Decizia nr. 3371/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3371/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 537 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. R. SA prin Lichidator J. C. de I. T. S. C. și pârâta S. U. S., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea
ședinței publice din data de 26 iunie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată în data de (...) sub nr. (...), pe rolul T. C. reclamantul R. V. a chemat în judecată pe pârâtele S. U. SA și S. R. S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să le oblige pe acestea din urmă să îi achite cinci salarii compensatorii conform contractului individual de muncă, drepturile salariale pe lunile septembrie si octombrie 2009, indemnizația pentru concediu pentru anul 2009, drepturile cuvenite pentru orele suplimentare si bonusurile de care ar fi trebuit să beneficieze în calitate de salariat.
La data de (...) reclamantul si-a precizat acțiunea arătând că solicită ca pârâta S. R. S. să îi achite cinci salarii compensatorii conform Contractului individual de muncă, drepturile salariale pe lunile septembrie si octombrie
2009, indemnizația pentru concediu pentru anul 2009, bonurile de masă pe lunile septembrie si octombrie 2009 si daune morale si materiale în cuantum de 5000 lei conform prevederilor art. 66 din Codul M. (f.38).
La aceeași dată reclamantul si-a precizat acțiunea față de pârâta S. U.
- C. S. prin care a solicitat obligarea acestei pârâte să îi achite daune morale si materiale în cuantum de 5000 lei conform prevederilor art. 66 din Codul
M. (f.39), arătând că solicită aceste daune și pentru accidentul de muncă suferit în timpul cât a fost angajat al acesti societăți, pentru faptul că nu se va recupera integral niciodată și încă plătește medicația necesară în vederea împiedicării agravării situației.
Pârâta S. R. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât se află în procedura generală a insolvenței în baza Sentinței comerciale nr.4579/(...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) si conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 acțiunile prin care sunt revendicate drepturile născute înainte de intrare în insolvență se suspendă, invocând în acest sens prevederile Legii nr. 85/2006.
Pârâta S. U. - C. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, aătând că începând cu data de (...) acesta a fost transferat la S. R. S. si că si-a îndeplinit obligațiile până la data transferului.
La termenul din data de (...), având în vedere faptul că împotriva pârâtei S. R. S. s-a deschis procedura de reorganizare judecătorească, conform Sentinței comerciale nr. 373/(...), și că reclamantul solicită drepturi salariale derivând din calitatea sa de fost salariat, instanța a dispus disjungerea și suspendarea capătului de cerere privind obligarea acestei pârâte la plata acestor drepturi și în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât chiar pârâta recunoaște că restanțele salariale i se vor achita conform programului de plăți înscris în planul de reorganizare.
Prin sentința civilă nr. 537/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâta S. U. - C. S. C.-N., fiind obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei S. U. C. S. până la data de (...), iar după această dată în cadrul pârâtei S. R. S., unde a fost transferat conform Deciziei nr. 32/(...) (f.23-34).
Anterior, prin S. civilă . 2387/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj -
Secția M. de C. A. și F., de C. de M. și A. S., reclamantului i s-a respins acțiunea prin care a solicitat cuprinderea în contractul colectiv de muncă pe anii 2008-2009 a unei clauze prin care salariaților disponibilizați din motive neimputabile să li se acorde si o compensație egală cu cinci salarii medii brute de încadrare pe unitate, la data disponibilizării.
S. a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de
A. C., conform Deciziei nr.2802/(...).
Potrivit dispozițiilor art.253 din Codul M. și art.148 alin.1 și 2 din
Legea nr.62/2011 angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, fapt care nu exc1ude posibilitatea salariatului, care a suferit prejudicii morale din culpa angajatorului, să solicite despăgubiri în temeiul normelor de drept comun referitoare la răspunderea civilă delictuală.
În situația în care se angajează răspunderea unității față de salariat, pentru neplata unor drepturi bănești cuvenite, devin aplicabile prevederile Codului M. cu consecința reparării integrale a prejudiciului care cuprinde atât despăgubirea datorată, cât și dobânda legală, conform art. 1088 C.civ. Potrivit acestui din urmă text legal, dobânzile sunt datorate din ziua introducerii cererii de chemare în judecată, pe această dată debitorul fiind considerat pus în întârziere.
Sunt supuse restituirii sumele cuvenite cu titlul de drepturi bănești decurgând din executarea contractului individual de muncă.
Cât privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale de
5000 lei, acesta a fost respins de către instanță deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998 Cod civil.
Acordarea unor despăgubiri morale se poate face numai dacă se dovedește existența unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită a celui chemat în judecată în acest scop.
Reclamantul trebuia să fi făcut dovada concretă a prejudiciului moral suferit pe planul aprecierii sociale, a conduitei sau a aprecierii sale profesionale, fără a ține seama de aprecierile personale cu privire la propria sa persoană. Mai mult, aceste daune morale se pot cere în cazul răspunderii civile delictuale și numai pe cale de excepție în cazul răspunderii civile contractuale, și pentru acordare este necesar un probatoriu adecvat din care să rezulte existența prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive sau cel puțin acestea să poată fi prezumate, probatoriu pe care rec1amantul nu l-a făcut.
