Decizia nr. 241/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/R/2012
Ședința ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul D. F. împotriva sentinței civile nr. 5243 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. T., PRIN P., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent D. F., avocat C. V. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâtul recurent și reprezentanta reclamantei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată
C. T. prin primar a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtului recurent.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtului recurent să studieze întâmpinare, precum și pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantei intimate să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent D. F., avocat C. V. M., cu delegație la dosar și reprezentanta reclamantei intimate C. T. prin primar, avocat R. C., lipsă fiind pârâtul recurent.
Atât reprezentanta pârâtului recurent cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamanta intimată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentanta reclamantei intimate arată că le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...) reclamanta C. T. prin P. a chemat în judecată pe pârâtul D. F. și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 7.269 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin încasarea necuvenită a unor drepturi de natură salarială și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta C. T. prin P., în contradictoriu cu pârâtul D. F. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6.107 lei. De asemenea, a fostobligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Hotărârea pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
Pârâtul este angajat al reclamantei în calitate de agent comunitar, conform contractului individual de muncă nr. 3563/(...), iar în data de (...) i s- a comunicat solicitarea nr. 5780 de a restitui către reclamantă suma de 7269 lei, încasată necuvenit cu titlu de drepturi salariale sau să semneze un angajament de plată, în caz contrar urmând a fi chemat în judecată (f.8).
Prin cererea nr.5884/(...), pârâtul a contestat adresa prin care i s-a solicitat restituirea sumelor încasate cu titlu de drepturi salariale (f.9).
Prin procesul-verbal de constatare încheiat la (...) de Curtea de Conturi a
României - C. de C. a J. C. (f.17-34) s-a stabilit că reclamanta a comis abateri de la legalitate și regularitate care au condus la producerea unor prejudicii constând în plata nelegală de către angajați a unor sume de bani cu titlul de drepturi salariale. Astfel, s-a reținut că s-au plătit în mod nelegal angajaților sume de bani cu titlu de salarii de merit, spor pentru condiții vătămătoare, prime, alte sporuri, prime de vacanță pentru personalul contractual și nu a operat diminuarea cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar.
Este real că în contractul individual de muncă se prevede că pentru munca prestată pârâtul are dreptul la un salariu de bază lunar brut de 698 lei si sporuri de noapte, ore suplimentare, premii, precum si indemnizații de hrană. Cuantumul acestor premii si indemnizații nu este negociat de părți și este determinat generic, neavând caracter cert și lichid iar părțile nu au determinat prin alt act, fie acesta act adițional la contractul individual de muncă sau un contract colectiv de muncă încheiat în mod valabil, care sunt premiile concrete si indemnizațiile de hrană și ținută, respectiv cuantumul acestora. Contractul colectiv de muncă nr. 423/(...) în cuprinsul căruia se stabilesc sporurile si facilitățile de care beneficiază salariații (art.16, art. 17) nu este valabil întrucât nu a fost înregistrat la D. G. de M. si P. S. C. N. îndeplinită condiția înregistrării contractului colectiv de muncă, este lipsit de relevanță că hotărârea nr. 4/(...) nu a fost anulată formal, aceasta fiind lovită de sancțiunea caducității si deci lipsită de orice efecte juridice.
In consecință, s-a emis Decizia nr. 10/(...), în cadrul căreia la pct.5
Curtea de C. a stabilit că este necesar ca reclamanta să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsuri pentru recuperarea acestuia până la data de
(...).
Potrivit art. 33 alin.3 si art. 37 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de C., valorificarea constatărilor prejudiciilor si abaterilor cu caracter financiar se face prin stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia de către conducerea entității auditate.
Prin urmare, conform acestor dispoziții legale și conform prevederilor art. 169 alin.l si alin.2 din Codul Muncii, reclamanta a procedat la calcularea sumelor plătite nelegal pârâtului (f.6), constatând că pârâtul trebuie să plătească suma de 7269 lei constând în sume primite necuvenit cu titlu de ajutor de sărbători si norme de hrană. Pârâta a inclus în această sumă si impozitele plătite către bugetul de stat, sumă care nu este datorată de către pârât întrucât nu are la bază fapta culpabilă a acestuia, ci dimpotrivă, este rezultatul culpei reclamantei și necunoașterii legislației de către prepușii acesteia care au dispus plata drepturilor salariale și au virat în mod nelegal impozite către bugetul de stat.
Pârâtul datorează reclamantei suma de 6107 lei cu titlu de despăgubiri ca urmare a încasării în mod necuvenit a unor sume de bani reprezentând ajutor de sărbători și normă de hrană, sume de bani de care a beneficiat cu încălcarea art. 8 alin.1 si alin.3, art. 16 alin.1,2,3 din OG nr. 6/2007, art.6 alin.1 si alin.2 din Legea nr. 82/1991, art. 14 alin.2,3, si 4, art. 22, art. 23, art. 54 alin.6 din Legea nr. 273/2006, art. 14 alin.1,2,3 din O.G. nr. 10/2008, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 329/2009. Pe baza acestui proces-verbal de constatare s-a emis Decizia nr. 10/(...), decizie care constituie un act administrativ care se află în vigoare si se bucură de prezumția de legalitate.
Conform art. 254 alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului în legătură cu munca lor, fiind necesar a se constata si existența vinovăției salariaților în producerea acestei pagube.
