăderii veniturilor, circumstanțele concrete alesalariatului din perspectiva a trei criterii, și anume: caracterul discriminatoriu al măsurii de reducere, gravitatea măsurii ( lipsirea totala de drept sau reducerea sa într-o măsura care să-i afecteze substanța) și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret al reclamantului .
În aceste condiții s-ar putea ajunge, în anumite situații, la concluzia încălcării C.i atunci când in circumstanțele concrete ale unui caz dat, salariatul va suporta o sarcina disproporționata si excesiva spre exemplu pe lângă reducerea de 25 % mai exista si alte pierderi de venituri,situație financiară a familiei ar fi grav afectată nemaiputând fi plătite rate, întreținere, salariatul fiind astfel lipsit de mijloace de subzistență.
În speța de față, instanța a apreciat că nu sunt întrunite aceste condiții, nu au fost aduse în discuție în fața instanței aceste caracteristici cu privire la salariații membrii de sindicat, astfel că a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și reclamanții reprezentați prin S. L. AL Î. P. C.EAN.
Reclamantul S. L. al Î. P. C. a solicitat admiterea recursului.
În motivare a arătat că prin acțiunea introductiva a solicitat instanței sa dispună plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite si cele efectiv încasate prin reținerea unui procent de 25 % fata de suma cuvenita potrivit legii, reținere efectuata in baza L. nr. 1..
Menționează ca reținere din drepturile salariale s-a efectuat atât asupra drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestata cat si asupra drepturilor salariale reprezentând indemnizația de concediu de odihna.
Astfel, deși nu au fost emise decizii, respectiv nu au fost încheiate acte adiționale la contractele individuale de munca de micșorare a salariilor reclamanților, angajatorul a reținut o parte din salariile datorate conform contractului individual de munca, plătind numai o parte din ceea ce împreuna cu salariații săi convenise conform contractului.
Aceasta reținere din salariu încalcă dispozițiile Constituției R., respectiv art. 11 privind dreptul internațional si drept intern, art. 16 alin. 1 privind egalitatea, art. 20 referitor la tratatele internaționale in material drepturilor omului la care R. este parte, art. 44 privind dreptul la proprietate private, art. 47 privind nivelul de trai, încălcând direct a prevederile dreptului internațional privind drepturile omului.
Prin reținerea drepturilor salariale se mai încalcă dispozițiile Primului
Act Adițional la C. E. pentru Apărarea D. ai L.tăților Fundamental la care U. E. prin T. de la L. a aderat si care devine obligatorie si pentru R..
Susține ca sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de "bun" îmbracă, in situația de fata, natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică" (cauza Buchen contra Cehiei). Dreptul salariaților este afectat în mod grav de măsura diminuării cu 25% a veniturilor.
Întrucât dreptul la salariu/indemnizația de concediu de odihna al salariaților constituie un "drept de proprietate" in sensul C.i si a Protocoalelor adiționale, reducerea cuantumului acestuia prin diminuarea menționata mai sus, echivalează cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anularii parțiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezintă violarea principiilor fundamentale si contravine masurilor de acordare a asistentei financiare convenite cu Comisia E..
Mai mult decât atât, a fost încălcata si "speranța legitima" a celor menționați mai sus, întrucât, prin măsura dispusa prin actul contestat, dreptul lor la o coerentă si siguranța legislativa, in baza căreia sa-si poată valorifica, păstra si apăra drepturile, devine iluzoriu.
Acuză de asemenea încălcarea prevederilor din Declarația Universala a D. O., art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 privind dreptul la o retribuire echitabila si la protecție sociala si art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent.
Prin reținerea si diminuarea in mod unilateral de către un terț a drepturilor salariale se încalcă prevederile Cartei Sociale E. Revizuite ratificata de R. in 1999, art. 1 pct. 2 și 4 privind dreptul la munca, art. 4 privind dreptul lucrătorilor la o salarizare echitabila, art. 20 privind egalitatea de șanse a lucrătorilor.
Pârâtul P. M. C.-N. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea este pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civ.
Astfel, Sentința Civila nr. 3740/2011, pronunțata in ședința publica din data de 12 septembrie 2011, cuprinde motive contradictorii existând o clara contrarietate intre considerentele hotărârii cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv si justificarea in considerente a soluției de respingere a cererii de chemare in judecata.
In acest sens, arată ca din cuprinsul considerentelor sentinței reiese ideea potrivit căreia statelor li s-a acordat posibilitatea stabilirii unei marje de apreciere pentru implementarea propriilor politici in materia diminuării cuantumului indemnizațiilor/salariilor/soldelor cu 25%.
Apreciază ca ne aflam in situația unei flagrante contradictorialități, arătând ca in cuprinsul ultimului paragraf aparținând considerentelor hotărârii, "instanța apreciază ca nu sunt întrunite aceste condiții, nu au fost aduse in discuție in fata instanței aceste caracteristici cu privire la salariații membrii de sindicat, astfel ca instanța va respinge acțiunea acestora ".