Față de cele ce preced instanța a respins, în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta S. U. - C. S.A ca neîntemeiată.
Reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța l-a obligat pe acesta, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, să achite pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. V., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii cu privire la daunele morale în cuantum de 5.000 lei, așa cum a fost precizata în scris și în consecință respingerea cererii cu privire la cheltuielile de judecata in cuantum de 500 lei formulata de către parata.
In motivarea recursului recurentul a arătat că a solicitat obligarea paratei SC U.-CUG S. la plata unor daune morale în cuantum de 5.000 lei, pentru accidentul de munca suferit în timpul cat a fost angajat la aceasta societate, pentru faptul ca el nu se va recupera 100% niciodată, si încă plătește medicația necesară în vederea împiedicării agravării situației.
Precizează că nu critică soluția instanței de disjungere a primului capăt de cerere si suspendarea ei fata de parata SC R. SA, dar apreciează ca si daunele solicitate, decurg din executarea contractului individual de munca, având in vedere faptul ca a fost angajat in perioada respectiva la SC U. -CUG SA, când a suferit accidentul de munca, In asemenea condiții daca evenimentul s-a petrecut In timpul desfășurării atribuțiilor de serviciu, acest capăt de cerere se putea soluționa.
Susține recurentul că actele medicale depuse la instanța de fond fac pe deplin dovada prejudiciului pe care l-a suferit.
Precizează că toate bolile si complicațiile de care suferă in prezent si a suferit pe parcursul anilor după evenimentul petrecut la SC U.-CUG SA, sunt cauzate de accidentul de munca suferit la societatea in cauza.
Pentru motivele arătate mai sus, apreciază ca instanța nu a analizat in mod corect actul dedus judecății si a pronunțat o hotărâre superficiala, fără a analiza în întregime actele depuse în probațiune.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 și art. 312 alin. 3
C.pr.civ.
Intimata pârâtă SC U. CUG SA, a solicitat respingerea recursului, arătând că accidentul al cărei victimă a fost reclamantul s-a produs din culpa acestuia.
A mai arătat că reclamantul nu face dovada unui prejudiciu moral concret pe care să-l fi suferit și întinderea lui.
Susține intimata că afecțiunile de care suferă recurentul nu aveau cum să fie cauzate de accidentul pe care l-a suferit (fractura). Bolile de care suferă în prezent recurentul sunt boli care apar odată cu înaintarea în vârstă și nu se poate stabili o legătură de cauzalitate dintre accident și aceste boli.
Mai precizează că că l-a sprijinit în diferite moduri pe reclamant după accident, pentru a se reface, prin ajutoare financiare pentru tratament și chiar l-a reangajat cu data de (...), deși nu avea obligația.
Nu rezultă din probe faptul că societatea ar fi avut vreo culpă în producerea acelui accident și nici că reclamantul ar fi suferit un prejudiciu moral care să-l fi marcat în planul aprecierilor sociale, profesionale sau personale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Astfel cum rezultă din înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului, acesta a fost angajat al societății pârâte, în calitate de lăcătuș, în perioada (...) - (...), dată de la care contractul individual de muncă a încetat, reclamantul beneficiind de pensie de invaliditate.
La data de (...) reclamantul a fost din nou angajat de societatea pârâtă, raporturile de muncă dintre părți derulându-se până la data de (...), când reclamantul a fost transferat la SC R. SA.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data de (...) a avut loc un accident de muncă în cadrul SC U. - CUG SA, în urma căruia reclamantul a suferit o fractură cominutivă femur stâng deschisă tip III A.
Din procesul verbal de cercetare întocmit de comisia de cercetare constituită în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea protecției muncii nr. 90/1996 republicată (filele 60-64 dosar fond) rezultă că accidentul respectiv a avut loc în timp ce reclamantul lucra la mașina de găurit GDR-80 de pe deschiderea II din Atelierul de prelucrare.
În procesul verbal menționat au fost descrise împrejurările producerii accidentului, iar conform concluziilor comisiei de cercetare persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, respectiv de producerea accidentului, au fost R. V., Ticlea V. - maistru Atelier prelucrări mecanice și ing. Borza R. - șef atelier prelucrări mecanice.
În raport de aceste concluzii, Curtea reține o culpă comună a salariatului reclamant și a societății angajatoare, prin prepușii săi, în producerea accidentului de muncă respectiv.
Cum în procesul verbal menționat se consemnează și o culpă a unor angajați ai societății pârâte, cu funcții de conducere în atelierul unde a avut loc accidentul de muncă, Curtea va înlătura susținerea pârâtei în sensul că reclamantul a fost exclusiv culpabil de accidentul respectiv.
Din biletul de ieșire din spital nr. (...) (fila 9 dosar recurs) rezultă că reclamantul a fost internat în spital în perioada (...) - (...) cu diagnosticul fractură cominutivă femur stând deschisă tip III A suturată, iar din biletul de ieșire din spital depus la fila 24 dosar fond rezultă că reclamantul a fost internat din nou în perioada (...)-(...) cu diagnosticul tromboflebită profundă membrul inferior stâng, fractura subtrohanteriana stânga operată, în curs de consolidare, H. esențiala.
