Decizia nr. 3217/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3217/R/2012
Ședința 25 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2777 din 15 martie 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată R. J., și pe pârâții intimați U. "B.-B.", M. F. P. - D. G. A F. P. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B., avocat L. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei intimate U. „.-
B. depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2777 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
M. F. P.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E.,
C., T. și.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. J., în contradictoriu cu pârâții U. „. - B. C.-N. și M. E., C., T. și S. și în consecință a fost obligată pârâta
U. „. - B. C.-N. în calitate de angajator pentru reclamantă, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de (...), dată la cere a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a promovat prezenta acțiune în calitatea sa de cadru didactic, fapt care rezultă din adeverința eliberată de angajator.
Referitor la acțiunea reclamantei, anterior Curtea Constituțională a
României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...), obligatorie pentru instanță, prevederile O.G. nr. 15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis cererea reclamantei în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art. 269 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamantă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S. instanța a respins-o întrucât acesta este ordonatorul principal de credite, bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază de activitate acestea își desfășoară activitatea neputând face față acestor cheltuieli neprevăzute în buget.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P. instanța a admis-o întrucât, prin D. nr.10/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, obligatorie pentru instanță, s-a arătat, în aplicarea prevederilor art. 60 Cod de procedurăcivilă, art. 19 din L. nr. 500/2002 și art.1-4 din O.G. nr. 22/2002, că cererile de chemare în garanție, formulate de către instituțiile publice în calitate de angajatori sau ordonatori de credite referitoare la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut de L. nr.315/2006, nu îndeplinesc cerințele prevăzute de aceste texte legale.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul M. E., C., T. și S. a declarat recurs princare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de prevederile art.141, art.92 alin.2 și 3 lit. g, art.171 alin.2, 3 și 7, art.89 din L. nr.84/1995, art.10, 14 și 40 alin.2 lit. c Codul muncii, art.8 și art.21 alin.5 din L. nr.500/2002, art.58 din L. nr.128/1997, susținând în esență că nu are calitate de angajator al reclamanților și că în temeiul autonomiei universitare instituția de învățământ superior repartizează și gestionează sumele alocate de la bugetul de stat.
De asemenea, se arată că bugetul propus spre aprobare de către pârâta U. B. B. pentru perioada 2008 - 2009 nu cuprindea sumele respective, prin urmare U. nu avea nevoie de alocarea fondurilor de la M. E., C., T. și S., urmând să asigure finanțarea din venituri proprii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
Legitimarea procesuală a recurentului derivă din dispozițiile art.171 alin.2 din L. nr.84/1995 (aplicabilă în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății), conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „ se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care include, în baza art.167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este real că recurentul nu are calitatea de angajator al reclamanților, însă chemarea sa în judecată se justifică în virtutea obligației legale menționate care îi impune să asigure finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ universitar de stat.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art.171 alin.3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtei aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinsa nerespectare a procedurii menționate anterior.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T.
și S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2777 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond. E. B.
| ← Decizia nr. 4253/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4893/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
