Decizia nr. 3057/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3057/R/2012
Ședința 1 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC E-ON E. R. SA împotriva sentinței civile nr. 3607 din 05 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. E., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 20 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă E. E. R. SA a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat copia deciziei civile nr. 3. din 26 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
De asemenea, se constată că la data de 20 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat M. E. a depus la dosar concluzii scrise.
Totodată, se constată că în cursul acestei zile de 21 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă E. E. R. SA a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul M. E. în contradictoriu cu pârâta S. E. ON E. R. S.
S-a dispus anularea Deciziei nr. 1287/(...) emisă de către pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția, postul și locul de muncă deținut anterior emiterii deciziei.
A fost obligată pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta la efectuarea viramentelor legale către bugetul asigurărilor sociale de stat în ce îl privește pe reclamant.
S-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr.1287/(...) privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, s-a decis că reclamantul își încetează activitatea în baza deciziei C. de A. C. din data de (...) care a menținut ca legală și temeinică decizia de concediere nr.770/(...) care își produce efectele în continuare, ultima zi de muncă fiind (...).
Reclamantul, specialist consilier juridic în cadrul pârâtei, a fost inițial concediat in baza art.65 din C. muncii prin decizia nr.770/(...), decizie anulată prin sentința nr.1592/2011 a T. C. prin care s-a dispus și reintegrarea în funcție a reclamantului. S. nr.1592/2011 a T. C. a fost casată în întregime prin D. nr.3./2011 a C. de A. C. iar cauza a fost trimisă spre rejudecare T. C.
În consecință, decizia de concediere a reclamantului nr.770/(...) face in prezent obiectul analizei instanței de fond.
Casarea sentinței nr.1592/2011 a T. C. nu are semnificația menținerii ca legală și temeinică a deciziei de concediere nr.770/(...), astfel cum a apreciat pârâta chiar în cadrul noii decizii de concediere nr.1287/2011 ci, chestiunea legalității și temeiniciei deciziei de concediere nr.7. a pârâtei a fost supusă din nou judecății instanței de fond.
Așadar este nelegală decizia de concediere nr.1287/(...) a pârâtei în cadrul căreia se reține in mod eronat că instanța C. de A. C. a menținut ca temeinică și legală decizia de concediere nr.770/(...). Această mențiune din decizia de concediere care reprezintă motivul desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului, fiind eronată, lipsește de temei legal decizia nr.1287/2011, atrăgând nulitatea absolută a acesteia.
Potrivit art.78 din C. muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută iar potrivit art.76 din C. muncii, pentru a fi valabilă, este obligatoriu ca decizia de concediere să conțină motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații trebuie să opteze.
Așadar, condiția privind menționarea motivelor care determină concedierea implică și necesitatea ca aceste motive să aibă caracter real. Or, așa cum s-a arătat mai sus, motivul invocat de pârâtă în sprijinul concedierii, potrivit căruia, prin decizia C. de A. s-ar fi stabilit legalitatea și temeinicia deciziei inițiale de concediere, este nereal și nu constituie un motiv care să stea la baza deciziei de concediere.
Art.76 din C. muncii a fost încălcat și sub aspectul necuprinderii in decizia de concediere a duratei preavizului acordat reclamantului și a listei locurilor de muncă disponibile în unitate și a termenului în care salariații trebuie să opteze.
În consecință, nefiind respectate aceste condiții obligatorii pentru valabilitatea deciziei de concediere, prevăzute de art.76 din C. muncii, decizia de concediere nr.1287/(...) este lovită de nulitate absolută și va fi anulată.
În baza art.80 alin.1 și 2 din C. muncii, ca urmare a anulării deciziei de concediere, se vor admite și capetele de cerere accesorii privind plata salariilor restante, obligarea pârâtei la efectuarea viramentelor către bugetul de stat și reintegrarea reclamantului.
Pentru aceste considerente, în baza art.65, art.76, art.80 din C. muncii, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta E-ON E. R. S.A a declarat recurs prin carea solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința nr.1592/(...), a T. C. în temeiul căreia, ca titlu executoriu, a fost reintegrat reclamantul în funcția deținută anterior concedierii anulate prin hotărârea menționată, a fost casată în recurs de Curtea de A. C. prin decizia nr.3764/(...), ceea ce semnifică pe de o parte că decizia de concediere nr.770/(...) își produce efectele, iar pe de altă parte potrivit art.311 C.pr.civ. că sentința nr.1592/2011 nu mai are nicio putere.
