Decizia nr. 3036/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)**
D. CIVILĂ NR. 3036/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 354/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)**, privind și pe reclamantul intimat B. (J.) F. L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului recurent, cu titlu de practică, o decizie a Curții de A. C.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea și în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 354 din 28 februarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...)**, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B. (J.) F. Lenunța în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. M..
A fost anulată D. nr. 223 din data de 11 iulie 2011, emisă de pârât, privind încetarea raportului de muncă al reclamantei.
S-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior de referent
II, gradația 3, pe durată nedeterminată.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului și până la reintegrarea efectivă.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 Euro.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 4038 din (...), aflat la dosar, reclamanta B. (J.) F. Lenunța a fost angajată în funcția de referentdebutant la A. F. P. S. M., pe o durată determinată, începând de la data de (...) până la data de (...).
Potrivit dispoziției nr. 17/2002, emisă de A. F. P. S. M., reclamanta a fost angajată ulterior pe postul de referent debutant la S. verificarea și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice, pentru perioada 17 iulie 2002 - 1 martie 2003.
Ca urmare a intrării reclamantei în concediu pentru îngrijirea copilului, prin decizia nr. 42 din (...), au fost suspendate raporturile de muncă dintre părți.
Astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 511 din (...), reclamanta a revenit la serviciu, reluându-și activitatea începând cu data de 20 septembrie
2008.
Prin decizia nr. 9 din (...), reclamanta a fost reîncadrată în funcția contractuală teritorială de referent II, gradația 3, începând cu data de 1 ianuarie
2011.
Prin decizia nr. 223 din data de 11 iulie 2011, emisă de D. F. P. M., contestată în cauză, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 18 iulie 2011, în temeiul art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, ca urmare a expirării termenului contractului încheiat pe durată determinată.
În ciuda temeiului de drept invocat, decizia de încetare a raporturilor de muncă cuprinde în motivare argumente referitoare la restructurarea instituției și reducerea posturilor vacante.
În conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul muncii, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. 1, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată, care se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului de muncă pe durată determinată, acesta nu putea fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.
În ipoteza în care contractul este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor care au determinat suspendarea contractului de muncă al salariatului titular.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că încetarea raportului de muncă al reclamantei s-ar fi produs ca urmare a întoarcerii salariatului titular, cu toate că, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei îi revenea pârâtului, acesta fiind obligat să depusă dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Pe de altă parte, simpla mențiune în contract că a fost încheiat pe durată determinată nu produce efectele corespunzătoare, dacă postul este vacant și prin natura ei munca are caracter permanent.
În consecință, dacă sunt întrunite cerințele imperative ale legii pentru încheierea contractului pe durată nedeterminată, orice clauză potrivit căreia contractul ar fi fost încheiat pe durată determinată este nulă.
Prin urmare, relevant pentru stabilirea duratei contractului este caracterul permanent sau limitat (sezonier) al postului, iar nu voința părților concretizată prin încheierea acelui contract.
În condițiile în care angajatorul nu a respectat prevederile legale referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată și atâta timp cât raporturile de muncă dintre părți au continuat și după expirarea acestuia, tribunalul apreciază că natura reală a contractului este cea a unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, astfelcă decizia nr. 223 din 11 iulie 2011, emisă în temeiul art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, este nelegală.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate în cuantum de 10.000 Euro, pentru prejudiciu moral suferit, instanța a apreciat că reclamanta nu a probat cauzarea unui prejudiciu, din culpa pârâtului, în cuantumul solicitat, astfel încât a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii și menținerea deciziei nr. 223/(...) emisă de D. G. a F. P. M., ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de fond în mod eronat a anulat decizia ce concediere și a dispus reîncadrarea reclamantei cu plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de la data concedierii și pana la efectiva reîncadrare.
În acest sens s-a făcut trimitere la D. nr. 40/(...) a Înaltei Curți de C. și
Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 269 alin.1 din Codul muncii în legătura cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de munca referitoare la atragerea răspunderii materiale a angajaților.
Pentru a fi angajata răspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Contractul individual de munca nu prevede acordarea daunelor morale reclamantului.
Prin urmare, apreciază recurentul ca instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecata care nu au fost dovedite.
Pentru o viziune de ansamblu asupra spetei arată faptul ca, reclamanta a fost angajat în funcția de referent debutant, pe perioada determinata, conform Dispoziției nr. 17/2002, încheindu-se Contractul individual de munca nr.
4038/(...).
Conform contractului de munca reclamanta a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de (...) pana la data de (...).
Având în vedere deficitul de personal din cadrul D.G.F.P M., generat de încetarea raporturilor de munca ale unor salariați, s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe perioada determinata la C. de evidenta și C. a C. B. din cadrul
A.F.P. S. M..
La data de (...) reclamanta prin cererea nr.13508 a solicitat aprobarea concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar prin decizia nr. 42/(...) reclamantei i se suspenda raporturile de munca.
Prin cererea nr. 2567 4/(...) reclamanta solicita pârâtei aprobarea prelungirii concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului.
Prin D. nr. 511/(...) reclamanta revine la serviciu reluându-și activitatea cu data de (...).
Ulterior prin D. nr. 9/(...) reclamanta se reîncadrează în funcția contractuala teritoriala de referent II gradația 3.
Prin decizia nr. 223/(...) reclamantei i-a încetat contractul de munca de drept, ținând cont de N. D. de O. și R. U. din cadrul A.N.A.F București nr.
938551/(...) din conținutul căreia rezulta ca toate posturile de execuție vacante au fost reduse.
Pârâta mai arată că deciziile mai sus menționate nu au fost contestate de către reclamanta dându-și tacit acordul cu privire la prelungirea contractului.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de
(...)) s-a modificat Ordinul nr. 375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând în vigoare la data de (...), ulterior acest termen fiind prorogat prin O. nr. 2289/(...) până la data de (...).
Potrivit art. III din O. nr.2180/2011, modificat prin O. nr.2365/2011:
În aplicarea prevederilor O. nr. 2180/2011 D. G. de O. și R. U. din cadrul A.N.A.F. a comunicat N. nr. 938.551/(...) prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de (...) nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea ca nu sunt bugetare și ca au fost reduse prin proiectul de H. a G. pentru modificarea și completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de A. F., cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/(...) s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, având în vedere N. nr. 938.551/(...) la data de (...) s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art. 75 alin.1 din Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public. Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: „(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia";.
Astfel, având în vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamantul a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O. nr.2262/(...), modificat ulterior prin O. nr.2305/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantei.
F.a de cele prezentate mai sus învederează instanței de judecata faptul ca din punct de vedere al formei și al fondului actele emise în prezenta cauza sunt la adăpost de orice critica, fiind întocmite cu respectarea normelor legale.
În prezenta cauza nu se poate face vorbire de existenta unor acte nule, ci dimpotrivă acestea au fost întocmite cu respectarea riguroasa a textului de lege.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
D. nr. 223/2011, emisă de pârât reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i C.muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act, care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată
„(...)-(...)";.
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtului privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art. 65 C.muncii, caurmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere că D. nr. 223/2011 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtului privind considerarea deciziei nr. 223/2011 ca o măsură de concediere, fiind de observat că nici în recurs pârâta nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamantă sau motivul pentru care acesta lipsește, conform art. 84 alin. 2 Codul muncii, pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate, fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantei, din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 354 din
28 februarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...)**, pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: H. D. M.
| ← Decizia nr. 2346/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4246/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
