Decizia nr. 1106/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1106/R/2012
Ședința publică din 02 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER: A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. C.
S. B., reprezentată de S. C. CF C. și de C. N. DE C. F. C. S. B. - S. C. CF C., împotriva sentinței civile nr. 2095/F/(...), pronunțată de T. B.-N. în dosar civil nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. I., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 285 din Codul muncii.
Curtea constată că prin memoriul de recurs recurentele au judecat judecarea în lipsă a cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2
C.pr.civ. (f. 4).
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că la data de (...), S. L. „. ferate"; C., în numele membrului de sindicat S. I. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că toate părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ., în baza actelor de la dosar,
Curtea constată cauza în stare de judecată.
Din oficiu, Curtea invocă excepția lipsei de interes a pârâtelor recurente în a critica soluția instanței de fond cu privire la acordarea contravalorii ajutorului material pentru sărbătoarea C.ului din anul 2009, având în vedere că la fond nu a fost admisă această pretenție a reclamantului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2095/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I., prin S. „. C. F. C., împotriva pârâtelor C. N. de C. F. „. S.
B., prin S. C. R. de E., Î. și R. CF C. și R. C. C. - S. C. R. de E., Î. și R. CF C., și în consecință, pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului următoarele drepturi bănești, sume indexate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective: salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor"; și P. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata următoarelor drepturi bănești: contravaloarea ajutorului material pentru sărbătoarea C.ului din anul 2009 pentru lipsa mandatării sindicatului de a promova acțiunea judecătorească și contravaloarea bonurilor de masă neeliberate începând din februarie 2009, echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat x 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul T. C. sub nr. (...) și, urmare a disjungerii cererii formulată de organizația sindicală în numele salariaților domiciliați în județul B.-N. și declinării de competență a dosarului nou format cu nr. (...), înregistrată la această instanță sub nr. (...) din care s-a disjuns prezenta cererea și s-a reînregistrat sub nr. de mai sus, reclamantul S. I., prin S. „. C. F. C. a chemat în judecată pe pârâta C. N. de C. F. „. S. B. și R. C. C., solicitând obligarea acesteia la plata indexată a următoarelor sume:
1. salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, în baza art. 32 din CCM pe anii (...)-2.
2. ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor";, P. și C. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în baza art. 65 din CCM din anul 2.
3. contravaloarea bonurilor de masă neeliberate din luna februarie
2009, echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat x 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă, în baza art. 1 din L. nr. 1., O.ui MMSSF nr. 1. și art. 77 din CCM în vigoare în anul 2009.
Motivele cererii sunt următoarele:
Art. 7 din Contractul colectiv de muncă în vigoare salariul cuprinde: salariul de bază, sporurile la salariul de bază, adaosurile și premiile.
Reglementarea nu contravine art. 38 din Contractul colectiv de muncă nr. 722/(...) la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 potrivit căruia termenul de salariu reprezintă retribuția muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Potrivit art. 236 din Codul muncii Contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art. 243 executarea acestuia este obligatorie pentru părți.
De asemenea, angajatorul are obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individual de muncă, astfel cum prevede art. 40 alin 2 din Codul muncii.
Potrivit prevederilor art. 32 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, înregistrat la D. de muncă și protecție socială amunicipiului B. sub nr. 1631/(...) și din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate înregistrat la D. de muncă și protecție socială a municipiului B. sub nr. 2591/(...), pârâtele s-au obligat ca pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, să plătească salariaților un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, prin art. 65 din Contractul colectiv de muncă, pârâtele s-au obligat la plata unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. reprezentând un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, iar prin același art. s-au mai obligat la premierea salariaților cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru „. feroviarilor".
Părțile contractante au mai convenit, la art. 77 din Contractul colectiv de muncă, ca salariații să beneficieze de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată, potrivit procedurilor de acordare și de calcul stabilite prin L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masa, N. din (...) de aplicare a L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, aprobată prin HG nr. 5. și O. nr. 1. privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masa pentru semestrul I 2009.
Pârâtele nu au onorat niciuna dintre obligațiile contractuale asumate prin contractele colective de muncă astfel că datorează, cu titlu de daune, salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, respectiv 3 salarii de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, premiile pentru Z. ceferiștilor, P. și C. aferente anului 2009, precum și tichetele de masă începând cu luna aprilie 2009.
