Decizia nr. 5023/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5023/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 1025 din 7 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe intimata pârâtă S. R. R. T. S., având ca obiect acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din 27 noiembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 4 decembrie 2012 reclamantul recurent a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
C U R T E A
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin acțiunea înregistrată la data de (...) pe rolul T. M. reclamantul B. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC R. R. T. S., să constate că în perioada (...)-(...) a fost angajatul pârâtei, să oblige pârâta să depună sumele pe care le-a încasat cu titlu de contribuție către Casa de P. pe perioada menționată, să-i recunoască perioada (...)-(...) ca vechime în muncă și să oblige pe pârâtă să-i plătească salariile pe lunile octombrie și noiembrie 2009, respectiv suma de
1.400 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a lucrat pentru pârâtă înce- pând din (...)-(...) ca și conducător auto, sens în care pârâta i-a și eliberat o adeverință. Angajatorul i-a cerut cartea de muncă în vederea angajării, el fiind convins că a avut contract de muncă și că i s-au vărsat la bugetul de asigurări sociale sumele reținute cu acest titlu.
Când a cerut carnetul de muncă a constatat că nu este consemnat nimic în acesta, că nu i s-a întocmit nici măcar contract de muncă și, mai mult, nu i s- au plătit nici salariile.
Pârâta SC R. R. T. S., prin întâmpinare, nu s-a opus admiterii în parte a acțiunii, recunoscând că reclamantul a fost angajatul societății în perioada (...)- (...), rămânând un rest de plată de 375 lei din salariul pe perioada lucrată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției sale pârâta a arătat că între cele două părți s-a înche- iat un contract individual de muncă începând cu data de (...) pe o perioadănedeterminată, dar cu o fracțiune de normă, de 4 ore pe zi și un salariu brut de
525 lei lunar.
Reclamantul a lucrat la societate până la data de (...), după care nu s-a mai prezentat la serviciu, iar corespunzător perioadei lucrate societatea îi datora
875 lei brut din care 500 lei i s-au achitat la concilierea directă.
În privința adeverinței de care se prevalează reclamantul, pârâta a arătat că a fost eliberată la data de (...), nu la data de (...), cum din eroare s-a menționat.
Prin sentința civilă nr. 379 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. V., domiciliat în C. nr. 142 împotriva pârâtei S. R. R. T. S. cu sediul în comuna R., nr. 825 și, în consecință:
S-a constatat că în perioada (...)-(...) reclamantul a fost angajat al pârâtei pe postul de conducător auto, cu un program de lucru de 4 ore pe zi și un salariu de 525 lei brut.
S-a constatat că perioadă (...)-(...) în care reclamantul a prestat activitate pentru pârâtă constituie vechime în muncă.
A fost obligată pârâta să plătească pentru reclamant contribuția legală afe- rentă acestei perioade la constituirea fondului CAS.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale co- respunzătoare lunii noiembrie 2009, respectiv suma de 525 lei brut.
Prin decizia civilă nr. 2., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), a fost admis în parte recursul declarat de reclamantul B. V., a fost casată în parte sentința civilă nr. 3. a T. M. și au fost trimise spre rejudecare primei instanțe cererile de constatare a existenței raporturilor de muncă dintre părți în perioada (...)-(...), de obligare a pârâtei la plata contribuției legale aferente acestei perioade la constituirea fondului CAS și de recunoaștere a acestei perioade ca vechime în muncă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...).
Prin sentința civilă nr. 1025/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins capetele de cerere formulate de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâta S. R. R. T. S., având ca obiect constatarea existenței raporturilor de muncă dintre părți în perioada (...) - (...), obligarea pârâtei la plata contribuției legale aferente acestei perioade la constituirea fondului CAS și recunoașterea acestei perioade ca vechime în muncă, ca neîntemeiate.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 16 Codul muncii, în redactarea în vigoare în perioada în care se susține că s-a prestat munca, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, anterior începerii raporturilor de muncă.
