Decizia nr. 3401/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3401/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul A. N. împotriva sentinței civile nr. 324 din (...), pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. L. prin P., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 iulie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtului recurent prin reprezentant, concluzii scrise, prin care solicită judecarea în lipsă, având anexată chitanța prin care s-a achitat onorariul avocațial.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 324 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul A. N.
A fost admisă, ca fiind întemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L., prin P., împotriva pârâtului A. N. și, în consecință a fost obligat pârâtul să restituie suma de 10.024 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În baza Contractului colectiv de muncă aprobat prin H. C. Local L. nr.
34/(...), încheiat între Consiliul Local al C. L. și Sindicatul Administrației P.e Locale Valea Bîrgăului, personalului contractual angajat la P. C. L., deci și pârâtului, începând cu 1 ianuarie 2007, pe lângă drepturile bănești prevăzute de dispozițiile legale ce reglementează salarizarea personalului contractual din instituțiile publice, i s-au acordat sporuri, în cuantumul solicitat de reclamantă, respectiv: spor de fidelitate și loialitate față de instituție, prima pentru sărbătorilede P. și C. indemnizația pentru norma de hrană și pentru ținută, toate aceste drepturi cumulate pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2008, așa cum rezultă din anexa privind drepturile bănești, nefiind contestată acordarea, respectiv încasarea lor de către pârât.
Cu ocazia controlului de audit financiar efectuat de Curtea de C. a R. - C. de C. a județului B.-N. la P. C. L. s-a constatat că salariaților din cadrul primăriei le-au fost acordate nelegal, în cursul anilor 2007- 2008, anumite sumede bani, ocazie cu care prin D. nr. 8. s-a dispus recalcularea drepturilor salariale, prin eliminarea tuturor sporurilor, primelor și indemnizațiilor acordate nelegal în baza contractului colectiv de muncă, stabilirea întinderii prejudiciului produs bugetului primăriei prin efectuarea acestor plăți nelegale, asigurarea măsurilor de recuperare, efectuarea regularizărilor, întocmirea și depunerea declarațiilor rectificative.
C. și Consiliul Local L. - prin primar au înțeles să conteste aspectele consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 2956/2009 la persoana auditată și măsurile dispuse prin actele încheiate de reprezentanții C. de C. B.-N., inițial formulând contestație la Curtea de Conturi a României
(contestație respinsă prin Î. nr. VI.19/(...) a Curții de C. a R.), apoi o acțiune în contencios administrativ, iar, prin sentința civilă nr.107/CA/2010, T. B.-N. a admis acțiunea și a anulat în parte decizia nr. 8. emisă de C. de C. B.-N. U. recursului declarat de Curtea de Conturi a României B., Curtea de apel C. prin decizia civilă nr.1654/2011 a modificat în tot sentința pronunțată de T. B.-N., respingând acțiunea ca nefondată.
H. dată de instanța de contencios administrativ nu a fost dată în contradictoriu cu pârâtul, dar dezlegarea curții sub aspectul nedatorării sumelor subzistă prin prisma reglementărilor legale incidente.
Prin urmare, s-a promovat prezenta acțiune în răspundere patrimonială, reclamanta C. L. - prin P. solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei apreciată ca fiind nelegal acordată.
În condițiile art. 137 C.proc.civ, tribunalul a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune și a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Obiectul acțiunii constă în restituirea unor drepturi de natură salarială pretins necuvenite, iar dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este prescriptibil extinctiv, astfel că devin incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat (fostul articol 283 alin.1 lit. c). Dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. În cauză, termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune, curge de la data la care prin hotărâre judecătorească irevocabilă (a Curții de A. C.) s-a statuat asupra legalității și temeiniciei deciziei C. de C. a județului B.-N. nr. 8., respectiv de la data de 2 mai 2011 și nu de la momentul plății lor, așa cum s-a invocat în apărare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare în anul 2008, respectiv art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996, republicată și art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă constituie legea părților, numai dacă sunt încheiate cu respectarea condițiilor legale, putând fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
Așa cum rezultă din art. 12 din L. nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă se puteau încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Aceste prevederi legale instituie o interdicție referitoare la negocierea colectivă, interdicție care impune ca în cadrul negocierilor colective din cadrul instituțiilor bugetare, materializate sub forma contractelor colective de muncă, să fie excluse drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu atât mai mult cu cât sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de statse stabilește prin lege (chiar dacă cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative), în concordanță cu dispozițiilor art. 157 alin. 2 Codul muncii.
Salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar a fost reglementată în perioada anilor 2008 - 2009 de OUG nr. 2. (abrogată prin L. nr.
3., aplicabilă din 1 ianuarie 2010), act normativ care a abrogat expres dispozițiile privitoare la salarizare cuprinse în L. nr. 154/2008, de O. nr. 1. și de H. nr. 2., și care reglementau drepturile salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar, drepturi stabilite prin lege.
Actele normative invocate nu reglementează dreptul personalului bugetar la plata sporurilor și indemnizațiilor prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. comunei L., chiar dacă pârâtul nu a beneficiat de toate aceste sporuri.
Acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale creează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice, astfel că se impune restituirea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 254 din L. nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare (art. 270 anterior republicării), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor, iar, conform art.256 din aceeași lege (art. 272 anterior republicării)
,,salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie";. Totodată, art.169 alin.1 și 2 prevede că nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, nu poate fi efectuată decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă, exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Împrejurarea constatată justifică întrutotul concluzia la care a ajuns atât
Curtea de C. cu ocazia auditării instituției, cât și instanța de contencios administrativ prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată.
