Decizia nr. 4246/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4246/R/2012
Ședința publică din data de 10 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.A-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 5063 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. S. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, consilier juridic J. C. și reprezentanta reclamantului intimat, av. M. A., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar delegație de reprezentare
și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, pe care oi comunică reprezentantului pârâtei recurente, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. C., reclamantul B. S. I. a chemat în judecată pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. S. solicitând instanței ca , prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 3A(...) din (...), să oblige pârâta să-l reîncadreze pe reclamant pe postul și funcția ocupate anterior și să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedieriipână la momentul reintegrării efective, cu dobânda legală, precum și daune morale de 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat în cadrul C. din anul
2006, iar la data de (...) pârâta a emis decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana angajatului, ca urmare a concedierii colective.
Reclamantul a mai susținut că decizia de concediere este nelegală și netemeinică pentru că nu cuprinde motivele pentru care s-a considerat necesară concedierea acestuia, nu se arată cu claritate cauzele reale și serioase, făcând doar referiri generice la situația economică a pârâtei.
S-a mai menționat că decizia nu cuprinde motivele concedierii, nu a avut loc o evaluare a performanțelor profesionale pentru a stabili care din angajați vor rămâne pe post, nu s-au stabilit criteriile de evaluare a performanțelor profesionale, deși P. de restructurare a fost adoptat după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii.
Reclamantul a arătat astfel că desființarea locului său de muncă nu este reală, efectivă și serioasă.
Acesta a mai arătat că, datorită concedierii, a suferit un șoc emoțional puternic, nefiind capabil să facă față cheltuielilor zilnice și ratelor bancare, inoculându-i-se o stare de tensiune permanentă, cu afectarea relațiilor sociale și familiale, fapt pentru care a solicitat acordarea daunelor morale.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației, având în vedere că la sfârșitul anului 2010 pierderile financiare ale pârâtei au fost de 354 miliarde lei, iar la P. de A. și E. C. (P.A.E. C.) dintr-un număr total de 61 posturi de mecanic ajutor de locomotivă au rămas 43 mecanici ajutor de locomotivă, fiind restructurate un număr de 29 de posturi, printre care și cel al reclamantului.
S-a mai arătat că strategia privind reorganizarea și restructurarea societății, precum și hotărârea de menținere a unor stații, servicii, posturi și desființarea altora este numai de competența societății, având la bază o cauză reală și serioasă.
La judecarea fondului cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5063/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr.(...), s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul B. S. I., în contradictoriu cu intimata S. N. DE T. F. DE M. „. M. S., a fost anulată decizia nr.
3A(...) emisă de intimată la data de (...),a fost obligată intimata să-l reintegreze pe contestator pe funcția deținută anterior concedierii, să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la momentul reintegrării efective. S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 3A(...) din (...), ca urmare a concedierilor colective operate in cadrul pârâtei, conform P.ui de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a dispus concedierea reclamantului de pe postul de mecanic ajutor de locomotivă în cadrul P.ui de A. și E. C. (P.A.E. C.), începând cu data de (...), reținându-se ca motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în P. de restructurare și reorganizare, la art. 4 fiind indicate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și anume: cumulul de funcții respectiv cumulul pensiei cu salariul, calitatea de asociat la alte societăți comerciale, îndeplinirea condițiilor de vârstă, standard și stagiu de cotizare pentru pensionare, îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere. C. minimale aplicabile după cele prioritate au fost indicate ca fiind următoarele: aplicareaunor sancțiuni pentru consum de băuturi alcoolice, pentru abateri de la regulile de siguranță a circulației, pentru abateri care au cauzat prejudicii societății, respectiv pentru absențe nemotivate, absențele nemotivate, sancționarea pentru alte abateri disciplinare, rezultatele slabe la verificarea profesională periodică, lipsa unei alte forme de calificare sau pregătire profesională, suplimentarea celei necesare postului ocupat, luarea în considerare a situației familiale respectiv existenta a doi soți angajați, a copiilor în întreținere, respectiv existența a 3 ani până la pensionarea la cerere.
