Decizia nr. 3482/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3482/R/2012
Ședința publică din data de 4 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L.T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A. V. C., G. K. A., T. V., M. D. și F. A. împotriva sentinței civile nr. 4604 din 3 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați P. M. C. N., P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N., I. T. DE M. C. și A. F. P. A M. C. N., având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care constatându-se că recurenții au solicitat și judecata în lipsă, Curtea apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4604 din 3 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamanții A. V. C., G. K. A., T. V., M. D. și F. A., în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., P. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N., I. T. DE M. C. și A. F. P. A M. C.-N.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că reclamantul M. D. a fost angajat prin C. individual de muncă nr. 1305/(...) încheiat cu P. M. C.-N. pe postul de „. auto (muncitor calificat)";, pe durată nedeterminată, activitatea urmând a fi desfășurat timp de opt ore pe zi si 40 de ore pe săptămână, pentru un salariu de bază lunar brut de 532 lei, pentru muncitor calificat II, pct.27.
In carnetul său de muncă s-au menționat atât funcția de șofer cât si cea de muncitor calificat.
Reclamantul T. V. a fost angajat prin C. individual de muncă din data de
(...) încheiat cu C. Local al M. C.-N. pe postul de ";. pe durată nedeterminată, activitatea urmând a fi desfășurat timp de opt ore pe zi si 40 de ore pe săptămână, pentru un salariu de bază lunar brut de 73625 lei, pentru gradația IV/.
In carnetul său de muncă s-a menționat funcția de șofer în perioada 1994-
1997 iar începând cu (...) s-a menționat „șofer (muncitor calificat) III/2";.
Reclamantul F. A. a fost angajat prin C. individual de muncă nr. 1766/(...) încheiat cu P. M. C.-N. pe postul de ";. calificat (șofer)"; pe durată nedeterminată, activitatea urmând a fi desfășurat timp de opt ore pe zi si 40 de ore pe săptămână, pentru un salariu de bază lunar brut de 699 lei, încadrarea fiind ca muncitor calificat IV. In carnetul său de muncă s-a menționat funcția de șofer și muncitor. Reclamantul Adrăsan V. C. a fost angajat prin C. individual de muncă din (...) încheiat cu P. M. C.-N. pe postul de ";. pe durată nedeterminată, activitatea urmând a fi desfășurat timp de opt ore pe zi si 40 de ore pe săptămână, pentru un salariu de bază lunar brut de 1.340.300 lei, încadrarea fiind clasa III gradația 1.
In carnetul său de muncă s-a menționat funcția de șofer și muncitor calificat.
Din înscrisurile menționate mai sus, rezultă că încă de la încheierea contractelor individuale de muncă, reclamanților le-a fost stabilită încadrarea de muncitor calificat în vederea stabilirii drepturilor salariale, astfel că aceste mențiuni au fost în mod legal efectuate în carnetele de muncă ale reclamanților.
Conform art. 5 din O. nr. 39/1994, funcția de șofer se echivalează cu treptele profesionale prevăzute pentru muncitorii calificați iar conform Normelor metodologice nr. 207/1995, în vederea salarizării funcția de șofer din unitățile autorităților executive si bugetare subordonate acestora se echivalează cu treptele profesionale prevăzute pentru muncitori în O. nr. 39/1994.
Este nelegală echivalarea menționată în raportul de expertiză efectuat de consultantul fiscal N. M. cu funcțiile de șofer din instituțiile centrale ale administrației publice, inclusiv din ministere, prevăzute in Anexa nr. VIII/2 din Legea nr. 1.. Această echivalare este nelegală întrucât primarul si consiliul local nu sunt autorități centrale ale administrației publice si, prin urmare, aceste dispoziții legale nu se aplică acestora.
Nici aprecierile expertei privind dreptul la diferențe salariale în baza O. nr.