Având în vedere devalorizarea monedei naționale de la data scadenței drepturilor salariale și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât și perspectiva devalorizării acesteia în continuare, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale indexate cu rata inflației.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 7, 32, 65 și 77 din Contractele colective de muncă aplicabile perioadelor pentru care s-au solicitat despăgubirile în echivalentul drepturilor salariale neachitate; art. 38 și 43 din Contractul colectiv de muncă nr. 722/(...) la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2. L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, N. din (...) de aplicare a L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, aprobata prin HG nr. 5. și O. nr. 1. privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I 2. Codul muncii, art. 40 alin. 2, 236, 242, art. 283 lit. c; art. 41 alin. 5 din Constituția României.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 285 din Codul muncii.
Pârâta C. N. de C. F. „. S.A, prin S. „. R. de E., Î. și R. C., legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 453-455 la Tribunalul Cluj și 548-550la Tribunalul Bistrița Năsăud in dosarul nr.(...)) s-a opus admiterii acțiunii,solicitând respingerea acesteia ca nelegală și netemeinică.
În motivare s-au arătat următoarele:
I. Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anii (...) s-a arătat că bugetul de venituri și cheltuieli a pârâtei, societate comercială pe acțiuni cu capital social de stat, pentru anul 2007, nu a permis constituirea fondurilor necesare pentru acordarea salariului suplimentar.
Pe anii 2008, 2009 pârâta nu a avut aprobat buget de venituri și cheltuieli, astfel că neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de bază aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar. Art. 32 din CCM precizează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrulfondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Întrucât pârâta nu a avut venituri, a înregistrat pierderi, a avut plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, nu a putut achita sumele solicitate cu titlu de salariu suplimentar sau orice sume care se suportă din fondul de salarii.
Din interpretarea art. 32 alin. 3 rezultă că o condiție a acordării dreptului solicitat este aceea a existenței veniturilor, întrucât constituirea fondului necesar plății se realizează din veniturile realizate.
II. Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Z. feroviarului, P., C.pentru anul 2009 s-a învederat că obligația plății acestora nu există. Conform art. 65 alin. ultim din CCM pe anii 2009-2010, în anul 2009 nu se acordă asemenea ajutoare, astfel că nu există temei legal pentru acordarea lor.
Instanța de judecată nu poate trece peste voința părților, decât încălcând principiul forței obligatorii a convențiilor.
III. Cu privire la cererea de acordare a tichetelor de masă s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada februarie - decembrie 2009.
Tichetele de masă intră în categoria cheltuielilor sociale, ele nu se iau în calcul la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport de venitul salarial, conform art. 8 alin. 2 din L. nr. 1..
Conform art. 55 alin. 4 lit. b din Codul fiscal, tichetele de masă nu sunt incluse în veniturile salariale și nu se impozitează.
Prin urmare, nefiind drepturi de natură salarială, acestea trebuiau pretinse în termenul prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, adică în 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind vorba de o neexecutare a prevederilor unui contract colectiv de muncă.
Termenul de 6 luni este unul de prescripție.
Pe fondul dreptului s-a arătat că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, aprobate potrivit legii.
Pentru anul 2009 pârâta nu a avut buget de venituri și cheltuieli aprobat, astfel că nu s-au putut acorda tichete de masă.
Acordarea tichetelor de masă nu este o obligație a angajatorului, ci doar o posibilitate, o vocație care se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație, așa cum a statuat I. prin decizia nr. 14/(...).
Fiind societate cu capital de stat, bugetul pârâtei se aprobă prin hotărâre de guvern, iar pentru anul 2009 acesta nu a fost aprobat, societatea fiind în imposibilitate de a acorda tichete angajaților săi.
În drept s-au invocat dispozițiile C.proc.civ., C.civ., Codului muncii, L. nr. 54/2003, L. nr. 168/1999, L. nr. 1., L. nr. 500/2002, HG. nr. 5., HG nr.
142/2005, HG nr. 50/2006, OUG nr. 79/2001, OUG nr. 79/2008, OUG nr.
81/1997, OUG nr. 37/2008, OG nr. 1/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut căreclamantul S. I. este salariatul pârâtelor în intervalul de timp pentru care reclamă achitarea drepturilor salariale enumerate în acțiune (salariul suplimentar pentru anii (...) prevăzut de art. 32 din contractul colectiv de muncă; ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. feroviarului pe anul 2. contravaloarea tichetelor de masă neacordate din luna februarie
2009, prevăzute de art. 1 din L. nr. (...)-2009, conform contractului individual de muncă depus în copie la dosar, împrejurare necontestată de pârâte prin apărările formulate.