Instanța a apreciat că decizia de concediere este motivată, fiind indicată situația economico financiară precară a societății, indicatorii economici fiind menționați în programul de restructurare și reorganizare a pârâtei la care decizia face trimitere.
Potrivit art. 69 alin. 3 din Codul muncii actual, criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, prevăzută de lege sau în contractele colective de muncă se aplică numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Conform art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Prin urmare, criteriile prev. de art. 69 alin. 2 lit. d Codul muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță.
Prima instanță a reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta nu a stabilit prin contractul colectiv de muncă procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță, de altfel în art. 61 alin. 5 din contractul aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective. S-a reținut astfel că pârâta nu își poate invoca propria culpă în acest sens, deoarece art.69 alin. 3 din Codul muncii stabilește un drept al salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor salariatului.
Astfel, s-a constatat că luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
În cazul concedierii reclamantului, tribunalul a constatat că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați. Nici cu privire la criteriile subsecvente, enumerate în art.4 din decizia de concediere nu s-a făcut nicio analiză în cuprinsul deciziei, nefiind evidențiată nici o comparație între reclamant și ceilalți angajați.
Având în vedere că la P. de A. și E. C. (P.A.E. C.) dintr-un număr total de
61 posturi de mecanic ajutor de locomotivă au rămas 43 mecanici ajutor de locomotivă, fiind restructurate un număr de 29 de posturi printre care și cel al reclamantului, instanța a considerat că era absolut necesar ca, în vederea departajării persoanelor supuse concedierii colective pârâta să procedeze la evaluarea performanțelor profesionale, fiind irelevantă împrejurarea că în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, respectiv la data de (...), procedura de concediere colectivă era în curs de derulare deoarece obligativitatea evaluării profesionale ca primă etapă în cadrul selecției salariaților supușiconcedierii era prevăzută în art. 60 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pârâtei pentru anul 2009-2010 .
În temeiul acestor dispoziții, s-a reținut că pârâta era obligată să procedeze la stabilirea criteriilor de competență profesională si a disciplinei pentru ierarhizarea salariaților supuși concedierii colective, aceasta neputând invoca în apărarea sa propria faptă culpabilă constând în omisiunea de a își îndeplini obligațiile prev. de art. 60 din Contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, tribunalul a reținut că, încălcându-se prevederile art. 69 alin.3 din Codul muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art.78 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Pentru aceste considerente, în baza art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea reclamantului.
Cu privire la petitul privind acordarea de daune morale, s-a reținut că acesta este nefundat, întrucât, potrivit doctrinei de specialitate, pentru acordarea daunelor-morale este necesară administrarea unor probe corespunzătoare care să contureze dimensiunea suferințelor, întinderea prejudiciului moral la care contestatorul a fost supus. Prejudiciul moral trebuie probat cu declarații de martori, acte, etc., care să dovedească daunele-morale suferite. Cum reclamantul nu a probat existența unui astfel de prejudiciu moral și având în vedere reparația suficientă efectuată de instanță prin admiterea contestației, prima instanță a respins acest petit.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta, aflată în culpă procesuală, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M.
S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut, în esență, că societatea nu a respectat dispozițiile legale prevăzute de art.69 alin.3 din Codul Muncii și a constatat că "nu a operat nici o evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați".
Recurenta susține însă că, astfel cum a arătat și înaintea instanței de fond și după cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei, pentru personalul din siguranța circulației, din categoria căreia făcea parte și intimatul, se efectuează verificări profesionale periodice, potrivit prevederilor Ordinului Ministrului T.urilor nr.815/2010 publicat În M.Of. nr.716/(...), de către C.
(Centrul Național de C. și I. N.), singurul organism competent să facă evaluări profesionale operatorilor feroviari.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare susținând că nu a fost operată nicio evaluare a competenței profesionale a intimatului.
În consecință, se susține că motivarea instanței de fond referitor la faptul că nu s-au respectat prevederile art.69 alin.3 din Codul muncii nu este întemeiată.