Instanța a apreciat că pârâtul nu poate fi exonerat de răspundere și este întrunită condiția culpei pârâtului, având în vedere că a încasat în mod necuvenit sume de bani cu încălcarea dispozițiilor legale menționate în procesul-verbal din data de (...) al Curții de C. a R., dispoziții legale pe care era obligat să le cunoască si a căror necunoaștere nu poate fi invocată de către pârât pentru a fi exonerat de răspundere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 284 din Codul Muncii, art. 33 si art. 37 din Legea nr. 94/1992, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată, potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul aflat în culpă procesuală la plata în favoarea reclamantei a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariul avocațial.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul D. F., solicitând admiterearecursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei C. T., prin P., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul învederează că este angajat pe postul de agent comunitar în cadrul instituției intimate, iar salariul brut este inserat în contractul individual de muncă. Alături de salariu, prin contract s-a stabilit acordarea de sporuri și indemnizații pentru hrană și ținută.
De altfel, aceste drepturi au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă care însă nu a fost înregistrat la D. de M. și P. S. C. din culpa și datorită neglijenței P.ului. Prin urmare, chiar dacă datorită acestui fapt, contractul colectiv de muncă nu își poate produce efectele juridice, drepturile care i-au fost acordate prin contractul individual de munca nu își pierd valabilitatea.
Consideră recurentul că această neconcordanță este imputabilă direct primarului, astfel că acesta trebuie să răspundă pentru eventualul prejudiciu produs instituției intimate.
Apreciază că prima instanță era datoare să analizeze care sunt cauzele pentru care contractul colectiv de muncă evocat nu a fost înregistrat, respectiv trebuia să stabilească cui îi este imputabilă această situație.
De asemenea, menționează că instanța a admis acțiunea reclamantei în temeiul dispozițiilor art. 254 al. 1 din Codul muncii, prevederi legale care reprezintă un alt fundament juridic față de cel invocat în cauză - art. 272 din Codul Muncii (art. 256 în urma republicării) și care nu a fost niciodată invocat în cauză.
Decizia curții de conturi nu stabilește nici o răspundere directă în sarcina intimatului, ci se referă la încălcarea de către reclamantă a unor prevederi legale. Mai mult, această decizie a Curții de C. nu a fost atacată în contencios administrativ de către reclamantă, ceea ce conduce la concluzia că persoanele care ar fi avut atribuția de a contesta acest act, conducerea primărie, au recunoscut implicit valabilitatea acesteia, au considerat-o corectă, recunoscând în același timp că nu și-au exercitat corect atribuțiile în ceea ce privește legalitatea operațiunilor efectuate și a hotărârilor de consiliu local aprobate.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta C. T., prin P., a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este nefondat.
Un prim aspect criticat de către recurent privește temeiul admiterii acțiunii reclamantei, critici care însă nu pot fi primite. Astfel, Curtea notează că din modul în care reclamanta și-a motivat acțiunea cu care a învestit instanța reiese fără nici o urmă de îndoială că aceasta a avut în vedere obligația ce subzistă în sarcina salariatului de a restitui sumele de bani încasate necuvenit de la angajator, obligație ce se fundamentează pe dispozițiile art. 272 din Codul Muncii. Totodată, reclamanta a făcut trimitere și la cadrul general de reglementare a răspunderii patrimoniale, respectiv la dispozițiile art. 270 al. 1 din Codul Muncii.
Contrar celor alegate de către recurent, din considerentele sentinței atacate reiese că prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 272 din Codul Muncii (forma în vigoare în perioada de referință), întreaga motivare fundamentându-se pe dispozițiile legale menționate.
Este adevărat că în cuprinsul hotărârii s-au făcut trimiteri și la dispozițiile art. 270 al. 1 din Codul Muncii, însă soluția nu se întemeiază pe aceste dispoziții legale.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 272 al. 1 din Codul muncii, privind restituirea de către salariat a sumei încasate necuvenit de la angajator.
Astfel, notează că recurentului pârât i-a fost acordată în cursul anului
2009 contravaloarea unor drepturi, constând în norme de hrană pentruperioada ianuarie - decembrie 2009, ajutor de sărbători pentru lunile aprilie șidecembrie, prima de vacanță, acordată în luna iulie (f. 6).
Acordarea acestor drepturi se întemeiază pe un contract colectiv de muncă negociat la nivel de unitate, care nu a fost însă înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. Cum dispozițiile art. 25 al. 3 din Legea nr. 130/2006, în vigoare în perioada de referință, condiționează producerea de efecte de momentul înregistrării și reținând că nu a fost înregistrat, este evident că acest contract colectiv de muncă nu putea produce efecte și, prin urmare, nu putea constitui fundamentul legal pentru acordarea de drepturi, indiferent de natura acestora.
Așadar, în acest context, nu prezintă relevanță care sunt cauzele reale ce au determinat neînregistrarea acestui contract, respectiv persoana căreia îi este imputabilă neefectuarea formalităților în vederea înregistrării.
Curtea apreciază că instituția intimată a făcut dovada achitării drepturilor menționate în limita în care acestea au fost acordate.
Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia îndreptățirea la drepturile salariale menționate rezidă din contractul individual de muncă, aceasta deoarece din convenția menționată(f. 50 dosar fond) reiese că reclamantul este îndreptățit să beneficieze, pe lângă salariu, și de premii și indemnizație de hrană, fără însă ca aceste beneficii să fie individualizate, cuantificate.
Prin urmare, în lipsa unui act adițional din care să rezulte caracterul cert, lichid și exigibil al acestor beneficii este exclusă luarea lor în considerare. Nu prezintă relevanță în cauză căreia dintre părți îi este imputabilă neîncheierea unui act adițional în acest sens.
În contextul expus, lipsite de eficiență juridică sunt și aspectele privitoare la pretinsa neexercitare a atribuțiilor privitoare la legalitatea operațiunilor efectuate și a hotărârilor de consiliu local aprobate.
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea găsește nefondat demersul pârâtului, astfel că în baza art. 312 al. 1 C.pr.civ., va dispune respingerea acestuia potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. F. împotriva sentinței civile numărul 5243 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. G.-L. T.
GREFIER C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 4008/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2858/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
