Decizia nr. 3358/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3358/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. S. împotriva sentinței civile nr. 1760 din 12 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată M. F., precum și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta a formulat o cerere, înregistrată la dosar la data de 15 iunie 2012 prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere că recurenta a solicitat judecata în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1760 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...)*, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive, și a inadmisibilității introducerii acțiunii, excepții invocate de parata A. J. pentru P. și I. S. S.
A fost admisă excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție invocata de C. J. de P., și s-a respins în consecința acțiunea formulata de reclamanta M. F. în contradictoriu cu C. J. de P., privitoare la recalcularea pensiei reclamantei având în vedere adeverința eliberata de A. J. pentru P. și I. S. S. cu vechimea în munca și sporurile primite de reclamanta in perioada în care a fost angajata la F. de B. Z., precum și plata retroactiva a diferenței de pensie pentru ultimii trei ani.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamanta M. F. in contradictoriu cu
A. J. pentru P. și I. S. S., și a fost obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă vechimea în munca și sporurile primite de către reclamanta în perioada în care a fost angajata la F. de B. Z.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța a reținut că reclamanta a solicitat antecesoarei pârâtei eliberarea de copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la F. de B. Z. R. pârâtei, raportat la care comunicarea căruia a invocat excepția tardivității a fost acela că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din L. nr. 1. trebuind să fie Arhivele N..
Poziția astfel exprimată, menținută în întregime și în cursul procesului, arată fără putință de tăgadă că pârâta nu dorește să onoreze solicitarea reclamantei.
Pârâta A. J. pentru P. și I. S. S. este depozitara documentelor solicitate de către reclamanți, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanta nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
De asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă reținând că raportat la natura juridică nu s-a invocat și dovedit lipsa unor condiții de formă sau de fond necesare exercițiului dreptului la o acțiune.
Cu privire la excepția prematurității, instanța reține că reclamanta nu a formulat o cerere de recalculare a pensiei pe care să o adreseze pârâtei așa cum se prevede la art. 169 din L. nr. 19/2000.
O condiție pentru exercitarea acțiunii și dobândirea calității de parte în procesul civil este „dreptul";.
Acest drept trebuie să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive ori în speță reclamanta nu a făcut demersurile prealabile necesare recalculării pensiei sale.
Prin urmare dreptul său nu este actual, acțiunea sa fiind prematur introdusă.
Având în vedere acest aspect instanța a admis excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei față de pârâta C. J. de P. S.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
La data de 8 ianuarie 2004 D.D.F.S.S. S. (a cărei succesoare este D.M.P.S.
S.) a procedat la recepția actelor care generează relații de pensii din cadrul S. F. S. Z., sens în care s-a încheiat un proces-verbal de recepție, aflat la fila 419 în dosar nr. (...), vol.I acvirat pe cale scurtă).
După această preluare, D.M.P.S. S. a inițiat o corespondență oficială cu diverse instituții ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva S. F. de B. S.
A., D.M.P.S. S. s-a adresat cu memorii M. M., F. și Egalității de Ș., D. J. S. a A. N., C. N. de P. și A. D. de A. S. precum și C. J. de P. S. (f. 393 - 427, dos.
(...), vol. I acvirat pe cale scurtă).
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat astfel că și în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaților fostei S. F. de B. S. Z. (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei A. J. pentru P. și I. S. S.
Prin urmare, refuzul pârâtei de a elibera copii ale actelor necesare reclamantei pentru reglementarea raporturilor lor cu C. J. de P. S. este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei A. J. pentru P. și I. S. S. ori a unei alte instituții a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanților se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamanților și care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestora.
Pentru cele ce preced, în baza art.159 alin.(1) din L. nr. 263/2010 și art.125,126 din H.G. NR.257/2011 instanța a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei A. J. pentru P. și I. S. S. conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. S.solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă, ca îndreptată împotriva unei instituții fără calitate procesuală pasivă iar pe fond, ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului a invocat necompetența completului de litigii de muncă deoarece soluționarea cauzei intră sub incidența L. nr.554/2000 - legea contenciosului administrativ: cererea de chemare în judecată vizează refuzul unei instituții publice de a elibera copii după statele de plată și alte asemenea documente din care să reiasă sporurile de care a beneficiat reclamanta în această unitate.
Reclamanta nu a fost salariata instituției și D. S. nu este succesoarea în drepturi a fostei SC F. de B. Z., societate desființată în anul 2001. De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat sub incidența L. nr.19/2000 sau a L. nr.263/2010 privind sistemul de pensii.
Solicitarea reclamantei se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 din L. nr.
5., sub raportul refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, sens în care se impune transpunerea cauzei la un complet de contencios administrativ.