Se menționează în „rezumatul foii de observație"; că pacientul, operat în iunie 2004 pentru o fractură subtrohanteriana stânga, s-a prezentat în clinica respectivă cu simptomatologia unei tromboflebite profunde a membrului inferior stâng.
Reclamantul a depus la dosar copii ale rețetelor privind tratamentul urmat pentru afecțiunile respective (filele 31-34 dosar fond).
De asemenea, recurentul a mai depus la dosar un bilet de ieșire din spital din data de (...) în care se consemnează că acesta a fost internat în perioada (...)-(...) cu diagnosticul: hipoacuzie neurosenzorială bilaterală cu factori profesionale (trauma sonoră), cardiopatie cronică ischemică silențioasă, HTA std. II clasa de risc C controlată terapeutic (boala legată de profesie), spondiloză diseminată cu radiculalgii, diabet zaharat incipient, bronșita cronică simplă, sindrom postrombotic al membrului inferior stâng, obezitate grd.III.
S-a menționat în acest bilet de ieșire din spital că pacientul este în evidența Institutului Inimii cu HTA și tromboflebită profundă membrul inferior stâng în antecedente.
Curtea reține că în prezenta cauză reclamantul solicită repararea unui prejudiciu moral actual constând în suferințele pe care continuă să le suporte ca urmare a consecințelor accidentului de muncă, suferințe generate de bolile cu care a fost diagnosticat.
Sub acest aspect Curtea reține că reclamantul a depus la dosar scrisoarea medicală din data de (...) în care se menționează, pe lângă diagnosticul anterior, și steatoza hepatică, hipertrigliceridemie, steatoză hepatică, ptoză renală bilaterală, hernie ombilicală operată, eventrație abdominală operată.
Curtea apreciază important de relevat că și în această scrisoare medicală este menționat diagnosticul antecedente TVP membru inferior stâng, sindrom postrombotic al membrului inferior stâng.
Chiar dacă în ce privește celelalte boli de care suferă reclamantul nu se poate reține cu certitudine din probele administrate existența unei legături de cauzalitate între acestea și accidentul de muncă ce a avut loc în anul 2004 (în cauză nefiind efectuată, și nici solicitată, o expertiză de specialitate) nu același lucru se poate susține și despre sindromul postrombotic membru inferior stâng de care suferă reclamantul.
Potrivit informațiilor publicate pe N. se reține că „Sindromulposttrombotic constituie expresia clinica a tulburărilor provocate de hipertensiunea cronica din sistemul venos profund secundara unei TVP vindecate cu sechele. In general prin sindrom posttrombotic se definesc mai ales urmările la distanta ale TVP ale membrelor inferioare si uneori ale venei cave inferioare.
Bolnavii cu sindrom posttrombotic pot avea senzații dureroase sau de greutate - tensiune in gamba pana la un sindrom cauzalgic, care in general sunt prezente numai in ortostatism sau in timpul mersului. Uneori durerea din timpul mersului este intensă, realizându-se o adevărata claudicatie intermitenta venoasa, mai ales daca se asociază cu ulcer venos.";
În raport de acestea și de actele medicale depuse la dosar, Curtea reține existența unei legături de cauzalitate între accidentul de muncă din (...) și această afecțiune de care reclamantul continuă să sufere și în prezent, fiind evident că apariția acestei boli a fost generată de fractura suferită de reclamant în anul 2004, traumatismele membrelor inferioare fiind unul dintre factorii de risc pentru dezvoltarea trombozei venoase profunde.
Având în vedere simptomele afecțiunii menționate mai sus, contrar celor susținute de intimată, Curtea reține ca fiind dovedit în cauză un prejudiciu moral constând în suferințele fizice pe care reclamantul continuă să le suporte, prejudiciu moral aflat în strânsă legătură de cauzalitate cu accidentul de muncă al cărui victimă a fost reclamantul.
Referitor la cererea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, în raport de prevederile art. 44 din Legea nr. 319/2006 potrivit cărora „Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat.";, Curtea reține că salariatul victimă a unui accident de muncă este îndreptățit atât la repararea prejudiciului material, cât și a celui moral suferit în urma accidentului de muncă.
În raport de toate aceste considerente Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei angajator, în aprecierea cuantumului despăgubirilor urmând a avea în vedere și faptul că accidentul de muncă menționat s-a produs din culpa comună a părților.
În consecință, având în vedere aspectele menționate mai sus, Curtea apreciază că o sumă de 700 lei reprezintă un echivalent echitabil al prejudiciului moral suferit de reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința T. C., în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâta S. U. S., pârâta urmând a fi obligată la plata sumei de 700 lei către reclamant cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. În raport de această soluție, având în vedere că pârâta intimată este partea căzută în pretenții, văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, se va respinge cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 537 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâta S. U. S. și în consecință: Obligă pârâta la plata sumei de 700 lei către reclamant, cu titlu de daune morale. Respinge cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. A. în concediu de odihnă G.-L. T. A. în concediu de odihnă Semnează vicepreședintele Semnează vicepreședintele instanței instanței N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 591/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2984/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
