Decizia nr. 2884/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.2884/R/2012
Ședința publică din data de 12 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune, împotriva sentinței civile nr.
467 din 16 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe intimații pârâți Ș. CU C. I - V. M., C. și P. C. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. generală a F. P. M., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 mai 2012 intimatul Ministerul Finanțelor Publice a înregistrat în cauză întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î., în numele membrilor săi menționați în cerere, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M., Consiliul Local M., P. comunei M. și M. F. P., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea unității de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile L. 330/ 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare a modificării OG 1., începând cu data de (...) și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății. S-a solicitat de asemenea obligarea unităților de învățământ la completarea carnetului de muncă cu înscrierile privind încadrarea conform petitului 1 al acțiunii.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pen- tru plata diferențelor de drepturi salariale solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guver- nul României a aprobat OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/(...).
O.G. 1. a fost aprobată cu modificări prin L. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior s-a încercat în mod repetat blocarea dispozițiilor cuprinse în Legea
2., prin emiterea unor ordonanțe de urgență, acestea însă și-au încetat efectele, astfel că în luna decembrie 2009, dispozițiile L. 2. privind majorarea a coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit L.-cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat reprezentați de recla- mant trebuia să se mențină și ulterior datei de (...), la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea
330/2009.
Reclamantul a precizat că solicită acordarea drepturilor bănești până la data de 13 mai 2011, întrucât din această dată a intrat în vigoare L. nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la împrejurarea că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 467/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
F. P. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în reprezentarea membrilor de sindicat: U. M., A. V., T. I., T. M., A. M., C. G. M., C.
M., H. L., H. M., S. M., T. A., A. V., C. D., C. (Ștețco) Mia I., H. A., H. Angelica R., I. D., Lutai M., Mihali M., P.ilean G., Timiș L.tina, T. C. M.ela, T. I., T. Irina, To- moiagă V. D.i, A. Cezar, C. Firuța, Ștețcu Florin S. și Tomoiagă M.lena, în contra- dictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M., C. Local M., P. comunei M., privind drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., începând cu 1 ianuarie 2010 până la 13 mai 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
F. P., instanța a reținut că aceasta este întemeiată, între reclamant și acest pârât neexistând nici un raport juridic care să justifice chemarea lui în judecată.
Lipsa calității procesuale pasive a M. F. P. este reținută și în D. nr. 10 din
(...), pronunțată pe recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că prin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de
31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea C., prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
Ulterior, G.ul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. Partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O. Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 1..
Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către C. C. a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr. 1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul a considerat că în prezent se aplică OG nr. 1. în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
În ce privește aplicarea dispozițiilor L. 2. și în anul 2010, tribunalul a reținut următoarele:
Începând cu data de (...) L. 2. a fost abrogată, în consecință aceasta nu mai poate fi aplicată.
Într-adevăr în art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 se face mențiunea că:
„(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementarea prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.";iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că:
„(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare pre- văzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevede că:
„(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Potrivit dispozițiilor legale enunțate, s-a constatat că, membrii de sindicat, reprezentați sunt îndreptățiți începând cu data de (...), la calcularea salariului potrivit L. 330/2009, fără însă a se putea aplica dispozițiile L. 2. abrogată la această dată, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în noua lege.
Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale a membrilor de sindicat pentru perioada 01.01- (...), respectiv L. 2. de aprobare cu modificări a OG nr. 1., instanța a apreciat nefondată acțiunea și a respins-o. Respingerea acțiunii principale a atras respingerea și a petitului subsidiar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. din Î. M. înnumele membrilor de sindicat, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
- În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. recurentul arată că din petitul II al cererii de chemare în judecată reiese că a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice ca, în eventualitatea în care instanța de judecată va pronunța o hotărâre favorabilă membrilor de sindicat pe care îi reprezintă în acest dosar, hotărârea să îi fie opozabilă și M. F. P. privind atribuțiile sale de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Datorită finanțării per elev, sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, astfel că, este esențial ca prin hotărârea judecătorească să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice la realizarea demersurilor necesare eliberării sumelor necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în acest dosar și care, speră că va fi favorabilă membrilor de sindicat.