1. nu sunt întemeiate deoarece la pct.29 din anexa V/2a a O. nr. 1. se prevede că funcția de șofer se salarizează cu un salariu de bază între 433 lei și 726 lei. Prin urmare, sunt neîntemeiate susținerile expertei conform cărora pârâtele erau obligate să majoreze salariile reclamanților la 726 lei deoarece acesta este un salariu maxim si pârâtele nu sunt obligate să îl acorde, suma pe care sunt obligate să le acorde fiind de minimum 433 lei, pârâtele îndeplinindu-și obligația de a acorda acest salariu reclamanților.
Conform art. 157 alin.2 din Codul Muncii, forma în vigoare la data indicată de către reclamanți, sistemul de salarizare a personalului bugetar se stabilește prin acte normative, nefiind astfel necesară încheierea vreunor acte adiționale atunci când modificarea salariului operează în temeiul actelor normative cu caracter obligatoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. V. C., G. K. A., T. V., M. D. și F. A. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost modificată și completată de reclamanți.
În motivarea recursului au arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ., în sensul că instanța de fond a respins acțiunea reclamanților prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale, art. 5 din O. nr. 39/1994, abrogată la data de (...) prin art. 48 din Legea nr. 330 din (...) și prin ignorarea dispozițiilor legale în vigoare, art. 41 alin.3 lit.c și e din Codul Muncii.
Astfel, instanța de fond a ignorat faptul că dispozițiile atacate au fost emise cu încălcarea art. 41 alin. 3 lit. c și e din Codul Muncii, care interzice modificarea unilaterală a felului muncii și a salariului în cazul contractelor de muncă, pentru aceste modificări fiind necesar acordul părților, care nu a existat, raportat la împrejurarea că reclamanții nu numai că nu și-au manifestat acordul față de schimbarea felului muncii și a salariului ci, mai mult, au contestat aceste modificări.
Cu atât mai grave sunt aceste modificări cu cât au fost făcute cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, art. 5 din O. nr. 39/1994, abrogată la data de (...) prin art. 48 din Legea nr. 330/2009, aplicabile ministerelor, celorlalte organe ale activității executive, unităților bugetare subordonate acestora și nu autorităților administrației publice locale.
Este adevărat că și expertiza a fost întemeiată în drept pe dispoziții legale care nu mai sunt în vigoare, pct. 29, anexa V/2a din O. nr. 1., fiind abrogat prin același art. 48 din Legea nr. 330 (...), la data de (...), fapt care coincide cu situația celuilalt act normativ, O. nr. 39/1994, inaplicabil autorităților administrației publice locale.
Întemeierea greșită în drept a calculului drepturilor salariale ale reclamanților de către expertul N. M., O. nr.1., nu poate fi imputată acesteia mai mult decât invocarea de către instanța de fond a unor dispoziții legale inaplicabile autorităților administrației publice locale, art. 5 din O. nr. 39/1994, abrogate prin același art. 48 din Legea nr. 330 din (...) și poate duce doar la recalcularea drepturilor salariale de care au fost privați reclamanții, prin încălcarea de către angajator a art. 41 alin. 3 lit. e din Codul Muncii, principala încălcare a legii în prezentul litigiu, constând în modificarea unilaterală de către angajator a contractelor de muncă ale reclamanților.
Oricum, dispozițiile atacate sunt nelegale și, întrucât, conform Metodologiei MMPS și MF nr. 207/1995, pct. 2, întocmită în vederea salarizării personalului muncitor din instituțiile bugetare, funcția de șofer în ministere, celelalte organe ale activității executive și în unitățile bugetare subordonate acestora se echivalează, în vederea salarizării, cu treptele profesionale prevăzute pentru muncitori în O. nr. 39/1994, în raport cu activitatea desfășurată în mod curent. Din dispozițiile lega le invocate mai sus, rezultă că echivalarea funcției de șofer cu cea de muncitor calificat se face numai în ministere, celelalte organe ale activității executive și în unitățile bugetare subordonate acestora și numai în privința salarizării în acestea, fapt care duce la nelegalitatea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, de muncitor calificat, reclamanții având calitatea de angajați ai autorității administrației publice locale, fapt pentru care se impune rectificarea retroactivă a acestora.