La dosarul cauzei pârâtele, cărora le incumbă sarcina probei în conflictele de muncă, nu au depus la dosar vreo dovadă din care să rezultă că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, prevăzute de anexa nr. 6 la contractul colectiv de muncă.
Pe fondul dreptului, tribunalul urmează a analiza punctual fiecare pretenție în parte.
I. Salariul suplimentar pentru anii (...).
Potrivit art. 32 alin. 1 din CCM pe anii 2007-2008 și din CCM pe anii
2009-2010, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv (f. 224- dosar (...)).
Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.
Potrivit art. 24 alin. 2 din Statutul pârâtei, aprobat prin HG nr. 5., drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuție.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din L. nr. 130/1996 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Ca atare, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul constată că reclamantul, în calitate de salariat al pârâtelor este îndreptățit să primească salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaște dreptul având calitatea de salariat, condiție impusă de prevederea contractuală de care se prevalează, inclusiv la data de 31.12 a fiecărui an.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței obligației.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei, conform căreia plata salariului suplimentar constituie o facultate și nu o obligație, aceasta fiind condiționată de existența fondurilor bănești cu această destinație.
Prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu.
Dacă se dorea ca plata să constituie o simplă facultate, lăsată la aprecierea angajatorului în funcție de fondurile de care dispune, s-ar fi menționat că salariații vor putea primi un astfel de salariu.
Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri, nu poate fi acceptată.
Atâta timp cât prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut obligația constituirii fondului, pârâta trebuia să îndeplinească această obligație, respectiv să constituie lunar fondul din care să acorde salariaților drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Nu poate fi reținută nici aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor OUG nr.
81/1997, act normativ invocat de pârâtă ca temei de drept al apărărilor formulate în privința plății salariului suplimentar pe anii (...) și a ajutorului material solicitat de reclamanți, deoarece această ordonanță, în forma sa modificată prin legea de aprobare, L. nr. 1., așa cum rezultă chiar din titlul său, se referă la reglementarea plății premiilor anuale pe anul 1997 sau a altor sume de această natură suportate din fondul de salarii, care de regulă se acordă la finele anului.
Ca atare, această reglementare se referă expres și limitativ la interdicția plății salariului al 13-lea și a altor sume de aceeași natură doar pentru anul 1997, astfel că dispozițiile sale, de limitată aplicare, nu pot fi extinse.
Este adevărat că, așa cum rezultă din actele adiționale încheiate (nr.
(...)/(...), (...)/2008 și 436/2009), contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, cu nr. 1631/(...) s-a prelungit până la data de 31 martie 2009, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii
2009-2010, cu nr. 2591/(...) s-a aplicat doar din data de 6 iunie 2009, data înregistrării sale, astfel că la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de muncă în intervalul 1 aprilie 2009 - 5 iunie 2009.
Însă în tot acest interval de timp, și începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2. care la art. 30 prevedea dreptul salariaților la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv , fără a cuprinde vreo clauză de neacordare a acestuia pe anul 2009.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare (pârâta fiind menționată la pct. 1 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unități) și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
Ca atare, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unități, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, salariații reclamanți sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar pentru perioada în care au prestat activitate în anii (...).
II. Plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C., P., Z.feroviarului pe anul 2009.
Conform art. 65 din contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010, cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. feroviarului se acordă salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi cel puțin egal cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, condiția fiind aceea ca salariatul să nu fiabsentat nemotivat în cursul anului mai mult de o zi, să nu fi fost sancționat pentru consum de băuturi alcoolice sau să nu fi fost în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an (f. 224-dosar (...)).
În lipsa unei prevederi cu privire la data aplicării sale, în baza art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată, contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 s-a aplicat în intervalul de timp cuprins între data înregistrării sale la D. de M., S. S. și F. a municipiului B. - 29 martie 2007 (f.
224-dosar (...)) și data încetării sale - (...) (f.236-dosar (...)), conform actelor adiționale depuse la dosar (f. 230-243-dosar (...)).
Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 s-a aplicat începând cu data înregistrării sale - 6 iunie 2009 (f. 520 dosar (...)). Prin actul adițional nr. 1718/2010 art. 65 a fost modificat, în sensul menționării faptului că ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. F. nu se acordă pentru anul 2009 și 2010.
În anul 2009, sărbătoarea pascală a avut loc în data de 19 aprilie, Z.