Se mai reiterează că, pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile contractului colectiv de munca referitoare la aplicarea criteriilor de competență, cat și cele ale Codului muncii, respectiv art.242 lit.j, trebuiau să fie prevăzute în regulamentul intern.
Conform art.243 alin.1 "Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora".
Art.246 din Codul muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării În vigoare a prezentului cod.
Se consideră că rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen este aceea de a da timp angajatorului să implementeze aceste prevederi, astfel încât aprecierea instanței cu privire la aplicarea acestui articol pare forțată.
Recurenta susține că la această dată la care trebuia întocmit regulamentul intern, procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de (...).
În consecință, recurenta consideră că au fost respectate întocmai prevederile Codului muncii, republicat, prevederile art.69 alin.3 neputând fi aplicate decât după parcurgerea etapelor premergătoare arătate mai sus.
Se mai arată că, la P. de A. E. C. (P.A.E. C.), subunitate al cărei salariat a fost contestatorul, au fost desființate o serie de posturi, iar posturile ramase au fost preluate de D. Dej, ca urmare a comasării unităților. În urma reorganizării societății și comasării unităților de tracțiune dintr-un număr total de 61 posturi de mecanic ajutor de locomotivă (D. Dej 31 posturi, Remiza L. O. 14 posturi, P.A.E. Zalău 7 posturi, P .A. E. C.-N. 9 posturi), au rămas 32 mecanici ajutori de locomotivă (D. Dej 24 posturi, Remiza de L. O. 8 posturi), fiind restructurate un număr de 29 posturi, printre care și cel al contestatorului.
În consecință, se apreciază că, în speță, caracterul efectiv al desființării locului de muncă nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare
și ulterioare disponibilizării.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitata respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C." M. S., întemeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate în cauză și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corec t pr ima ins tanț ă a cons tatat c ă dec iz ia de conced iere nr. 3A(...)din (...), e mis ă de re curen tă, es te lov ită de nu l itate absolu tă, po tr iv it d isp. ar t.78 ș i
76 din Codul muncii republicat, pentru nerespectarea procedurii prevăzute delegile în vigoare la data emiterii acesteia.
Astfel, prin această decizie s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de (...), pentru motive care nu țin de persoana angajatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.65 alin.1 din Codul muncii republicat.
La punctul 3 al deciziei contestate s-a arătat că motivele de fapt concedierii
colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R., a cărui aplicare are drept consecință desființarea postului salariatului.
La punctul 4 la deciziei se arată că la lu are a măsur ii conce d ier ii colectivă, respectiv stabilirea ordinii de prioritate s-au respectat art. 69 al. 2 lit. d și art. 76 lit. c din Codul muncii, coroborate cu art. 60 alin.6 din CCM în vigoare la C. M., prin aplicarea următoarelor criterii:
I.Criterii prioritare:a) salariații care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b)salariații care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare, și nu s-a cerut pensionarea în condițiile legii; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor;
II. Criterii minimale: aplicabile numai în cazul în care după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare:a)Salariații care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice; b)Salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației; c)Salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății; d)Salariații care au fost sancționați pentru absențe nemotivate; e)Salariații care au absențe nemotivate; f)Salariații care au fost sancționați pentru alte sancțiuni disciplinare; g)Salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică; h)Salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă; i)dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului ce are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; j)măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere; k) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
La punctul 5 din decizie se precizează că: „Au f ost desf iinț ate o p ar te d in
pos tur ile de n atur a celu i ocup at de du mne avo as tr ă în c adrul subun ităț ii din care
f aceți p ar te, iar în ur ma apl ic ăr ii cr iter iilor prev ăzu te l a ar t.4, vă încadrați la criteriul I..
Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, pârâta-recurentă a arătat că, la P. de A. E. C. (P.A.E. C.), subunitate al cărei salariat a fost contestatorul, au fost desființate o serie de posturi, iar posturile ramase au fost preluate de D. Dej, ca urmare a comasării unităților. În urma reorganizării societății și comasării unităților de tracțiune dintr-un număr total de 61 posturi de mecanic ajutor de locomotivă (D. Dej 31 posturi, Remiza L. O. 14 posturi, P.A.E. Zalău 7 posturi, P .A. E. C.-N. 9 posturi), au rămas 32 mecanici ajutori de locomotivă (D. Dej 24 posturi, Remiza de L. O. 8 posturi), fiind restructurate un număr de 29 posturi, printre care și cel al contestatorului.