Recurentul invocă în acest sens atribuțiile în domeniul finanțelor publice ale M. F. P. prevăzute de art. 19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Consideră că nu sunt incidente dispozițiile Deciziei Înaltei Curți de C. și
Justiție nr.10/2011, întrucât se referă la cererile de chemare în garanție, însă în cauză Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât de către reclamant.
- În ce privește fondul cauzei, recurentul arată că, deși L. nr. 2. a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin această lege trebuia aplicat în continuare, întrucât el a rămas și îșiproduce efectele prin prisma dispozițiilor imperative ale L. nr. 330/2009, respectiv ale art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din acest act normativ ale căror dispoziții sunt citate de recurent.
Consideră recurentul că sintagma „salariul avut"; din art. 30 alin. 5 trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor pentru luna decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.
Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile L. nr. 2., în vigoare la acea dată, în consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat si în prezent, în temeiul prevederilor L. nr. 330/2009, care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie
2009. Utilizarea valorii de 400,00 se perpetuează așadar în anul 2010 în temeiul dispozițiilor legale, care nu pot fi ignorate de către pârâți.
În ceea ce îi privește pe membrii de sindicat, atât Tribunalul Maramureș, cât și Curtea de A. C. au pronunțat hotărâri judecătorești prin care era constatată obligația pârâților de a aplica L. nr. 2. și de a recalcula salariile personalului didactic și didactic auxiliar utilizând coeficientul 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Art. 3 din L. nr. 330/2009 prevede că: „S.ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut, sau după caz, în salariul de bază, În solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".
Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2010 - data intrării în vigoare a legii unitare - în salariul brut al fiecărei persoane căreia i se aplică prevederile acestei legi, trebuie să se regăsească majorările salariale recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii unice de salarizare, prin hotărâri judecătorești. Astfel, aceste drepturi de natură salarială trebuie să se regăsească în continuare, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în salariul brut al fiecărui cadru didactic din învățământul preuniversitar.
Menționează recurentul că pentru personalul didactic pe care îl reprezintă există astfel de hotărâri judecătorești, care confirmă majorările salariale stabilite prin L. nr. 2., un motiv în plus pentru care pârâții trebuiau să aplice dispozițiile L. nr. 330/2009 și să calculeze salariile corespunzătoare lunilor ianuarie 2010 și următoarele cu luarea în considerare a valorii coeficientului 1,000 așa cum a fost stabilită prin L. nr. 2..
Pentru anul 2011, recurentul învederează prevederile art. 7 alin. 2 din L. nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în raport de care consideră că și în anul
2011 calculul salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din sistemul de învățământ trebuia să se facă la valoarea majorată conform prevederilor L. nr. 2..
Consideră că reîncadrarea membrilor de sindicat pe care îi reprezintă trebuie făcută începând cu (...) si până la data de (...), dată de la care salarizarease face conform prevederilor L. nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ.
În drept, invocă dispozițiile legale menționate mai sus și art. 28 din L. nr.
62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice,prin D. G. a F. P. M., a solicitat menținerea ca legală a sentinței atacate, cu privirela admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, subliniind că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M. F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M. F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Intimatul a invocat de asemenea și D. nr.10/(...) dată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Pârâții intimați Ș. cu clasele I-V. M., C. Local al comunei M. și P. comunei M., deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea de A. reține următoarele:
- Motivul de recurs prin care se critică modul de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice este nefondat.