În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Prin urmare, cu toate că forma scrisă are o însemnătate incontestabilă pentru concretizarea voinței părților, pentru precizarea drepturilor și obligațiilor lor reciproce și, pe cale de consecință, pentru dovedirea ulterioară a conținutului real al raportului juridic, nu reprezenta la acel moment o condiție de validitate,ci una ad probationem, fiind reglementată în interesul părților, în special al salariatului, pentru a-și asigura un mijloc de probă sigur și ușor de administrat.
Așa fiind, chiar în lipsa înscrisului, contractul individual de muncă, în sens de negotium, există și își produce toate efectele, atâta timp cât s-a realizat în concret acordul de voință al părților.
Analizând însă probele administrate în cauză, declarațiile martorilor audiați, înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a apreciat că reclamantul nu a dovedit existența raportului de muncă între părți în perioada (...) - (...).
Astfel, aspectele relatate de martorul B. V. nu au fost percepute în mod direct de către acesta, fiind cunoscute din spusele reclamantului.
Martorul Giurgi D. V. a învederat instanței că reclamantul a prestat muncă în calitate de conducător auto în urmă cu aproximativ 2 ani, fără a putea preciza însă cu exactitate perioada și nici denumirea angajatorului pentru care a lucrat reclamantul.
Adeverința nr. 4 din (...), de care se prevalează reclamantul, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Declarația depusă de reclamant la dosar și „. de viceprimarul P. C. nu are dată certă și nu este opozabilă pârâtei, astfel încât nu face dovada raportului de muncă dintre părți.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 16 din Codul muncii, tribunalul a respins capetele de cerere formulate de reclamant având ca obiect constatarea existenței raporturilor de muncă dintre părți în perioada (...) - (...), obligarea pârâtei la plata contribuției legale aferente acestei perioade la constituirea fondului CAS și recunoașterea acestei perioade ca vechime în muncă, ca neîntemeiate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.
F. V., solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, cuobligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurentul arată că, în susținerea cererilor privind prestarea muncii în perioada noiembrie 2007 - octombrie 2010 (anterior momentului înscris în Contractul individual de muncă prezentat de intimată), precum și pentru a dovedi că Adeverința nr. 4 din (...), emisă de pârâtă atestă o stare de fapt reală, înțelege să se folosească de proces-verbal de contravenție seria JR nr. 0340330 încheiat la data de (...), de I. de J. J. S. M. și A. de însoțire seria MMIbb din (...).
Din aceste înscrisuri rezultă indubitabil că la data de 5 ianuarie 2008, recurentul conducea autocamionul înmatriculat sub nr. (...), proprietatea intimatei pârâte, efectuând transport de material lemnos din Ucraina în Sighetu Marmației, dl. R. R. (administratorul societății intimate) fiind delegat însoțitor.
Pe de altă parte, hotărârea atacată se întemeiază pe probele testimoniale administrate în rejudecare, dar prin raportare la înscrisurile depuse de către intimată în primul ciclu procesual, contractul individual de muncă încheiat la data de (...), convocarea la conciliere, copia registrului intrări-ieșiri (...).
Recurentul arată că, locuind și muncind în străinătate nu a avut posibilitate de a lua la cunoștință despre înscrisurile indicate mai sus, astfel că înțelege să le conteste, arătând totodată că nu a semnat niciun contract individual de muncă cu intimata, iar înscrisul depus de aceasta la dosar este contrafăcut, sens în care intenționează să formuleze plângere penală.
Nesemnarea contractului este motivul principal al acțiunii în justiție, astfel că prezentarea unui astfel de înscris în instanță de către partea adversă arfi impus verificarea scriptelor, potrivit dispozițiilor 177 și urm. C.pr.civ. în acest scop instanța având la dosar o procura autentificată semnată de recurent.