F. a fost declarată data de 23 aprilie, iar C.ul s-a sărbătorit la data de 24 decembrie 2009.
Deși, pe de o parte, se poate constata faptul că în intervalul de timp cuprins între data expirării contractului colectiv de muncă pe anii 2007-
2008 și momentul aplicării noului contract colectiv de muncă pe anii 2009-
2010, 1 aprilie 2009 - 5 iunie 2009, nu a existat vreun contract colectiv de muncă la nivelul unității pârâte (astfel că raportat la acest contract colectiv de muncă sărbătoarea pascală și ziua feroviarului s-au situat în afara perioadei de aplicabilitate a contractului), iar pe de altă parte, pe perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii
2009-2010, s-a prevăzut neacordarea ajutorului material solicitat pe anul
2009, tribunalul reține faptul că în anul 2009, pe tot parcursul său, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2., care la art. 71 prevedea dreptul salariaților la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. F., cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Dat fiind faptul că are prioritate în aplicare contractul colectiv de muncă la nivel superior, ce cuprinde dispoziții mai favorabile pentru salariat, tribunalul a constatat că reclamantul, care satisface toate cerințele impuse de prevederea contractuală citată, condiția muncii ireproșabile prestate nefiind negată de angajator prin apărările formulate, este îndreptățit în baza contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități la plata ajutorului solicitat.
Însă obligarea pârâtelor la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorii C.ului nu poate fi satisfăcută în actualul cadru procesual întrucât așa cum rezultă din înscrisul atașat la dosar f. 570 (dosar (...)) reclamantul nu a mandatat organizația sindicală să promoveze o atare acțiune, în limitele mandatului încadrându-se celelalte drepturi bănești pretinse. Pe parcursul soluționării cauzei s-a pretins organizației sindicale să probeze împuternicirea reclamantului de a acționa în judecată, din cuprinsul înscrisului justificativ comunicat instanței rezultând concluzia arătată. O atare solicitare poate fi însă adresată instanței oricând până la expirarea termenului legal de prescripție.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că estimarea cuantumului primei de Z. feroviarului se determină de către consiliul de administrație în funcție de posibilitățile financiare ale acesteia. Plata acestei prime nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligație stipulată sub condiție suspensivă, fiind o obligație pură șisimplă, neafectată de modalități. A., suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumului acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. P. financiare sunt irelevante pentru existența și executarea obligațiilor. Dacă s-a instituit obligația de acordare a drepturilor solicitate, pârâtele trebuia să le îndeplinească și să acorde reclamantului toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Așa fiind, pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă; ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor"; și P. pentru anul
2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
Sumele datorate de pârâte suportă riscul devalorizării, astfel că pentru repararea în totalitate a prejudiciului în acord cu prevederile Codului muncii, se impune actualizarea cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective.
III. Plata contravalorii tichetelor de masă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Acordarea tichetelor de masă nu constituie deci o obligație legală pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite de L. nr. 1. se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcție de resursele financiare, prin contractele colective de muncă.
Conform deciziei nr. 14/2008 dată în interesul legii de I., alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masa se acordă, în toate cazurile, numai dacă există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat); angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă; există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate pe norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.
Aceasta categorie de personal are dreptul de a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
L. nr. 1. condiționează acordarea tichetelor de masă de alocarea de fonduri de la bugetul de stat, iar în legea bugetului de stat pe anul 2009 (L. nr. 18/2009) nu există nicio dispoziție legală pentru sume cu această destinație, așa cum rezultă din anexa 1 a legii, privitoare la sinteza bugetului de stat, nu există nicio referire la tichetele de masă.
De asemenea, în anul 2009 nu s-a aprobat prin hotărâre de guvern bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei.
Reținând caracterul facultativ al acordării tichetelor de masă, condiționarea beneficiului acestora de existența de sume aprobate în buget cu această destinație și având în vedere faptul că pe anul 2009 nu s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei, tribunalul a constatat că cererea reclamanților de acordare a tichetelor de masă echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat x 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă nu este întemeiată.
În baza considerentelor reliefate și ținând cont de prevederile art. 40
Codul muncii conform cărora angajatorul are obligația de a plăti salariatului drepturile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă, de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată și în consecință, a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantului următoarele drepturi bănești, sume indexate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective : salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor"; și P. pentru anul
2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare. S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata contravalorii ajutorului material pentru sărbătoarea C.ului din anul 2009 pentru lipsa mandatării sindicatului de a promova acțiunea judecătorească și contravaloarea bonurilor de masă neeliberate începând din februarie 2009, echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat x 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă ca neîntemeiată.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe i au decl ar at r ecurs, în ter men leg al, p âr âtele
C. N. de C. F. C. S. B ., reprezen tată de S. C. CF C. ș i de C. N. de C. F. C. S. B.
- S. C. CF C., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 3041
C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii și a capetelor de cerere privind plata pentru anii 2007,
2008 și 2009 a câte unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, cât și plata pentru anul
2009 a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Z. F. și de P.
