Decizia nr. 1372/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1372/R/2012
Ședința 19 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. C., M. E., C., T. ȘI S., L. T. "N. B.", C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 5969 din 05 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată G. V., și pe pârâții intimați P. M. T., C. LOCAL AL M. T., Ș. DE A. SI M. P. T., P. M. C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate G. V., avocat L. I P., în substituirea domnului avocat M. G.
R. și reprezentantul pârâtului intimat C. Local al municipiului T., consilier juridic C. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială a avocatului titular M. G. R. și delegația de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul pârâtului intimat C. Local al M. T. depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea tuturor recursurilor formulate în cauză și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Nu solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat C. Local al M. T. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea tuturor recursurilor formulate în cauză.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții M. E. C. ȘI S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. M. C. N.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta G. V. în contradictoriu cu pârâții Ș. DE A. ȘI M. P. T., L. T. N. B. C., C. LOCAL AL M. T., C. LOCAL AL
M. C. N., P. M. T., P. M. C. N., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E. C. ȘI S.
A fost obligat pârâtul L. T. N. B. C. în calitate de angajator la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea
Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1., începând cu (...) și până la (...).
A fost obligată pârâta Ș. DE A. ȘI M. P. T. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1., începând cu 1 septembrie 2009 - (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții Ș. DE A. ȘI M. P. T., L. T. N. B. C., C. LOCAL AL M.
T., C. LOCAL AL M. C. N., P. M. T., P. M. C. N., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E. C. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 124 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
H. se fundamentează pe următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. C. N., Ministerul
Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S. a fost respinsă ca nefondată, reținându- se, în esență, că aceștia au calitatea de finanțatori.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a avut în vedere că S potrivitprevederilor art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 1., coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu (...), fata de nivelul din (...) și pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi 259, 593 lei pentru perioada
01.01 -(...), 275, 168 lei respectiv o creștere de 6% pentru perioada 01.04 - (...)
și de 291, 678 lei respectiv o creștere cu încă 6% pentru perioada 01.10. - (...).
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru acesta perioada poate deveni 299, 933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum și nivelul productivității muncii.
O. nr.1. a fost aprobată de către Parlamentul României prin L. nr. 221/(...) cu modificarea coeficientului de multiplicare 1, 000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar în sensul majorării acestuia la 400 de lei pentru perioada (...) - (...)
Aceasta lege nu a fost aplicată de către pârâți, deoarece guvernul a adoptat OUG nr.151/2008 și nr. 1/2009, ordonanțe de urgente care au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr. 984/(...), respectiv nr.989/(...).
În această situație, prevederile OG nr.1., astfel cum a fost aprobata prin L. nr. 2., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009, sunt aplicabile reclamantei care are calitatea de cadru didactic la pârâții L. T. N. B. C.
și Ș. de A. și M. P. T.
Având în vedere faptul că reclamanta a prestat muncă în baza contractului individual de muncă și faptul că salariul acesteia este stabilit prin L. nr. 2., prima instanță a apreciat ca fiind fondată cererea reclamantei, astfel că, în temeiul art. 154 alin. 1 și 2 și art. 157 alin. 2 C. muncii, a admis-o până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În termen legal, au declarat recurs pârâții L. T. „. B. C.-N., C. Local al municipiului C.-N. prin V., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S.
1. Prin recursul formulat, pârâtul L. T. „. B. C.-N. a solicitat admiterearecursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei.
Recurentul învederează că reclamanta solicită plata drepturilor salariale în baza Legii nr. 2., pentru perioada (...)-(...), fără să tină cont de modificările ulterioare apărute la O. nr. 1., care erau în vigoare la data plătii drepturilor salariale.
În acest sens, precizează faptul că, potrivit prevederilor art. 11 alin.(3) din L. nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, deciziile C. C. prin care au fost declarate neconstituționale prevederile O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr.
151/2008, O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
La data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008, cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, astfel că, în mod legal, salarizarea reclamantei s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe.
Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamantă, s-ar aplica în mod retroactiv deciziile C. C., situație ce ar contraveni prevederilor art. 11 din L. nr. 47/1992.
O. de urgență a G. nr. 3. aprobată prin L. nr. 2. și O. de urgență a G. nr.
4. aprobată prin L. nr. 3. prin care, de asemenea, a fost modificată O. G. nr. 1., au fost în vigoare în perioada (...)-(...) și și-au produs efectele, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată În vigoare.
Mai mult, excepția de neconstituționalitate invocată împotriva acestor acte normative a fost respinsă de către Curtea Constituțională (D. nr. 105/2010
și D. nr. 106/2010) .
Prin O.U.G. nr. 3. și O.U.G. nr. 4., s-au adus modificări la O. nr. 1., cele două acte normative fiind aprobate de către Parlamentul României, astfel că instanța de judecată nu poate să pronunțe o hotărâre care să lipsească de efecte un act normativ aprobat de P. R. cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă.
2. Prin propriul recurs, pârâtul C. Local al M. C.-N., a solicitat admiterearecursului, modificarea sentinței recurate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta, față de C. local al M. C.-N., ca fiind formulată in contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
În susținerea recursului, pârâtul invocă lipsa fondurilor necesare în vederea plății drepturilor salariale pretinse în cauză.
De asemenea, menționează că obligația de plată revine angajatorului, calitate care aparține unității de învățământ și, nicidecum, C.ui Local.
Potrivit art. 104 din legea nr. 1/2011, finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora [ ...
]. Conform al.5 al aceluiași articol, finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene,respectiv, a municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a I. Ș. al M. B.
Potrivit al. 6 a art. 104 „sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale";.
3. Prin recursul formulat, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publiceprin D. G. a F. P. C. a solicitat casarea sentinței recurate, respingerea acțiuniifață de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice si respectiv fata de Ministerul
Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond ca neîntemeiata.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive acesta subliniază că reclamanta a chemat in judecata S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, iar dispozitivul hotărârii este pronunțat in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, care nu a fost parte in proces, între cele două instituții neexistând identitate.
De asemenea, acesta arată că rolul esențial in procesul bugetar si in execuția de casa bugetara revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr.
500/2002 privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca, acesta, asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
4.Prin propriul recurs, pârâtul M. E., C., T. și S. a solicitat modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În acest sens, menționează recurentul că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția evocată, în condițiile în care o parte poate fi menținută în proces doar în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia, pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Potrivit art. 25 din L. nr. 128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. E., C., T. și S., în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În niciun caz M. nu are calitate de angajator față de reclamantă întrucât, conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii. Calitatea de angajator aparține unității de învățământ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 2(1) din H.G. 5. privind aprobarea N. metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, bugetul de stat se finanțează în continuare, prin M. E., C., T. și S., în conformitate cu prevederile legale, alte cheltuieli decât cele cu salariile.
Mai arată că între M. E. C., T. și S. și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art. 14 din L. nr. 53/2003 - Codul M.cii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din L. nr. 128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din L. nr. 84/1995 și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
De asemenea, învederează că nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Conform art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea Își desfășoară activitatea.
Prin art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H. de G. nr. 5. se prevede:
"Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de Î. preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
Deși a fost legal citată, intimata nu și-a exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
1. Recursul pârâtului L. T. „. B. C.-N. este nefondat.
Curtea reține că prin D. nr. 3 din (...), publicată în M. O., Partea I, nr. 350din (...), pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de S. U. ale Înaltei Curți de C. și
Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 2. de aprobare a O. G. nr. 1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, ca efect al deciziilor C. C. prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., s-a stabilit că,constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de
31 decembrie 2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
Raportat la dispozițiile art.27 alin. (1) din O.G nr.137/2000, Curtea apreciază că prima instanță nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri, conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De altfel, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile C. C. invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
De altfel, art. 1 paragraful 1, din Protocolul nr. 12 la C. europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării (obligație pozitivă): beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare pe nici un criteriu (cum ar fi statutul persoanei). Acest text a înlăturat dependența art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale acesteia caregarantează numai anumite drepturi. Ca atare, toate persoanele, aflate sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător încălcarea principiului nediscriminării nu numai cu privire la drepturile prevăzute în Convenție, ci și cu privire la orice alt drept prevăzut în legislația internă a statului respectiv. În condițiile în care, conform deciziei instanței supreme cadrele didactice sunt îndreptățite la majorarea salarială, orice susțineri contrare vor fi înlăturate.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, Curtea găsește nefondat recursul pârâtului L. T. „. B. C.-N., astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