De asemenea, celelalte înscrisuri semnate de recurent sunt contrafăcute, întrucât acesta nu a primit nicio convocare la conciliere directă.
Raportat la motivele invocate, recurentul solicită admiterea recursului formulat.
Intimata pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză.
A mai arătat intimata că înscrisurile depuse de recurent în recurs, respectiv procesul verbal de contravenție seria JR nr. 0340330 încheiat la (...) de
I. de jandarmi J. S. M. și avizul de însoțire a mărfii seria MMIbb nr. 4117350 din
(...) nu pot conduce la concluzia că reclamantul a fost angajatul pârâtei.
Intimata invocă faptul că în copia depusă la dosar se poate observa că există o modificare a numărului de înmatriculare a mijlocului de transport condus de reclamant, susținând totodată că este curios faptul că acest proces verbal a fost întocmit la (...) pentru o așa zisă faptă comisă la (...).
Despre existența acestor înscrisuri recurentul nu a făcut mențiune decât odată cu declararea recursului.
Intimata face referire și la faptul că reclamantul înțelege abia acum, după parcurgerea a două cicluri procesuale, că conteste semnătura ce apare la rubrica angajat din contractul de muncă și să aprecieze ca fiind contrafăcute celelalte înscrisuri aflate la dosar și pe care instanța le-a verificat personal.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea de apel reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit prevederilor art. 16 din codul muncii în forma în vigoare în perioada de referință, „. individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, anterior începerii raporturilor de muncă.
În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.";
Așadar, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 2 din codul muncii, mai sus enunțate, chiar în lipsa înscrisului, contractul individual de muncă, în sens de negotium, există și își produce toate efectele, atâta timp cât s-a realizat în concret acordul de voință al părților, iar dovada acestuia putea fi efectuată prin orice mijloc de probă.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor raporturi de muncă între acesta și societatea pârâtă în perioada (...) - (...), prin raportare la probele administrate în cauză în primul ciclu procesual și în rejudecare în primă instanță.
În recurs, recurentul reclamant a depus la dosar trei procese verbale de contravenție, înscrisuri care, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză și cu susținerile părților, conduc la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond prin sentința atacată.
Astfel, din procesul verbal de contravenție seria JR nr. 0340330 încheiat la data de (...) de I. de J. J. S. M. (fila 4 dosar recurs) rezultă că la data de (...) reclamatul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), autovehicul ce aparține societății pârâte.
De asemenea, din procesul verbal de contravenție seria CC nr. 0535379 din data de (...) încheiat de I. S. M. (fila 41 dosar recurs) rezultă că la data de (...)reclamatul conducea același autovehicul cu nr. de înmatriculare (...), pe DN 19, raza localității B., iar din procesul verbal de contravenție seria CC nr. 3445823 din (...), încheiat de IPJ P. (fila 42 dosar recurs) rezultă că la data de (...) reclamatul conducea același autovehicul, pe raza localității B.
Referitor la primul dintre aceste procese verbale Curtea constată că intimata pârâtă a contestat faptul că reclamantul ar fi condus autocamionul proprietatea sa, invocând în acest sens o pretinsă modificare a numărului de înmatriculare a autovehiculului menționat în acest proces verbal.
Din actele dosarului atașat nr. (...) al Judecătoriei Negrești Oaș (având ca obiect plângerea formulată de reclamant împotriva acestui proces verbal), Curtea reține că nr. de înmatriculare a autovehiculului menționat în procesul verbal este (...), același număr fiind evidențiat și în raportul agentului constatator (fila 9 din dosarul nr. (...)), precum și în întâmpinarea depusă de I. de J. J. S. M. în dosarul respectiv, fiind necontestat în cauză că autovehiculul cu nr. de înmatriculare menționat aparține societății intimate.
