Sentința nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 21/D/2012
Ședința Camerei de C. din data de 9 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între
Tribunalul Cluj-N. și Tribunalul Sălaj cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamantul S. „. CĂI F. C. în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și S. CFR M., având ca obiect litigiu de muncă, înregistrată inițial pe rolul T. C.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat conform art. 22 alin.5
C.proc.civ., în Camera de C., fără citarea părților.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 2087 din 21 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții M. S., ș.a. în contradictoriu cu pârâții C. N. DE CĂI F. „. SA și R. CFR C.
S-a admis excepția necompetenței teritoriale a T. C. cu privire la cererea reclamanților cu domiciliul în raza T. Sălaj.
S-a declinat competența de soluționare a cauzelor privind pe acești reclamanți în favoarea T. Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul S. L. CĂI F. C. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. M. „. M., S. CFR M. C., a solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi de natură salarială.
Membrii de sindicat menționați în dispozitivul sentinței au domiciliul în raza T. Sălaj.
Conform art. 269 al. 2 din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței competente în cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz sediul.
Întrucât sub aspect teritorial Codul muncii stabilește o competență derogatorie de la dreptul comun, competență care este exclusivă, în temeiul art.158, art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, art. 269 al.2 din Codul muncii, instanța a disjuns din dosarul nr. (...) al T. C. cererea formulată în numele membrilor de sindicat menționați și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. Sălaj.
Prin sentința civilă nr. 237 din 16 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. Sălaj, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. C.
Având în vedere caracterul de ordine publică a competenței teritoriale în materia litigiilor de muncă, instanța a analizat cu prioritate această excepție:
În condițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor (în vigoare la data introducerii acțiunii), organizațiile sindicale apără drepturile membrilor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractelor colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului prin apărători proprii sau aleși. În exercitarea acestor atribuții organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără, a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Drept urmare organizația sindicală are legitimare procesuală activă în temeiul legii nefiind doar un reprezentant al membrilor săi.
Potrivit prevederilor art. 284 (actualmente art. 269), Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz sediul.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 943 din (...) și D. nr. 885 din (...).
Având în vedere aceste considerente instanța în temeiul art. 269 alin. 2 din Codul muncii coroborat cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) din codul de procedură civilă a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea T. C.
Prin încheierea din 26 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a T. C., s-a suspendat judecarea cauzei conform dispozițiilor art.21 C.pr.civ., în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit în prezenta cauză și s-a sesizat Curtea de A. C. în vederea emiterii regulatorului de competență.
Examinând sesizarea T. C., Curtea se consideră legal învestită cusoluționarea conflictului negativ de competență ivit și în temeiul art. 20 și urm. C.pr.civ., constată că în speță, așa cum a arătat și Tribunalul Cluj, competențade soluționare a cauzei revine T. Sălaj, pentru considerentele expuse în sentința pronunțată de prima instanță sesizată.
Astfel, se constată că acțiunea a fost înregistrată inițial la data de 8 februarie 2010 pe rolul T. C., și ca atare sunt incidente dispozițiile ce reglementează competența de soluționare a cauzei, inclusiv sub aspect teritorial, de la data sesizării instanței, cu alte cuvinte, raportarea se va face la acele prevederi legale incidente în materie, în vigoare la acea dată.
Or, potrivit prevederilor art. 284 alin. 2 Codul muncii, „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente îna cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul";.
Prin raportare la prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, care stipulează că „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată";, se concluzionează că membrii de sindicat aveau, sub legislația în vigoare la data promovării acțiunii, calitatea de reclamanți în acțiunile inițiate în numele lor de către sindicatele ai căror membri erau, iar sindicatul reprezenta doar mandatarul acestora.
Ca urmare, instanța competentă a soluționa cauza privitoare la drepturi salariale ale unor membri de sindicat cu domiciliul în județul Sălaj aparține T. Sălaj, chiar dacă sediul sindicatului este la C., întrucât reclamanți sunt salariații.
Aceasta a fost practica și interpretarea constantă în materie, sub prevederile legislației în vigoare la acea dată.
Sub același aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia S. I civilă nr. 6. stabilind competența teritorială în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului, însă aceste dezlegări au fost date în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. 2 și 3 din Legea nr. 62/2011, care stipulează:
„(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile
sindicale au calitate procesuală activă ";.
Or, aceste dezlegări și prevederi legale nu sunt aplicabile în speță, raportat la momentul introducerii acțiunii, când Legea nr. 62/2011 nu intrase în vigoare.
Sunt de invocat dispozițiile de principiu ale art. 725 alin. 2 teza I C.proc.civ., potrivit cărora „procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe";.
Văzând și dispozițiile art. 20 și 22 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul S. „. CĂI F. C. în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și S. CFR M. având ca obiect litigiu de muncă, înregistrată inițial sub nr. (...) pe rolul T. C., în favoarea T. Sălaj.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de C. și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie
2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, I. T. N. N.
Red.I.T/S.M
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4403/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4250/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