Prin precizările formulate la data de (...), pârâta -recurentă a arătat că a avut în vedere în cadrul procedurii de selecție a salariaților ce urmau a ficoncediați: „Rezult atele obținute la ve rificarea profesională periodică de cătr e
salariații angajați pe postul de mecanic ajutor de locomotivă.";
Analizând conținutul articolelor 3, 4 și 5 din decizia ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea nu poate decât să rețină, în primul rând, că acestea nu respectă exigențele art.76 alin.1 lit.a) și c) din Codul muncii republicat.
Se reține în acest sens că leg iu itorul nu a prev ăzu t obl ig ativ itate a menț ion ăr ii în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avute în vedere de c ătr eangajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal, pen tru a f i suf ic ie n tă pen tru leg al itate a
unu i ase mene a ac t un il ater al, o s impl ă cop iere a tu turor preveder ilor leg ale și contr ac tu ale ref erito are l a cr iter ii de pr ior itate pos ib il de apl ic at de l a c az l a c az ș i o trimitere la criteriile I., în care s-ar încadra reclamantul.
Curtea constată în acest sens că doar în cursul cercetării judecătorești angajatorul a reușit să-și precizeze raționamentului avut în vedere la data luării măsurii concedierii reclamantului, dintre cele 61 de persoane ce ocupau funcția de mecanic ajutor de locomotivă în cadrul P.ui de A. și E. C., motive pe care nu le-a
me nț ion at îns ă în de c iz ia con t es tată, pentru a asigura atât informare a corec tă a salariatului, an ter ior f or mul ăr ii acț iun ii î n ins tanț ă, c ât ș i exerc itare a de c ătre acesta a drep tulu i l a ap ăr are ș i a celu i l a un proces ech itab il.
D in perspec tiv a ins tanțe i de judec ată, mo tiv are a es te dec is iv ă pen tru a f ace
de marc aț ia d in tre ac tul adop tat cu respec tare a preveder ilor le g a le ș i convenț ion ale în vigoare ș i cel adop tat în mod arbitrar, subiectiv, discriminatoriu.
Practic, în cazul concedierilor colective, această menț iun e tr ebu ie pr iv ită în strâns ă leg ătur ă cu mo tivele c are au de ter m inat concedierea, respectiv cu art.76 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
În această perioadă de criză economică, se constată o anumită lipsă de preocupare a angajatorilor în ceea ce privește motivarea și probarea unor asemenea măsuri unilaterale de încetare a contractelor de muncă, luate în cadrul unor proceduri de concediere colectivă, considerându-se probabil că, o asemenea justificare a contextului în care au fost emise asemenea acte, face de prisos atât motivarea în concret a raționamentului urmat pentru a fi concediat un anumit salariat al societății, cât și dovada imposibilității obiective a continuării raporturilor de muncă cu acesta.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, având în vedere gravitatea unei asemeneamăsuri pentru angajat, care nu se întemeiază pe nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios
fundamentată și motivată , cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg
raționamentul urmat de către factorul de cident pentru a ajun ge la concluzia că se impune concedierea salariatului, precu m și toate elementel e de fapt și de drep t
avute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care aces ta și -a întemeiat actul,
oferind atât particularului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței
elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați,
implicând și selecția acestora , decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire l a
respectarea procedurilor prevăzute de legile în vigoare și, m ai ales, să expliciteze în chiar cuprinsul său în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomunicate
angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului că, dintre toți
salariații săi , se impune chiar concedierea celui vizat, că această măsură a fost
luată pe baza unor criterii ce respectă dispozițiile legale în vigoare,
discutate cu reprezentanții sindicatelor, transparente , și că acestea au
fost aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în con siderare a situației
tuturor angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art.79 din Codul muncii
republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața
instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Curtea mai reține că, la punctul 3 al deciziei contestate s-au arătat doarmotivele de fapt ale concedierii colective, respectiv situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R., fără a se arăta în concret și motivele de fapt ale concedierii reclamantului,
deși, astfel cum s-a precizat anterior, selecția pentru ce le 32 de posturi de
mecanic ajutor de locomotivă rămase în cadrul P.ui de A. și E. C. - a fost defapt elementul determinant pentru concedierea intimatului, astfel încât actul unilateral trebuia să cuprindă, cu respectarea dreptului la informare și apărare al salariatului, toate motivele ce au condus la formarea convingerii angajatorului că se impune chiar încetarea contractului de muncă al acestui angajat.