Chiar în situația în care, raportat la art. 5 din O. nr. 39/1994, aplicabile ministerelor, celorlalte organe ale activității executive și unităților bugetare subordonate acestora și nicidecum autorităților administrației publice locale, ar fi fost legală echivalarea funcției de șofer cu cea de muncitor calificat, conform mențiunilor greșite din cărțile de muncă ale reclamanților, la data emiterii dispozițiilor atacate, prin abrogarea art. 5 din O. nr. 39/1994 prin art. 48 din Legea nr. 330 (...), la data de (...), era în vigoare art. 41 alin. 3 lit. e din Codul Muncii, care interzice în mod expres modificarea unilaterală a salariului, astfel Încât dispozițiile atacate sunt nelegale cel puțin sub acest aspect.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Cu privire la motivul principal de recurs, reiterat de recurenți sub mai multe aspecte, Curtea reține că, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prevederile codului muncii ce instituie interdicția modificării unilaterale a salariului de către angajator nu sunt aplicabile sectorului bugetar.
Astfel, Codul muncii,prin art. 157 alin. 2- în forma în vigoare la data deciziilor atacate, instituie o excepție de la aceasta regulă, prevăzând că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege , cuconsultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale
și/sau colective cu angajatorul.
În consecință, față de această derogare expresă, în momentul în care sistemul salarial se modifică prin lege, acesta operează automat față de toți bugetarii cărora li se adresează, angajatorii nefăcând altceva decât să aplice aceste prevederi legale imperative.
În ceea ce privește modificarea felului muncii, Curtea reține că o astfel de împrejurare nu este confirmată de probatoriu administrat în cauză. Reclamanții reclamanți nu au dovedit - și nici măcar nu au argumentat - schimbarea felului muncii, adică faptul că au prestat un alt tip de muncă decât cel menționat în contractul individual de muncă. Schimbarea încadrării în baza unor acte normative apărute pe parcursul derulării contractului nu are semnificația schimbării felului muncii, câtă vreme este păstrat specificul muncii stabilit prin acord comun de către părți. Mai mult, erorile din carnetele de muncă au fost remediate unilateral de către angajator, neproducând vreun efect de natură a leza drepturile recurenților.
De altfel, Curtea notează că, prin invocarea acestui motiv, recurenții tind de fapt a demonstra că reîncadrarea a avut ca efect diminuarea nelegală a salariului, însă analizarea prevederilor legale aplicabile infirmă acest lucru.
Astfel, prin OG 1. - privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgenta a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica - cadrul normativ aplicabil raporturilor salariale dintre părți se modifică, în sensul că este evidențiată o singură funcție de șofer, cu precizarea că prevederea este aplicabilă
și în administrația publică locală.
Așadar, până la data de (...) o astfel de prevedere nu exista, fiind neîntemeiate din acest motiv solicitările reclamanților recurenți anterioare acestei date.
Pentru perioada în care a fost în vigoare OG 1. ( ordonanța a fost abrogată prin art. 48 din Legea 330/2009) nivelul salariului pentru funcția de șofer a fost stabilită între 433 și 726 lei - poziția 29 din anexa 2a.
Ca atare, recurenții au fost salarizați la un nivel ce se încadrează în limitele stabilite de lege, majorările pretinse de aceștia fiind așadar lipsite de suport legal.
În ceea ce privește încadrările reclamanților recurenți pe funcția de șofer, cu adăugarea mențiunii „muncitor calificat";, Curtea reține că aceste încadrări au fost făcute la începerea raporturilor de muncă ale acestora, existând așadar un acord al părților în acest sens. Mai mult, așa cum s-a arătat mai sus, după intrarea în vigoare a OG 1., această mențiune nu produce nici un fel de efect în ceea ce privește salarizarea, aceasta fiind făcută în limitele legale. Ca atare, concluziile raportului de expertiză sunt și ele eronate, fiind în mod corect înlăturate de instanța de fond.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. V. C., G. K. A., T. V., M. D. și F. A. împotriva sentinței civile nr. 4604 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 4569/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2884/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