În avizul de însoțire (materiale lemnoase) nr. 4117350 din (...), înscris prezentat de reclamant ca document justificator materialul lemnos transportat la acea dată, este consemnat la rubrica „. privind expediția"; numele administratorului pârâtei, numitul R. R., aspect care confirmă susținerile recurentului în sensul că transportul respectiv era efectuat de societatea pârâtă.
Prezent în instanță în ședința publică din data de 27 noiembrie 2012, reprezentantul societății pârâte, R. M.-R., acesta având și calitatea de asociat unic al societății pârâte, conform extrasului din actul constitutiv al depus de acesta la dosar (fila 44 dosar recurs), a arătat că în septembrie 2007 reclamantul l-a rugat să îl ia cu el în curse pentru a învăța meserie, că reclamantul a fost cu el în curse, a condus camioanele societății, însă nu a fost angajatul societății. A precizat că în anul 2009 reclamantul și-a luat atestatul și l-a rugat să îl angajeze, condiții în care reprezentantul societății i-a încheiat contract de muncă, însă după ce i-a făcut carte de muncă, reclamantul a plecat în Italia.
Raportat la aceste susțineri Curtea reține recunoașterea de către reprezentantul pârâtei intimate a faptului că reclamantul a condus camioanele societății.
Această situație, coroborată cu procesele verbale de contravenție menționate mai sus și declarațiile martorilor audiați în cauză în rejudecare, precum și cu adeverința nr. 4/(...) emisă de pârâtă, nu poate conduce decât la concluzia că reclamantul a prestat muncă pentru societatea pârâtă.
Susținerile reprezentantului societății pârâte în sensul că l-a primit pe reclamant să conducă autovehiculele societății pentru a-l învăța meserie, însă reclamantul nu a condus camioanele societății în calitate de angajat al acesteia nu pot fi reținute întrucât din probele administrate Curtea concluzionează că reclamantul presta muncă pentru societatea pârâtă.
În acest sens se reține că martorul B. V. a declarat că din spusele reclamantului cunoaște că acesta a fost angajatul pârâtei în anii 2007, 2008 și
2009, că în anul 2008 reclamantul i-a spus că este angajatul pârâtei cu forme legale, martorul menționând totodată că a văzut mașina societății pârâte condusă de reclamant parcată în fața blocului în care locuia acesta.
Or, această din urmă situație de fapt, percepută personal de martor, este de natură să contrazică susținerile pârâtei, întrucât este puțin probabil că, în situația în care convenția părților ar fi fost aceea de „a-l învăța meserie pe reclamant";, pârâta ar fi încredințat acestuia autovehiculul proprietatea sa pentru a-l conduce singur și chiar pentru a se deplasa cu acesta la domiciliu.
În același sens se reține și faptul că din înscrisurile din dosarul
Judecătoriei Negrești Oaș rezultă că la data de (...) reclamantul conducea singur autovehiculul, iar R. M. conducea un alt autovehicul cu care transporta marfă și nicidecum nu se afla în același camion cu recurentul.
Pe de altă parte, raportat la aceleași susțineri ale reprezentantului pârâtei,
Curtea notează că potrivit prevederilor legale (art. 205 din codul muncii în numerotarea anterioară republicării și art. 4 din Legea nr. 279/2005), un contract de ucenicie la locul de muncă reprezintă un contract individual de muncă de tip particular, însă constată că din probele administrate în cauză nu se conturează elementele unui asemenea contract intervenit între părți (în cazul unui asemenea contract impunându-se, de asemenea, în mod obligatoriu, forma scrisă, cu clauzele specifice prevăzute de lege).
Afirmațiile societății pârâte în sensul că adeverința nr. 4/(...) a fost emisă în realitate la data de (...) urmează a fi înlăturate întrucât înregistrările din registrul prezentat de pârâtă, în care apare înscrisă la poziția nr. 4/(...) ca fiind emisă o adeverință pe numele reclamantului, nu pot forma instanței convingerea în acest sens, având în vedere că acel registru este întocmit de către pârâta intimată și putea fi oricând refăcut de aceasta cu înscrierea adeverinței în discuție în anul 2009, în loc de anul 2008.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta avea posibilitatea de a depune în cauză o copie a adeverinței care se pretinde a fi fost cea corectă emisă sub nr.