Sub raportul inadmisibilității cererii, se arată că, intrând sub incidența dispozițiilor L. nr. 5., raportat la prevederile art. 1 și 11 din lege și având în vedere că reclamantei i s-a răspuns de către fosta A. S. în data de (...), se impune a se constata că nu s-a formulat plângerea prealabilă prevăzută de L. nr. 5., cererea de chemare în judecată fiind astfel inadmisibilă.
Solicitarea reclamantei a fost de a i se elibera copii după statele de plată și nu adeverință. Ca atare, instanța de judecată a acordat ceea ce nu s-a solicitat. Nu a ținut cont de faptul că A. S. are în păstrare doar state de plată ale fostei societăți comerciale desființate, care nu sunt documente individuale, ci colective, ce conțin date despre drepturile salariale ale mai multor salariați.
Făcând ample referiri la dispozițiile din Ordinul MMFES nr. 590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, ca și la cele ale Ordinului MMPS nr. 50/1990, se subliniază că recurenta nu deține dovezi din care să reiasă nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă. Având în vedere că aceasta are în păstrare temporară doar statele de plată, în care nu sunt înscrise grupele de muncă pentru salariați, precum și faptul că această instituție nu este creatoarea sau succesoarea în drepturi a fostei S. F. de B. S. Z., nu are dreptul și nici posibilitatea de a se pronunțat asupra faptului că reclamanta a lucrat în grupe de muncă.
Se mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
Începând cu data de (...), prin prevederile O. nr. 1. privind organizarea și funcționarea Agenției N. pentru P. și I. S., A. S. a fost reorganizată, iar instituția nou înființată nu are atribuții în sensul celor stabilite de instanța de judecată.
A. are ca scop administrarea și gestionarea într-un sistem unitar de plată a beneficiilor de asistență socială și a altor programe privind servicii sociale susținute de la bugetul de stat, prin bugetul M. M., F. și P. S., realizarea de activități de evaluare și monitorizare a serviciilor sociale, precum și controlul măsurilor de asistență socială privind prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situații care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor oricomunităților, realizate de autoritățile administrației publice centrale și locale și de alte persoane fizice și juridice.
(2) A. asigură coordonarea, îndrumarea și controlul activității agențiilor teritoriale și a unităților din subordine, în scopul aplicării unitare a legislației în domeniul specific de activitate și al realizării atribuțiilor ce le revin acestora, potrivit legii.
Sunt citate prevederile art. 16 din OUG nr. 1. AJPIS S., relative la atribuțiile recurentei.
Pe fond, se arată că preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr.
53853 din (...) a M. M. aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC F. de B. SA Z. A., în L. nr. 1.-L. A. N. în forma inițială a fost instituită obligația ca „în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică , în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la
M. M. și P. S. sau la direcțiile județene ale acestuia ";. Numai ulterior, prin L. nr.
3., L. A. N. a fost modificată, obligația de preluare a documentelor cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor fiind prevăzută în sarcina caselor județene de pensii . în același sens stipulau și prevederile H.G. nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat.
În perioada de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. și până la apariția L. nr. 3., structura organizatorică a M. M. a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
La data preluării unei părți din arhiva fostei se F. de B. SA Z. ((...)), L. nr. 1. a făcut referire la direcțiile generale de muncă și protecție socială, direcții ce nu aveau în competența lor atribuții legate de pensii, ci acestea au revenit caselor de pensii. A., în perioada amintită 2001-2002 L. A. N. a făcut referire la D. generale de muncă și protecție socială, neținând seama de modificările intervenite la nivelul M., astfel sarcina de a elibera copii, certificate privind drepturile de asigurări sociale revenind caselor de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua „documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați în sistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care în condițiile legii, se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora și-au avut sediul aceștia"; « Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă ». La solicitarea DMPS S., C. de P. S. cât și C. Națională de P. au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea L. nr. 1., modificare ce s-a produs în anul 2006.
Prin O. nr. 39/2006, aprobată cu modificări prin L. nr. 4., art. 18 din L. nr.
1. a fost modificat, obligația de preluare a documentelor cu valoare practică revenind A. N. sau direcțiilor județene ale A. N."; . O. nr. 39/2006 a fost adoptată pentru a înlătura crearea unei incompatibilități între activitatea de bază specificăinstituțiilor ce dețin astfel de arhive și activitatea de eliberare a adeverințelor ce stau la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale. Activitatea de bază specifică a A. S. este în domeniul asistenței sociale și politicilor familiale și nicidecum aceea de a elibera dovezi referitoare la stagiile de cotizare ale foștilor salariați ai societăților comerciale desființate, așa cum reiese din Statutul de organizare și funcționare al ANPS și A. teritoriale.
După preluarea acestei arhive DMPS S. în anul 2001, a efectuat numeroase demersuri pentru intrarea în legalitate către CJPAS S., CNPAS, MMPS și D. J. a A. N. în vederea predării acesteia instituțiilor abilitate de lege să elibereze stagii de cotizare cetățenilor, dar toate aceste demersuri nu au avut nici o finalitate, întrucât instituțiile în drept să preia această arhivă au motivat refuzul prin lipsa de spațiu și personal. Problema acestei arhive este cunoscută atât la nivel local cât și la nivel central, dar nu s-a găsit încă nici o soluție care să rezolve această situație.
Obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat
(numărul total de salariați ai A. S. este de 20 de persoane). Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Lipsa competenței materiale a A. S. ar face ca eliberarea unei asemenea adeverințe să fie lovită de nulitate, raportat la prevederile art. 34 din Decretului nr. 31/1954. Ca dovadă, documentele eliberate de D. S. altor foști salariați ai
Filaturii de B. nu au fost valorificate de către C. de P. S. pe motiv că nu aceasta este instituția competentă în eliberarea unor asemenea dovezi. Nu există la această dată un cadru legal în baza căruia A. S. să fie obligată să elibereze cele solicitate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
1) Prin cererea introductivă, reclamanta/ul a solicitat, în contradictoriu cu
A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea unor documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente.
În speță nu este atrasă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din L. nr. 5., instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică. Dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere
publică,pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice.
Raportând cele reținute anterior la prezenta speță, Curtea constată că recurenta-pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică. Reclamantul s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea a cesteia de depozitar ă temporară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantului fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator alreclamantului, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu poate atrage, în speță, competența și consecutiv, compunerea instanței de contencios administrativ.
2) Nefiind incidente prevederile L. nr.5., conform considerentelor expuse în cadrul analizei primului motiv de recurs, demersul judiciar al reclamantei nu este supus termenelor reglementate de actul normativ invocat și nici procedurii prealabile obligatorii din cadrul contenciosului administrativ.
3) Prima instanță a dispus obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să cuprindă vechimea în munca și sporurile primite de către reclamanta în perioada în care a fost angajata la F. de B. Z.
Dispoziția instanței este clară și nu poate fi interpretată în sensul că ar viza obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste desfășurarea activității în grupele de muncă de către reclamantă. Totodată, este inexactă afirmația că nu s-ar fi cerut prin acțiune eliberarea unei adeverințe, ci doar a unor copii de pe statele de plată, în condițiile în care petitul acțiunii vizează expres „eliberarea … de copii și extrase de pe documentele pe care le dețin";, adeverința fiind în mod evident un astfel de extras a datelor individuale din statele de plată colective.
4) Reclamanta este îndreptățită conform art.40 alin.2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator „toate documentele care atestă calitatea ei/lui de salariat";.
În conformitate cu dispozițiile art.12 din L. nr.1. a A. N., persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora intră statele de plată pe baza cărora s-a emis adeverința eliberată reclamantei, adeverință pe care recurenta refuză să o ia în considerare la recalcularea pensiei.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantei, respectiv S. F. de B. S.A Z., însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din L. nr.1. (în forma inițială) D. de M. și P. S. S., în prezent A. J. pentru P. și I. S. S.
Conform art. 18 din L. 1. (așa cum a fost modificat prin L. 3.) documentele cu valoare practică în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de casele județene de pensii sau ale sectoarelor municipiului B., după caz.
Deși era obligatorie, în cauză nu a operat această preluare, documentele cu valoare practică din arhiva S. F. de B. S.A Z. fiind păstrate de D. de M. și P. S. S.
Cu toate că norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina D.
J. S. a A. N., Curtea constată că nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații deoarece este condiționată de „. în cadrul… direcțiilor județene ale
Arhivele N. a unor structuri specializate cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistica - financiară necesară";.
Prin urmare, obligația Serviciului Județean S. al A. N. de a prelua documentele deținute de D. de M. și P. S. S. și C. J. de P. S. este supusă condiției suspensive menționate de a cărei îndeplinire depinde transmiterea efectivă a obligației și executarea sa.
Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații; or, consecințele disputei între instituțiile locale din județul S. cuprivire la păstrarea documentelor nu pot să se repercuteze asupra foștilor salariați, îndreptățiți să obțină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent A. J. pentru P. și I. S. S. (fosta A. J. de P. S. S.) are obligația eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic ala acestei arhive.
În raport de aceste considerente, este irelevantă pretinsa lipsă a atribuțiilor legale ale pârâtei în raport de prevederile O. nr. 1., deoarece obligația sa de eliberare a datelor solicitate de reclamant nu rezidă din dispozițiile pe care le invocă, ci din prevederile L. nr. 1., coroborate cu împrejurarea deținerii faptice a arhivei fostului angajator.
De asemenea, recunoașterea dreptului reclamantului nu este condiționată de existența mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actului, astfel încât excepția lipsei calității procesuale nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 3, 6 și 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. S. împotriva sentinței civile nr. 1760 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr.
(...)* pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.aflată în CO, semnează aflată în CO, semneazăvicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
N. N.
GREFIER,aflată în CO, semneazăprim grefier
M.lena T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. Pop A. Ramona
| ← Decizia nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1869/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
