Decizia nr. 3004/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3004/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. J. A S. L. DIN Î. B. în numele și pentru membrul/a de sindicat M. M.-C., împotriva sentinței civile nr. 2. din 27 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții Ș. DE A. ȘI M. S., C. LOCAL S. și P. C. S. având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 iunie 2012, s-a depus la dosar, din partea reclamantei-recurente delegație de reprezentare pentru doamna consilier juridic P. M.-B.
Instanța constată că prin memoriul de recurs recurentul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. din 27 februarie 2012, pronunțată de T. B.- N., în dosar nr. (...), s-a admis ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M.-C., reprezentat prin U. J. a S. L. din Î., împotriva pârâților Ș. de A. și M. S., C. local al comunei S. și I. P. comunei S. prin P., și pe cale de consecință, a fost obligată pârâta Ș. de A. și M. S. să calculeze indemnizația pentru concediul de odihnă efectuat anterior datei de (...), fără aplicarea diminuării de 25%, prevăzută prin L. nr.118/2010 și să îi plătească reclamantei diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, respectiv pentru 1 și 2 iulie 2010.
S-a respins acțiunea pentru perioada ulterioară datei de (...), ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții C. local al comunei S. și I. P. comunei S. prin P. să aloce fondurile necesare pentru plata diferenței de indemnizație anterior menționată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul este angajat al Școlii de A. și M. S., așa cum rezultă din adeverința aflată la dosar.
Pentru anul școlar 2009-2010, reclamantul a intrat în concediul de odihnă în data de 12 iunie 2010, iar pentru perioada începând cu data de 3 iulie 2010, indemnizația de concediu i-a fost diminuată cu 25% în temeiul
Legii nr. 118/2010.
Prin decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art.145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar
2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie
2010.
Chiar dacă art. 1 din L. nr. 118/2010 nu conține o referire expresă la indemnizația de concediu de odihnă a personalului din învățământ, aceasta este strâns legată prin modul de calcul, de drepturile salariale cuvenite pentru fiecare lună calendaristică în care se efectuează concediul de odihnă, drepturi salariale pentru care diminuarea cu 25% se aplică în mod indiscutabil.
Prevederea din art. 26 din Normele metodologice emise în baza art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii G. nr. 250/1992, referitoare la faptul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, nu pot influența criteriile în baza cărora se stabilește în prezent cuantumul indemnizației de concediu de odihnă, care se acordă pentru perioada în care se efectuează concediul, iar nu pentru perioada în care s-a prestat activitatea și s-a primit salariul.
Prin aplicarea art. 1 din L. nr. 118/2010, nu se încalcă dreptul de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., nefiind vorba nici de un „. sau o „. legitimă"; în sensul dispoziției comunitare, în acest sens exprimându-se jurisprudența Curții Europene a D. O. în cauzele Vilho Eskelinean contra Finlandei, Kecho contra Ucraine, James și alții contra Marii Britanii, Cauza M.u împotriva României, cauza Străin și alții împotriva României, Cauza Păduraru împotriva României etc.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta U. J. a S. L. din
Î. B.-N., pentru membrul de sindicat M. M.-C., solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a susținut că sentința atacată este nelegală, având în vedere dispozițiile art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 art. 145 alin. (1) din Codul muncii, art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992, în baza cărora reclamantul în calitate de cadru didactic, avea dreptul la plata indemnizației de concediu de odihnă, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de concediu și întrucât a plecat în concediu anterior datei de 3 iulie 2010, are dreptul la plata indemnizației de concediu nediminuată, pentru întreaga durată a concediului.
La momentul la care ar fi trebuit calculată în mod corect cu 10 zile sau cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, salariile personalului din învățământ erau stabilite conform art. 30 din L. nr. 330/2009, iar L. nr.
118/2010 care a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, nu putea să retroactiveze.
Art. 1 din L. nr. 118/2010 și art. 48 alin. (2) din L. nr. 330/2008, nu se referă la diminuarea indemnizației de concediu cu 25%, din contră, conțin dispoziții conform cărora prevederile din actele normative referitoare la acordarea concediilor, rămân în vigoare.
De asemenea, s-a mai susținut că au fost încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., întrucât noțiunea de „. îmbracă în speță natura unui drept nepatrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică (Cauza Buchen contra Cehiei), dreptul la indemnizația de concediu fiind grav afectat de măsura diminuării cu 25% a veniturilor.
Reclamantului i-a fost încălcată și „. legitimă";, dreptul la o corectă și siguranță legislativă în baza căreia să își poată valorifica, păstra și apăra drepturile, devenind iluzii.
Întrucât dreptul la indemnizație constituie un drept de proprietate, în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale, diminuarea cuantumului indemnizației cu 25% echivalează cu o expropriere.
Intimații legal citați nu au depus întâmpinare la dosar și nu și-au delegat reprezentanți în instanță.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din L. nr. 118/2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1., precum și alte măsuri din domeniul bugetar, se diminuează cu 25 %.
Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul
Înaltei Curți de C. și Justiție, prin decizia nr. 20 din (...), a stabilit că dispozițiile art. 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-
1020, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
Conform art. 3307 alin. (3) C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I-a. Acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată ulterior publicării deciziei nr. 20/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, situație în care judecătorul fondului era obligat să o respecte. Prin urmare, față de dezlegarea dată de instanța supremă, indemnizațiile de concediu ale personalului didactic și didactic auxiliar, cuvenite anului școlar 2009-2010, s-au diminuat pentru perioada începând cu data de 3 iulie 2010, cu 25 % în temeiul art. 1 din L. nr. 118/2010. Faptul că indemnizațiile de concediu trebuiau acordate anticipat cu 10 sau 5 zile înainte de plecarea în concediu, nu poate fi reținut de instanță, deoarece dispozițiile art. 1 alin. (1) din L. nr. 118/2010 sunt clare, precise și ferme, prin ele abrogându-se orice alte dispoziții contrare. Nu este vorba de o aplicare retroactivă, ci de o aplicare pentru viitor, adică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010. Nu corespunde realității că L. nr. 118/2010 nu ar fi diminuat și indemnizațiile de concediu de odihnă ale cadrelor didactice raportat la dispozițiile art. 1 și ale deciziei în interesul legii. Reclamantul nu a avut nici un „. sau măcar o „. legitimă"; care să poată fi ocrotite în baza art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O. De asemenea, în speță nu este vorba de o expropriere a unui drept de proprietate, statul garantând dreptul la muncă în art. 41 din Constituție, dar nu și la cuantumul acestuia pe toată durata desfășurării raporturilor de muncă. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. J. A S. L. DIN Î. B. în numele și pentru membrul de sindicat M. M.-C. împotriva sentinței civile nr. 2. din 27 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud, pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M.-C. V. T. D. A.-T. N. GREFIER M.-L. T.
| ← Decizia nr. 1106/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2148/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