În motivarea recursului s-a arătat faptul că prin acordarea salariului suplimentar s-a depășit fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al C. C. S., iar R.ele de C. F. nu pot acorda ajutoare materiale din propria inițiativă, întrucât nu au resurse financiare, acestea fiind stabilite prin hotărâre de G.
Prin O.U.G. nr. 79/2001, aprobată cu modificări prin L. nr. 5., s-au stabilit măsuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salariu și numărul mediu de angajați, C. C. S. fiind agent economic monitorizat, în sensul prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 79/2001
Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 79/2001, art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 79/2008, prin care a fost abrogată O.U.G. nr. 79/2001, precum și prevederile H. nr. 142/2005 și ale H. nr. 50/2006, concluzionându-se în sensul că pentru agenții economici monitorizați s-a prevăzut, prin aceste acte normative, fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în Contractele colective de muncă sau, după caz, în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de P., etc., se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an, să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65% și, respectiv, cel mult 35% în trimestrul IV din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate.
S-a invocat, totodată, imposibilitatea executării obligației contractuale asumate de angajator, dată fiind incidența teoriei impreviziunii, impreviziune care nu-i este imputabilă angajatorului și care este exoneratoare de răspundere.
Fondul de salarii al companiei este limitat și din această cauză recurentele sunt în imposibilitatea de a acorda pentru anii 2007, 2008 și
2009 salariul suplimentar.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului, privind plata ajutorului material aferent sărbătorilor de P. și Z. F. pentru anul 2009, acestea sunt total neîntemeiate și nejustificate, întrucât, pentru anul 2009 nu există obligația C. C. S. de a plăti aceste ajutoare, în acest recurentele invocând prevederile art. 65 alin. ultim din Contractul colectiv de muncă nr. (...), pe anul 2., și care constituie, totodată, un motiv de ordine publică peste care nu se poate trece.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul intimat S. I.,
reprezen tat pr in S. L . „. F. C. , a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că recurentele invocă aceleași motive pe care le-au invocat și în fața instanței de fond; soluția instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 40 alin. 2 C. muncii, necontravenind prevederilor art. 38 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 -
2. ajutorul de P. și Z. F. este datorat în baza Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Recursul este nefondat.
În cee a ce pr iveș te cr itic a d in recursul p âr âtelor ref eritor l a greș ita
acordare de către prima instanță a salariului suplimentar pentru anii 2007,2008 ș i 2009 , pe motiv că, prin aceasta s-ar depăși fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al C. C. S., și că oricum, obligația pârâtelor nu poate fi executată întrucât nu există surse în buget care să poată fi alocate în acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din Statutul pârâtelor, aprobat prin H. nr. 5., drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă, pentru personalul de execuție.
Potrivit art. 236 alin. 4 C. muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, executarea contractelor colective de muncă fiind obligatorie pentru părți, conform art. 30 alin. 1 din L. nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte producând efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, potrivit art. 11 alin. 1 din aceeași lege.
Tot L. nr. 130/1996, republicată, stabilește, în art. 8 alin.
3, că nu este posibil ca un contract colectiv de muncă să conțină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
A., art. 32 alin. 3 precizează că „Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurente pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Îndreptățirea reclamantului la a beneficia de acordarea salariului suplimentar pentru anii (...) rezultă și din prevederile art. 30 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii
2006 - 2008, înregistrat sub nr. 2., contract ale cărui clauze, prin prisma art. 3 alin. 1, produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare, pârâta fiind menționată la punctul
1 din A. nr. 4 la acest contract.
Curtea constată că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, pe motiv că, pe de o parte, nu sunt prevăzute în buget, iar pe de altă parte, că ar fi intervenit atât teoria impreviziunii, cât și adoptarea unor acte normative, precum O.U.G. nr. 79/2001, O.U.G. nr. 79/2008, H. nr.
142/2005 și H. nr. 50/2006, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O.U.G. nr. 79/2001 și O.U.G. nr. 79/2008, deși invocată în general în recurs, se reține că recurentele nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
A. cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât, salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale (adaosurile făcând parte din salariu, conform dispozițiilor art.155 din Codul muncii), nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De altfel, se reține că recurentele nu au probat în cauză că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata primelor solicitate prin acțiune, deși, potrivit art. 21 din Contractele colective de muncă invocate în cauză, și-au asumat această îndatorire, de a constitui fondurile necesare plății drepturilor negociate.