Astfel, motivarea de la punctul 3 al deciziei ar putea fi suficientă doar pentru luarea măsurii desființării a 29 de posturi de posturi de mecanic ajutor de locomotivă în cadrul P.ui de A. și E. C., nu însă și pentru motivarea concedierii reclamantului, dintre cei patru salariați care ocupau posturi similare în cadrul subunității respective.
Urmărind însă și pr ocedura de concediere din prezenta cauză, Curtea mai reține că selecția personalului în cadrul unei restructurări a întreprinderii
este de competența angajatorului , însă, pe de o parte, astfel cum a reținut și
prima instanță, aceasta trebuie să respecte dispozițiile legale în vigoare, ce
garantează drepturi ale salariaților cu caracter minimal , iar, pe de altă
parte, odată adoptată o procedură de urmat în cadrul acestui proces, se
impune atât respectarea acesteia de către persoanele cu responsabilități
în acest sens, cât și probarea înaintea instanței investite cu cenzurarea
legalității și temeiniciei măs urii, că acea procedură de selecție a fost un a
transparentă, stab ilită de la bun început în toate deta liile, împreună cu
sindicatele sau rep rezentanții salariaților și că aceasta a avut un caracter
real și nediscriminatoriu , cu atât mai mult cu cât reclamantul-intimat invocă în cauză faptul că nu s-a respectat principiul egalității în drepturi în cadrul acestei proceduri, față de persoane în raport cu care se afla într-o situație comparabilă.
Astfel, în primul rând, se constată că, în cadrul selecției ce s-a efectuat,în speță, în vederea concedierii, nu s-au respectat dispozițiile noi ale 69 alin.3 din Codul muncii republicat, potrivit cărora, criteriile prevăzute la alin.2 lit.d) al aceluiași articol se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Se invocă de către recurentă faptul că aceste dispoziții legale introduse prin L. nr.40/2011 nu erau aplicabile în cauză, Curtea reține însă, în primul rând, că aceste prevederi fac parte din procedura de concediere ce trebuie respectată în totalitate în cazul concedierilor colective, conform art.78 din Codul muncii republicat, sub sancțiunea nulității și în al doilea rând, că notificările prevăzute de art.72 din Codul muncii republicat (fost art.711 din Codul muncii) au fost emise și comunicate inspectoratului teritorial de muncă, agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă și sindicatelor la data de (...), după data intrării în vigoare a acestor noi dispoziții, la data de (...), conform art.IV din L. nr.40/2011.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză angajatorul a trecut la aplicarea criteriilor pentru departajarea salariaților, fără a proceda anterior la evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Recurenta mai invocă prin motivele de recurs că nu a fost posibilă respectarea acestor dispoziții legale întrucât nu a existat timpul necesar pentru modificarea regulamentului intern al unității în vederea cuprinderii în acesta a criteriilor și procedurilor de evaluare a realizării obiectivelor de performanță, având în vedere termenul prevăzut de art.246 alin.1 din Codul muncii republicat, Curtea reține însă că, având în vedere mai ales importanța acestei proceduri în cazul concedierii dispuse în speță, pentru motivele menționate anterior, angajatorul, în această situație, era obligat să nuefectueze concedierile în lipsa unor criterii și proceduri de evaluare arealizării obiectivelor de performanță cerute în mod imperativ de lege, caretrebuiau să fie întocmite, conform art.241 din Codul muncii republicat, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților sindicatului și să fie aduse la cunoștința salariaților, potrivit prevederilor art.243 din Codul muncii republicat, astfel încât să se asigure previzibilitatea modului de desfășurare, transparența, caracterul real, obiectiv și nediscriminatoriu al procedurilor de evaluare a realizării de către salariați a obiectivelor decompetență profesională.