2. Recursul pârâtului C. Local al M. C.-N. este nefondat.
Criticile formulate de acest pârât nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, acesta înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Prin raportare la normele legale incidente, Curtea apreciază că excepția nu poate fi primită.
Întrucât pretențiile deduse judecății se referă la perioada anterioară datei de (...), L. 1/2011, care este în vigoare începând cu data de (...) (30 de zile de la publicarea în M. O. din (...)) nu este incidentă în cauză, raporturile dintre părți fiind guvernate de L. învățământului nr. 84/1995.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale
„veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al M. C. N., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat seasigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâtul nu are calitatea de angajator a reclamantei nu prezintă nicio relevanță, întrucât acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite ai angajatorului reclamantei, cea din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtului C. Local al M. C. N.
3. Recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G.a F. P. C. este fondat.
În raport de obiectul dedus judecății și având în vedere argumentația pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată, Curtea constată că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă. Prin prezentul demers, reclamanta urmărește plata drepturilor salariale rezultând din aplicarea Legii nr. 2.. Pârâții indicați în cererea introductivă de instanță, printre care și recurentul au fost chemați în judecată pentru plata, sau după caz, pentru asigurarea sumelor necesare în vederea plății drepturilor salariale.
În ceea ce-l privește pe recurent, se reține că în cazul acestuia reclamanta își fundamentează pretențiile, în mod eronat, pe calitatea acestuia de ordonator de credite, respectiv de finanțator al învățământului preuniversitar.
Este adevărat că potrivit art. 1 al. 1 din HG nr. 34/2009, privind organizarea și funcționarea M. F. P., acesta „ se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea G., care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.
De asemenea, conform prevederilor art. 2 lit. c din același act normativ, acest pârât îndeplinește și funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român și al G. R., reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate și în limitele stabilite prin actele normative în vigoare.
Ceea ce omit însă să aibă în vedere atât reclamanta, cât și prima instanță, este faptul că între S. prin M. F. și M. F. nu există identitate, prima instituție neavând calitatea de ordonator de credite.
Reținând considerentele expuse și constatând că excepția invocată de acest pârât este întemeiată, în baza art. 312 al. 1,3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
4.Recursul pârâtulu i M. E., C., T . și S. este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 167 al. 18 din L. nr. 84/1995 republicată, legiuitorul a statuat că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor, centrele și cabinetele de asistentă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul M. E. și C.. În acest sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. 3 din OUG nr. 32/2001.
Mai mult, art. 17 alin. 2 din H.G. nr. 2192/2004 privind aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, prevede că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E. și C..
Pornind de la textele legale menționate și având vedere inclusiv dispozițiile art. 33 din HG nr. 2192/2004, Curtea notează că toate aceste categorii de cheltuieli sunt cheltuieli care vizează învățământul special și se finanțează în mod exclusiv numai de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C.
Având în vedere contextul legal menționat și reținând că reclamanta nu își desfășoară activitatea în vreuna din instituțiile enumerate, respectiv în învățământul special, Curtea consideră că chemarea în judecată în calitate de pârât a M. E., C., T. și S. nu este justificată.
Constatând că pârâtul M. nu are legitimitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul acestui pârât și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții M. E., C., T. ȘI S. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile numărul 5969 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta G. V. în contradictoriu cu pârâții M. E., C., T. ȘI S. si S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-
N. ȘI L. T. „. B. C.-N. împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia nr. 2868/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2150/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