Drept urmare, Curtea constată că în mod legal prima instanță a admis cererea reclamantului, având ca obiect acordarea salariului suplimentar, pentru anii 2007, 2008 și 2009, mai ales că, nu s-a făcut dovada în speță de către recurente că reclamantul s-ar fi încadrat în vreuna din ipotezele în care acordarea salariului suplimentar este condiționată, prevăzute de A. nr. 6 la contractul colectiv de muncă.
Așa fiind, acest motiv din recursul pârâtelor urmează să fie respins ca nefondat.
Ref eritor l a mo tivul d e recurs, d in recursul p âr âtelor, pr in c are se sol ic ită
resp ingere a aju torul u i mater ial acord at pen tru Z. F. ș i pen tr u P., pen tru anul
2009.
Motivul de recurs referitor la neacordarea premierii pentru Z. F. și a ajutorului material de P. ((...), (...)), ambele aferente anului 2009, este neîntemeiat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 1625/(...), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării. Prin A. adițional înregistrat sub nr. 1753 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...), iar prin A. adițional înregistrat sub nr. 437 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...).
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 2572/(...), fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării.
Susținerile recurentelor, în sensul că pentru anul 2009 nu există un temei legal pentru acordarea ajutoarelor materiale aferente sărbătorilor de paște și de Z. F., întrucât, potrivit art. 65 alin. ultim din contractul colectiv de muncă nr. (...), pe anul 2009 - 2010, „în anul 2009 nu se acordă ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. F., este doar parțial fondată, respectiv, Curtea constată că reclamantul era îndreptățit la a beneficia de acordarea acestui ajutor material, însă nu în temeiul art. 65 alin. ultim din Contractul colectiv de muncă nr. (...), ci în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar, coroborat cu art. 247 C. muncii.
A., în perioada (...) - (...) nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul societății, însă, Curtea constată că în speță acordarea acestor prime se cuvine a fi dispusă nu în temeiul art. 65 alin. ultim din Contractul colectiv de muncă nr. (...), ci în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, înregistrat sub nr. 2..
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată inițial pe rolul T. C. sub nr. (...), și care ca urmare a disjungerii și a declinării de competență, formează obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat acordarea acestor prime, de P., de C. și pentru „. F., aferente anului 2009, în temeiul art. 65 alin. final din Contractul colectiv de muncă în vigoare în anul 2009, însă în motivarea cererii sale, reclamantul a invocat toate prevederile Contractelor colective de muncă la nivel de unitate, la nivel de ramură transporturi, la nivel de grup de unități, etc. (f. 19/20 dosar fond).
Cu alte cuvinte, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile tuturor contractelor colective de muncă aplicabile perioadelor pentru care s- au solicitat despăgubirile în echivalentul drepturilor salariale neachitate.
În conformitate cu prevederile art. 247 C. muncii, în cazul în care, la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură, nu există Contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Prin prisma art. 247 C. muncii, ca urmare a suspendării prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru perioada (...) - (...), în cauză au devenit aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, înregistrat sub nr.
2..
Potrivit art. 71 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în transportul feroviar, înregistrat sub nr. 2., „în afara ajutoarelor la care au dreptul, potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare; pentru „. F."; se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare";.
Drept urmare, prin prisma art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, coroborat cu art. 247 C. muncii, Curtea constată că se impune a fi respins recursul pârâtelor în ceea ce privește criticile referitoare la respingerea petitelor reclamantului având ca obiect acordarea ajutorului material de Z. F. și de P. pentru anul 2009.
În ceea ce priveș te mo tivul de recurs pr in c are se cr itic ă acord are a ajutorului material de C. pentru anul 2009, Curtea constată că acesta intră sub incidența lipsei de interes a recurentelor, în a critica soluția primeiinstanțe sub acest aspect, câtă vreme, prin hotărârea fondului a fost respins acest petit din cererea reclamantului, pe motiv că reclamantul nu i-a acordat
S.ui mandat expres pentru a promova o acțiune cu acest obiect.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtelor.
Reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. C. S. B. - S. C. C. C. și C. N. DE C. F. C. S. B., reprezentată prin S. C. CF C., împotriva sentinței civile numărul 2095/F/(...), pronunțată de T. B.-N. în dosar civil numărul (...), pe care o menține în tot.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 02 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: C.N.
| ← Decizia nr. 2018/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3004/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