În temeiul acestei norme se susține că actul de executare constând în solicitarea reclamantului de reîncadrare cu nr.217086/G/(...) și decizia de reîncadrare nr.294/(...) sunt desființate de drept.
D. contestată în cauză nu reprezintă o măsură de concediere, ci una de încetare a activității ca urmare a desființării titlului executoriu, situația în care decizia inițială de concediere 7. se bucură de prezumția de legalitate, producând nemijlocit efecte.
Reclamantul M. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că pârâta a dispus contrar cerințelor art.4042 alin.3 C.pr.civ. o măsură de încetare a executării care putea fi luată doar de instanța de judecată. Prin concluziile scrise, părțile au reiterat apărările formulate anterior. Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru considerentele expuse în continuare menite să le substituie pe cele reținute de prima instanță. Prin decizia nr.770/(...) (filele 16-18 fond) pârâta a dispus concedierea reclamantului din postul de consilier juridic, însă această măsură a fost anulată prin sentința civilă nr.1592/(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr.(...) (filele 19-24 fond) dispunându-se printre altele, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior. Prin cererea adresată pârâtei sub nr.217066/G/(...) (fila 26 recurs), reclamantul a solicitat pârâtei punerea în exercitare a sentinței civile nr.1592/(...), iar pârâta a emis decizia nr.294/(...) (filele 25-26 fond) privind reintegrarea în muncă a reclamantului pe funcția de consilier juridic, sens în care s-a încheiat un contract de muncă și acte adiționale (filele 27-32 fond). Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1592/2011 a T. C., fără însă a solicita conform art.403 alin.4 C.pr.civ., suspendarea provizorie a executării hotărârii, conform art.300 alin.2 C.pr.civ., suspendarea executării hotărârii, ori potrivit art.4041 - 4043 C.pr.civ., întoarcerea executării. Prin decizia nr.3764/(...) a C. de A. C. (dosar nr.(...)) a fost admis recursul pârâtei în sensul că sentința civilă nr.1592/(...) a T. C. a fost casată în întregime iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe . În raport de această stare de fapt expusă în ordine cronologică, instanța de recurs constată că pârâta deși și-a executat în mod benevol obligația de reintegrare a reclamantului, stabilită prin titlul executoriu ulterior desființat, nu avea posibilitatea legală să dispună o măsură ce reprezintă în fapt o întoarcere a executării (respectiv încetarea activității reclamantului). În acest sens, Curtea reține că normele C.ui de procedură civilă i-au oferit pârâtei suficiente pârghii procesuale pentru înlăturarea situației deduse judecății, respectiv posibilitatea de a solicita suspendarea executării titlului executoriu sau întoarcerea executării în cadrul recursului declarat împotriva titlului executoriu. Neuzând de aceste posibilități, pârâta nu este îndreptățită să obțină, prin simplul și propriul său act de voință înlăturarea efectelor unui titlu executoriu desființat ulterior punerii sale în executare, deoarece întoarcerea executării se realizează în condițiile și în limitele stabilite de art.4041 - art.4043 C.pr.civ, care atribuie în mod exclusiv și suveran instanței de judecată (în recurs sau pe care separată) competența de soluționare a acestei cereri. De altfel, măsura contestată prin prezenta cauză este calificată de pârâtă ca fiind de încetare a activității, nicidecum de concediere, însă Curtea de A. observă că nu își are temeiul legal în cazurile de încetare a contractului de muncă, limitativ prevăzute de art.55-56 C. muncii, neputând avea, prin urmare, o asemenea natură. În consecință, indiferent de desființarea titlului executoriu și de dezlegările oferite de instanța de recurs cu această cauză, Curtea de apel constată că măsura întoarcerii executării silite chiar și în materia specifică a raporturilor juridice de muncă, aparține exclusiv instanței de judecată în lipsa unei proceduriexprese și derogatorii, iar un astfel de demers al angajatorului în acest sens nu are temei legal . Pentru considerentele expuse anterior care suplinesc motivele reținute de prima instanță, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs (fila 45). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta E. E. R. SA împotriva sentinței civile nr. 3607 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă recurentul să plătească intimatului M. E. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI S. D. D. G. L. D. GREFIER C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex./(...). Jud.fond.I. P.
| ← Decizia nr. 2317/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2869/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
