Decizia nr. 4528/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4528/R/2012
Ședința publică din data de 31 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.A-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. CFR - SCR B. SA împotriva sentinței civile nr. 854 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea
Uniunii Naționale a S. R. de L. și A. în reprezentarea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă, având anexată practică judiciară.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 854 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta S. C. de R. L. CFR SCR B. SA.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul D. I., reprezentat de U. N. a S. R. de L. și A. din cadrul Federației T.atorilor F.i din România și, în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând salariul suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie, pentru anii 2006-2008, iar aceste sume se vor actualiza în funcție de rata inflației la momentul plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 30 alin. 1 din C. colectiv de muncă „. societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Sintagma „poate primi"; este explicitată prin art. 31 din C. colectiv de muncă, în sensul în care părțile au convenit că această vocație la salariu suplimentar setransformă într-un drept în măsura în care sunt îndeplinite criteriile cuprinse în anexa nr. 6 la C. colectiv de muncă - aflată la fila 5 din dosar.
Deci acordarea salariului suplimentar nu este o facultate a angajatorului ci partenerii sociali au negociat și stabilit un drept al angajatului care îndeplinește anumite criterii însumate prin expresia „. muncă ireproșabilă";.
Un alt argument al obligativității acordării salariului suplimentar îl constituie art. 30 alin.3 din C. colectiv de muncă pe anii 2006-2008 în care se arată: ";din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Așadar, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este la latitudinea angajatorului ci reprezintă o obligație prevăzută de C. colectiv de muncă.
De asemenea, potrivit art. 30 alin.1 din C. colectiv de muncă la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2010, acordarea salariului suplimentar la sfârșitul anului calendaristic este o obligație a angajatorului, astfel: „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.";
Conform art. 238 alin.1 Codul muncii „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colectiv de muncă încheiate la nivel superior";.
C. colectiv de muncă la nivel de grup de unitate de transport feroviar pe anii
2006-2008, prelungită valabilitatea prin act adițional pentru 48 de luni, produce efecte juridice obligatorii față de pârâte datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin. 5 din Constituție, art. 236 alin.4 Codul muncii, raportat la art. 11 alin.1 lit. b din L. nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. b Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin voința părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C. DE R. L. CFR S. B. SAsolicitând desființarea sentinței atacată și pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca fiind prescrisă, netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, s-a arătat că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris raportat la prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Avându-se în vedere principiul prevăzut de dispozițiile art. 982 Cod Civil, consideră că prevederile art. 30 , alin. l si 3 din contractele C.e de M. și prevederile din Anexa 6 la aceste contracte, ar trebui interpretate, precum și aplicate astfel: salariul suplimentar pentru munca ireproșabilă să se acorde față de criteriile menționate în Anexa 6 la contracte, sub condiția că societatea sa fi avut în anii (...) venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Precizează că aceasta condiție, respectiv, constituire fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinita motivat de faptul ca S. N. de T. F. de C. "CFR C." SA este acționar unic la SC CFR - S. B. SA, fiind o societate cu capital de stat aflata sub autoritatea M.ui T.urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar (act normativ aplicabil perioadei 2005-2007 ) aprobată prin L. nr. 5. existând obligația respectării prevederilor art.3 din acest act normativ.
În bugetele de venituri și cheltuieli din această perioadă nu au putut fi prevăzute fondurile necesare acordării salariului suplimentar, întrucât conform prevederilor legale mai sus menționate, fundamentarea fondului de salarii s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salariul mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Intimatul U. N. A S. R. DE L. ȘI A. din cadrul Federației S. T.urilor din România B. prin întâmpinare (f.15-18) a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din C.muncii - în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol „în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din L. nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C.muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C.muncii.
În privința criticilor aduse pe fondul cauzei, Curtea reține că art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Astfel, cum corect a reținut și prima instanță, prin C. C. de muncă la nivel de unitate pe anii 2006- 2008, s-a prevăzut la articolul 30 alin. 1 că: „Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. a din C.muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform alin. 2 „neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii al contractului colectivfiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din L. nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanții reprezentați de sindicat în litigiul pendinte, sunt îndreptățiți la plata drepturilor speciale prevăzute de art. 30 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind angajați a respectivei unități.
Este real că la alin. 3 al aceluiași text legal s-a prevăzut că „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până 10% din fondul de salarii realizat lunar";, însă prin aceste dispoziții nu s-a instituit o facultate a angajatorului în acordarea salariului suplimentar, ci o obligație în constituirea fondului necesar plății acestor drepturi.
În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la lipsa fondurilor și la faptul că sumele pretinse nu au fost prevăzute în bugetul aprobat, nu poate justifica apărarea acesteia și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect prin clauzele contractuale.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. CFR SCR B. SA împotriva Sentinței civile nr. 854 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2012.
PREȘED.TE JUDECATORI
I.A-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. V.
G.
G. C.
| ← Decizia nr. 2984/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
