Decizia nr. 3629/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 3629/R/2012
Ședința din 17 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul M. E. C. T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2156 din 01 martie 2012, precum și împotriva sentinței civile nr. 4953 din 10 mai 2012, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. F. L., și pe pârâții intimați U.
B.- B. și M. F. P., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 30 iulie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată U. „.-B. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Totodată, se constată că la data 23 august 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care solicită menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2156/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.215 din (...), pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ îndosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta M. E., C., T. ȘI S.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate depârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul F. F. L., în contradictoriu cu pârâții U. „. - B., M. E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE, și, în consecință, a fost obligată pârâta U. „. - B. în calitate de angajator la calcularea și la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.
1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice întrucât potrivit celor dispuse prin D. nr. 10/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, acest pârât ori chemat în garanție nu poate fi obligat să aloce anumite drepturi salariale ordonatorilor de credite deoarece astfel de cereri nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 60
Cod P. C. raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice si art. 1-4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a promovat prezenta acțiune în calitatea sa de șef lucrări funcție didactică pe care a deținut-o în perioada (...)-(...).
Așa cum rezultă din cele arătate de apărătorul ales al pârâtei de rând.1, reclamantei nu i s-a achitat toate drepturile prevăzute de OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2. (f.25).
Cu privire la solicitările reclamantului, anterior Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 93/(...), a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 1. este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că dispozițiile art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Mai mult, prin D. nr.3/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție privind recursul în interesul legii, promovat ca efect al dispozițiilor Deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile O.U.G.nr.136/2008,nr.1. și nr.1/2009,s-a arătat că dispozițiile O.G.nr.1., astfel cum au fost aprobate și modificate prin L. nr.2., constituie temei legal pentru plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamantul nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost completate și aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea acestuia, în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.159 și art.166 din Codul Muncii.
Drept urmare, a fost obligată pârâta de rând.1 să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamant reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite acestuia în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr.4953 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în acelașidosar a fost admisă cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr.
2156/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. - Secția Litigii de M., A. S. și C.
A., formulată de către petenta U. B. - B. și în consecință s-a dispus completarea dispozitivului respectivei sentințe în sensul că obligă pârâtul M. E., C., T. ȘI S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului.
S-a reținut că prin cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 2156/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. - Secția Litigii de M., A. S.
și C. A., formulată de către pârâta U. B. - B. s-a solicitat instanței completarea dispozitivului respectivei sentințe civile în sensul obligării pârâtului M. E., C., T. ȘI S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului F. F. L.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2156/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. - Secția Litigii de M., A. S. și C. A. instanța a obligat pârâta U. „. - B. în calitate de angajator la calcularea și la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, omițând să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului M. E., C., T. ȘI S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului.
Conform dispozițiilor art. 281(1) C.pr.civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere";.
Potrivit prevederilor art. 2812 alin.1, Cod pr.civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii..."; Instanța, comparând minuta și dispozitivul sentinței menționate ca și pretențiile solicitate de către reclamant prin acțiunea introductivă, a constatat că instanța a omis să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului M. E., C., T. ȘI S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului. Fata de cele ce preced și având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, instanța a constatat că cererea petentei este întemeiată, motiv pentru care a admis-o în temeiul art. 281 ind.2 alin.1 Cod pr.civ. Așa fiind, a dispus completarea Sentinței civile nr. 2156/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. - Secția Litigii de M., A. S. și C. A., în sensul că obligă pârâtul M. E., C., T. ȘI S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S.,solicitând modificarea acestora în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare pârâtul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S. O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății. Având în vedere solicitările reclamantelor și atribuțiile M. E., C., T. și S., conform prevederilor art.141 din L. nr. 8., republicată cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr.81/2010 privind organizarea și funcționarea pârâtului (acte normative aflate în vigoare în perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale) instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă. Astfel, M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin. (2) lit. c din L. nr. 53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare „stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodare";. În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din L. nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat „. utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare";. În baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E., C., T. și S., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. (10) din L. învățământului nr.8., republicată, cu modificările și ulterioare. Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ. Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale). Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. (2) din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse. În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din L. învățământului nr.8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E., C., T. și S., „. fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ"; și, potrivit art. 171 alin. (7) din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. E., C., T. și S. și această instituție de învățământ superior. Finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E., C., T. și S., să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume. M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar M. E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație. Instanța de fond a omis să analizeze susținerile referitoare la lipsa calității procesual pasive raportat la faptul că ministerul nu este angajatorul personalului din universitate. Potrivit prevederilor L. nr. 9. privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control. L. învățământului nr. 8. și L. nr. 128/1997 indică faptul că această calitate de angajator o are instituția de învățământ superior. U. B. - B. din C.-N., în calitate de angajator, avea obligația de a calcula drepturile salariale și de a propune spre aprobare un buget care să acopere aceste drepturi, în conformitate cu prevederile art.171 din L. nr.8. republicată, cu modificările și completările ulterioare. Reclamantele nu au făcut dovada că M. E., C., T. și S. nu a alocat finanțarea de bază corespunzător cu drepturile salariale calculate de angajatorul U. B. B., sume incluse ca atare în bugetul propus spre aprobare în conformitate cu prevederile legale, iar prima instanță nu a motivat înlăturarea acestor argumente invocate la fond, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. Prin întâmpinarea formulată, intimata U. "B. B." a solicitat respingerea ca nefondat a recursului. Nu au fost administrate probe noi. Recursurile sunt nefondate. Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din L. nr. 8., act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal. Este adevărat că între reclamante în calitate de salariate și pârâtul M. E., C., T. și S. nu există raporturi de muncă, reclamantele nefiind angajatele acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamante și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamante. În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul M. E., C., T. și S. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în L. nr. 8., întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta U. B. B. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă. Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art. 171 alin. 3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești. În cele din urmă, apărarea pârâtei aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinsa nerespectare a procedurii menționate anterior și insuficiență a fondurilor necesare efectuării plăților, pârâta având obligația de a face demersurile necesare pentru îndeplinirea obligației sale. Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile L. nr. 9. sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile L. nr. 8. nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat. Ținând seama de aceste considerente, care le completează în parte pe cele reținute de prima instanță sub aspectul argumentelor pentru care recurentei îi revine obligația de asigurare a finanțării chiar în absența fondurilor necesare executării acestei obligații, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursurile declarate de pârâtă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul M. E. C. T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2156 din (...) și nr. 4953 din (...) a T.ui C., pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. D. S. D. D. G. GREFIER C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4691/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3375/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