Pe de alta parte, in cuprinsul dispozitivului sentinței atacate, instanța de fond admite acțiunea formulata de reclamanții membrii sindicatului liber al învățământului preuniversitar C. in contradictoriu cu pârâții ... , obligând parații de rândul I-IV la recalcularea drepturilor salariale, precum si la plata acestora fara aplicarea diminuării de 25%, de asemenea obligând pârâții de rândul V-VI la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Invederează ca bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din
25 ianuarie 2011, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit L. bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
In conformitate cu prevederile art. 63, alin.4, lit a) din L. 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. In considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, in raport cu sarcinile acestora in condițiile legii. Așadar, pentru ca instituția primarului sa poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Potrivit L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic. având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse.
Art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006 prevede că Direcția Generala a
Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R. P. I. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean si a primarului. cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
L. 1. privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, stabilite în conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009 si ale OUG nr.1. reprezintă un act normativ accesibil, precis si previzibil in sensul jurisprudenței C. E. a D. O. de la S.
C. Local al M. C.-N. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentințeiîn sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale.
Arată ca pârâta nu poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din L. 273/2006. Așadar, in cazul prezentului litigiu, arata ca nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Apreciază ca, in conformitate cu dispozițiile L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie
2011, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit L. bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Arată ca potrivit L. nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. Educației Naționale - prin art. 104. in conformitate cu alin 2 finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora [ ... ] Totodată, potrivit alin 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii [ ... ]de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv amunicipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate [ ... ] alin. 6 din L. Educației Naționale prevede in mod clar ca sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
L. 1. privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, stabilite in conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009 si ale OUG nr. 1. reprezintă un act normativ accesibil, precis si previzibil in sensul jurisprudenței C. E. a D. O. de la S. Din cauza deteriorărilor condițiilor economice, a dificultăților in colectarea veniturilor si a derapajelor pe partea de cheltuieli, Guvernul României si-a asumat angajamentul luării unor masuri compensatorii suplimentare ce trebuiau adoptate și implementate având ca justificare situația economico-financiară a țării.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale aplicabile,Curtea,deliberând, constată următoarele:
1. Cu privire la recursul formulat de reclamanții reprezentați prin S. L. AL Î. P. C.EAN
Recurenții se consideră vătămați în drepturile lor prin aplicarea art.1 din L. nr.1., care prevede următoarele:
„Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
În situația în care din aplicarea prevederilor alin.1 rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei";.
În principiu, Curtea reține că art. 157 alin. 2 din Codul muncii (în numerotarea de la data derulării raporturilor juridice) prevede că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale și/sau colective cu angajatorul.
Practic, reclamanții afirmă încălcarea drepturilor lor prin aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. susținând că îi este încălcat, în acest mod, dreptul la protecția proprietății, astfel cum este acesta reglementat de art. 1 din Primul protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, prin decizia pronunțată la 6 decembrie 2011 de Curtea E. a D. O. în cauzele cu numerele 4. și 4., s-au declarat inadmisibile cererile prin care s-a invocat de către reclamanții F. M. și A. G. S., pentru aceleași considerente ca și în prezenta cauză, încălcarea dreptului de proprietate.
S-a reținut de către Curtea E. a D. O. că prin C. nu se garantează dreptul unei persoane de a continua să primească un salariu într-un anumit cuantum, așa încât, în condițiile în care prin L. nr. 1. s-a dispus reducerea salariilor angajaților din sectorul public, cu dificultate se poate susține că reclamanții posedau un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional.
De asemenea, s-a mai arătat că și în ipoteza în care Curtea ar concluziona că reclamanții erau titularii unui bun susceptibil de a fi protejat în lumina art. 1 din Primul Protocol adițional, se constată că ingerința era prevăzută de lege, că urmărea un scop de utilitate publică, anume, de a salva echilibrul bugetar în condițiile unei situații de criză economică, că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în derularea politicii sale economice și sociale, că măsurile legislative criticate nu au așezat pe umerii reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul acestora la respectarea proprietății, garantată de art. 1 din Primul Protocol Adițional la C. și că statul nu a abuzat de marja sa de apreciere și nici nu a încălcat justul echilibru între interesul general și cel particular.
De altfel, prin considerentele avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei în interesul legii nr. 20/2001,s-a statuat în același sens, arătându-se că : "; se consideră că prin măsurile dispuse prin 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, nu se aduce atingere vreunui principiu fundamental consacrat prin C. (cum sunt nediscriminarea sau preeminența dreptului).
În cauza de față, în raport cu modul de constituire a indemnizației de concediu, nu se poate aprecia că reclamanții dețineau un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. europeană a drepturilor omului, cu privire la o indemnizație de concediu într-un cuantum nediminuat.
În concluzie, întrucât după intrarea în vigoare a L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.";
În consecință, față de toate aceste considerente, văzând și prevederile art. 3041 și art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanții reprezentați prin S. L. AL Î. P. C.EAN. 2. Cu privire la recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N., Curtea reține că motivele invocate de aceștia au devenit superflue după îndreptarea erorii materiale strecurate cu ocazia redactării deciziei civile atacate, prin încheierea civilă nr. 611 din data de (...), în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat pârâți. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE : Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. și reclamanții reprezentați prin S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 3740 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)1 pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012. Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.-LUMINIA T. I. T. D. C. G. GREFIER N. N. Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex
| ← Decizia nr. 4900/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1415/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