Astfel cum a reținut și prima instanță, prin D. nr. 10 din 19 septembrie
2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în
Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și
Justiție, a statuat cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ. următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nupot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor L. nr. 3.. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului. În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suportelectronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă."; Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M. F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererea de chemare în garanție formulată de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, Curtea de A. constată că sunt pe deplin aplicabile statuările obligatorii ale instanței supreme din D. menționată referitoare la rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Pentru considerentele expuse, se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond ca fiind întemeiată excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. - Curtea constată însă că motivele de recurs privitoare la fondul litigiului suntfondate, având în vedere următoarele considerente: Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin G. nr. 1., aprobată și modificată prin nr. 2., valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul de învățământ a fost stabilită la 400,00 lei. Nu sunt contestate în recurs și de altfel sunt conforme cu dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 3 din 04 aprilie 2011 referitoare la recursul în interesul legii, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, concluziile primei instanțe referitoare la caracterul datorat al drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Este real faptul că L. nr. 2. a fost abrogată începând cu data de (...), însă, din motivarea cererii introductive de instanță Curtea reține că reclamantul, în numele membrilor de sindicat ce au calitatea de personal didactic și didactic auxiliar, nu a solicitat aplicarea în mod direct a L. nr. 2. după data de (...), ci a solicitat obligarea angajatorului la calculul salariului începând cu această dată, în conformitate cu dispozițiile L. nr. 330/2009, prin raportare la salariul din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile L. nr. 2.. Curtea reține că începând cu data de (...) în privința salarizării personalului didactic din învățământ sunt aplicabile prevederile L. nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 3 din L. nr. 330/2009: „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit articolului 30 alin. (5) fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege." Art.30 alin.5 din același act normativ prevede că: „În anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fiafectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizație lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază, sau după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (...)";. Pe de altă parte, Curtea reține că pentru perioada (...)-(...) sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 2 din L. nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice potrivit cărora „valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice"; și ale art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prevede că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";. În raport de aceste dispoziții legale, Curtea constată că acțiunea reclamanților este întemeiată, având în vedere că prin textele legale citate în cele ce preced, legiuitorul a specificat cu claritate faptul că în anul 2010, se va păstra în plată salariul avut în luna decembrie 2009, respectiv, în anul 2011, se va majora salariul plătit în luna octombrie 2010. Or, în condițiile în care pentru luna decembrie 2009 era datorată personalului didactic și didactic auxiliar plata salariului stabilit în conformitate cu L. nr. 2., se impunea ca începând cu data de (...) salariul acestora să fie stabilit, în baza L. nr. 330/2009, prin raportare la salariul din luna decembrie 2009 legal datorat reclamanților în conformitate cu prevederile L. nr. 2.. În mod corespunzător, salariul cuvenit reclamanților pentru perioada (...)- (...) se raportează la salariul lunii octombrie 2010, stabilit în conformitate cu aceleași dispoziții legale. De altfel, în același sens a statuat și Curtea Constituțională a României, reținând, în cuprinsul deciziei nr. 877 din 28 iunie 2011, că „Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în pla tă la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4.. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului dinînvățământ (a se vedea, în acest sens, D. nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, D. nr. 983 din 30 iunie 2009 sau D. nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009)";. În ce privește acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții C. Local M. și P. comunei M. Curtea reține că art. 167 din L. nr. 84/1995 (învigoare până la data de (...)) prevedea că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 (care a intrat în vigoare la data de (...)), care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. Conform art. 36 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar P. este ordonator principal de credite al unității administrativ teritoriale, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, având totodată și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";. Potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor. În raport de aceste prevederi legale Curtea constată că pârâții menționați au atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că este justificată calitatea procesuală pasivă a acestora încererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune. Unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator al reclamanților, are obligația de a efectua plata drepturilor salariale, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale. Este de menționat că reclamanții nu au solicitat obligarea acestor pârâți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unităților administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege. În raport de aceste considerente Curtea reține că și cererea reclamanților de obligare a acestor pârâți la alocarea sumelor necesare plății diferențelor salariale la care sunt îndreptățiți, potrivit celor de mai sus, este întemeiată. Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M., C. Local M. și P. comunei M., conform dispozitivului prezentei decizii. Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind modul de soluționare a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. în numele membrilor de sindicat: U. M., A. V., T. I., T. M., A. M., C. G. M., C. M., H. L., H. M., S. M., T. A., A. V., C. D., C. (Ștețco) Mia I., H. A., H. Angelica R., I. D., Lutai M., Mihali M., P.ilean G., Timiș L.tina, T. C. M.ela, T. I., T. Irina, Tomoiagă V. D.i, A. Cezar, C. Firuța, Ștețcu Florin S. și Tomoiagă M.lena, împotriva sentinței civile nr. 467 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat reprezentați, în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M., C. Local M., P. comunei M. și în consecință: Obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 1 M. la calculul și plata către membrii de sindicat a diferenței dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Obligă pe pârâții C. Local M., P. comunei M. la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai susmenționate. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. G. N. N. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia nr. 3482/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4691/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