Desigur, având în vedere importanța pe care aceste prevederi din regulamentul intern o vor avea asupra situației salariaților care pot ajunge în situația de a le fi aplicabile dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii republicat, în cazul unei concedieri colective, instanțele judecătorești pot fi investite de către persoanele interesate, conform art.245 din Codul muncii republicat, cu cenzurarea legalității acestora.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către societatea recurentă privind îndeplinirea condiției de evaluare prioritară a realizării obiectivelor de performanță de către salariați, prin întocmirea evaluării periodice a personalului ce prestează activități legate de siguranța circulației de către C., la data de 01/(...), conform Ordinului MT nr.815/2010, Curtea reține că acestea sunt nefondate, pe de o parte, întruc ât ace as ta nu po ate f i con s ider ată o ev alu are prof esion al ă în c adr ul
selecț ie i s al ar iaț ilor supuș i conced ier ii, iar, pe de al tă p ar te, n ic i ang ajatorul nu a
înțeles în c auz ă s ă s e f oloseasc ă de aces te ev alu ăr i în sensul respec tăr ii ar t.60 d in
Contractul colec tiv de munc ă l a n ivel de un itate ș i a ar t. 69 al in.3 d in Codul munc ii,
ci pentru a proba dispozițiile menționate la punctul 5 din decizia de
concediere, în sensul că, în urma aplicării criteriilor prevăzute la art.4,
intimatul se încadrează la cr iteriul I.
Acest criteriu, I., are în vedere „salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică";, astfel încât în mod cert angajatorul a apreciat evaluările întocmite de către C. ca fiind unele periodice și nu evaluarea realizării obiectivelor de performanță în vederea concedierii.
Se reține că acest criteriu de departajare a salariaților în cadrul procedurii concedierii se impunea a fi aplicat după evaluarea competențelor profesionale conform art.69 alin.3 din Codul muncii, astfel încât evaluarea C. nu poate fi desigur considerată ca fiind întocmită în scopul urmărit de către legiuitor în edictarea acestei reglementări.
Av ând în vedere con s tatare a înc ălc ăr ii d e c ătre ang ajator a unor preveder i
imp er ativ prev ăzu te de lege, Curte a reț in e c ă dec iz ia de conced iere con tes tată în
c auz ă es te lov ită de nul itate absolu tă, co nf or m d isp. ar t.76 ș i 78 d in Codul mu nc ii, astfel încât apare ca fiind de prisos analizarea celorlalte motive privind legalitatea
ș i te me in ic ia dec iz ie i de conced iere con tes tate în c auz ă, d eș i, as tf el cu m am
me nț ion at an ter ior, n ic i apl ic are a cr iter iulu i prev ăzu t l a pu nc tul I. d in aces t ac t
un il ater al nu a f ost c oncre tiz ată în dec iz ie .
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă l e este recunoscut d reptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită , pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că
lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale prevede că: „Statele părți la prezentul pact
recunosc dreptul la muncă c e cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a
obține posibilitatea să -și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau
acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un caracter obiectiv, aceasta poate fi constatată în mod real ș i
prezintă o asemenea însemnătate, încât face imposibilă continuarea raporturilor
de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză respectarea unei proceduri legale, transparente, obiective și nediscriminatorii de concediere, astfel încât nu a dovedit existența unei imposibilități reale de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, se impune, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul muncii, respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului B. S. I. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu plătit apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C." M. S. împotriva sentinței civile nr. 5063 din 14 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului B. S. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.A-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...).
Jud.fond: Tribunalul Cluj: M.F.B.
| ← Decizia nr. 3036/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4976/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