Având în vedere faptul că drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă nu au fost legal stabilite întrucât încalcă dispozițiile legilor de salarizare ale personalului din sistemul bugetar, fapt ce contravine prevederilor Legii nr. 130/1996, republicată, și ale legilor de salarizare a personalului bugetar, nu s-a reținut apărarea pârâtului potrivit căreia o atare acțiune ar fi condiționată de epuizarea unui litigiu distinct și prealabil vizând anularea clauzelor contractului colectiv contrare legii, verificarea neconformității cu legea fiind posibilă a fi realizată pe cale incidentală de către instanța de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A. N. solicitândmodificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nelegale și netemeinice a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a greșit când a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
Astfel, acțiunea reclamantei se întemeiază pe prevederile art. 256 alin. 1 din Codul M., iar conform prevederilor art. 268 alin. 1 lit. c din Codul M., cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut concomitent cu rămânerea irevocabilă a hotărârii date în privința controlul efectuat de curte de conturi, susținându-se că doar atunci s-a cunoscut paguba și persoana răspunzătoare. Data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei este chiar data acordării acelor drepturi salariale, termenul de prescripție calculându-se pentru fiecare lună în parte, conform anexei depuse de reclamantă la fondul cauzei.
Pe fondul cauzei învederează că sporurile acordate sunt legale, iar instanța de fond a interpretat în mod eronat și suma dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/1996 prevedea interdicția negocierii de clauze cu privire la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale. per a contrario, este permisă negocierea de drepturi ale căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
În speță, nu s-au negociat drepturi care erau stabilite printr-o altă lege. O.
1. care reglementează "creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat" nu prevede nicăieri interdicția acordării de sporuri privind norma de hrană, indemnizația de ținută, prima de sărbători, sporul de fidelitate, de mobilitate, de relații cu publicul și nici nu reglementează cuantumul acestor sporuri.
Art.17 al OG 1. prevede că „personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare";.
Instanța de fond se limitează a concluziona că nu se pot încălca norme imperativ prevăzute de lege, însă nu indică care ar fi acele norme imperative care au fost încălcate, având în vedere că prin contractul colectiv de muncă s-au stabilit sporuri care nu au fost reglementate de O. 1., așadar este evident că ele sunt negociate și acordate în mod legal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data efectuării fiecărei plăți lunare apreciată ca fiind nedatorată, și nu la data la care prin hotărârea judecătorească irevocabilă a Curții de A. C. s-a statuat asupra legalității și temeiniciei deciziei C. de C. a județului B.-N. nr. 8., așa cum greșit a reținut prima instanță.
Curtea apreciază ca fiind . sub aspectul curgerii prescripției, constatarea făcută și adusă la cunoștință de organul de control din cadrul Curții de C., care este un terț față de raporturile de muncă ce s-au derulat între părțile litigante. Reclamanta a avut cunoștință de efectuarea plăților, precum și de temeiul în care acestea au fost efectuate, încă de la momentul achitării drepturilor salariale.
Drepturile de natură salarială în cuantum de 10.024 lei care constituie obiectul acțiunii în restituire formulată de angajator împotriva salariatului au fost plătite lunar începând cu data de 7 ianuarie 2007 până în data de 7 decembrie
2008, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul T. B.-N. la data de 8 noiembrie 2011.
Cum instanța de fond a calculat greșit momentul curgerii termenului de prescripție, Curtea, în raport cu data plăților și față de prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din C.muncii (art. 283 alin. 1 lit. c în forma anterioară republicării), care instituie termenul de prescripție de 3 ani în cazul răspunderii salariaților față de angajator, reține că excepția prescripției invocată de către pârât este întemeiată în parte, fiind prescrisă cererea reclamantei având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate în perioada (...) - (...).
În ceea ce privește cererea de restituire a sumelor achitate la data de (...), Curtea apreciază că excepția prescripției nu este întemeiată, deoarece termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit doar la data de (...).
În consecință, pe fondul cauzei rămâne în discuție temeinicia acțiunii în ceea ce privește drepturile de natură salarială achitate la data de (...), ce au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă aprobat prin H. C. Local L. nr.
34/(...).
Se constată că ulterior pronunțării hotărârii recurate, a fost adoptată L. nr.
84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială alepersonalului plătit din fonduri publice, act normativ aplicabil potrivit art. 1:
„(…)personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la M. M., F. și P. S. sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; b) hotărârilor consiliilor locale și județene (…)";.
Prin art. 2 alin. 1 din acest act normativ s-a prevăzut „(…) exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.";
În cauza de față sunt întrunite condițiile exonerării de la plată enunțate de normele legale citate având în vedere că sumele imputate de angajator salariatului au fost acordate în baza unui contract colectiv de muncă, aprobat prin hotărâre de consiliu local, precum și că obligația de recuperare a acestor sume a fost stabilită prin D. nr. 8. a C. de C. a J. B.-N.
Având în vedere incidența în speță a actului normativ citat, se constată ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate la data de 0(...).
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3, art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursul declarat cu consecința modificării în parte a sentinței atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 274 C.proc.civ. intimata va fi obligată să plătească recurentului cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în recurs, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul A. N. împotriva sentinței civile nr. 324 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte excepția prescripției invocată de către pârât și în consecință respinge, ca fiind prescrisă, cererea reclamantei C. L. prin P. având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate în perioada (...) - (...).
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei C. L. prin P. având ca obiect restituirea drepturilor bănești achitate la data de 0(...).
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata C. L. prin P. să plătească recurentului suma de 400 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:C. I.
| ← Decizia nr. 4264/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 783/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