4/2008.
În același sens Curtea notează faptul că potrivit prevederilor art. 1185 din vechiul cod civil, aplicabil în perioada derulării raporturilor juridice dintre părți, înregistrările din registrul întocmit de pârâtă nu pot face dovada în favoarea acesteia.
Mai mult decât atât, dacă adeverința respectivă ar fi fost emisă în anul
2009, ulterior încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă depus la dosar, nu se explică în nici un mod de către pârâtă neconcordanța dintre cuantumul salariului înscris în adeverință și cel înscris în contractul menționat.
În contextul celor reținute adeverința nr. 4/(...) emisă de pârâtă, prin care se atestă calitatea reclamantului de salariat al societății pârâte, face dovada acestei calități a reclamantului, precum și a salariului lunar al acestuia.
Având în vedere că din probe rezultă că reclamantul efectua acele transporturi sub autoritatea societății pârâte, utilizând mijloacele de muncă ale acesteia, iar din probele administrate rezultă și un caracter de continuitate a activității prestate de reclamant pentru societatea pârâtă, începând cu data de (...), Curtea reține că natura juridică a convenției încheiate între părți este aceea a unui contract individual de muncă.
Curtea mai notează faptul că din probele administrate nu se poate reține prestarea muncii de către reclamant în favoarea pârâtei începând cu data de (...), declarația martorului B. V. neputând forma convingerea instanței sub acest aspect, întrucât martorul a declarat că din spusele reclamantului cunoaște că acesta a lucrat la pârâtă și în 2007, iar această declarație nu se coroborează cu nici o altă probă.
Referirile recurentului la contractul individual de muncă încheiat începând cu data de (...) din care rezultă angajarea acestuia în calitate de conducător auto la societatea pârâtă, cu fracțiune de normă (4 ore pe zi) și un salariu lunar de 525 lei nu pot fi analizate în cadrul procesual de față întrucât prin sentința civilă nr. 379/(...)a T. M. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtei S. R. R. T. S. și s-a constatat că în perioada (...)-(...) reclamantul a fost angajat al pârâtei pe postul de conducător auto, cu un program de lucru de 4 ore pe zi și un salariu de 525 lei brut, iar subacest aspect hotărârea a fost menținută prin decizia civilă nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C., cauza fiind trimisă spre rejudecare doar cu privire la perioada (...)-(...).
În consecință statuările instanței în ceea ce privește existența unui contract individual de muncă între părți în perioada (...)-(...), precum și cu privire la elementele acestui contract, respectiv durata muncii și salariul lunar, au intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât apare ca fiind lipsit de relevanță în recursul de față aspectul invocat de recurent în sensul că semnătura de pe contractul de muncă în formă scrisă privind perioada începând cu data de (...) nu îi aparține.
Curtea reține însă că acele clauze din contractul individual de muncă în formă scrisă încheiat începând cu data de (...) (privind durata muncii și salariul) nu se pot impune în cauză ca o dovadă a faptului că și în perioada anterioară între părți s-ar fi încheiat un contract individual de muncă cu timp parțial având în vedere că potrivit prevederilor art. 101^1 din codul muncii (în numerotarea în vigoare în perioada în discuție) contractul individual de muncă cu timp parțial se încheie numai în forma scrisă.
Așadar, legiuitorul impune forma scrisă a contractului individual de muncă cu timp parțial, astfel că în lipsa acestei forme, contractul de muncă încheiat între părți este prezumat ca fiind un contract de muncă cu normă întreagă, respectiv cu program normal.
Cum răsturnarea acestei prezumții impunea ca angajatorul să facă dovada că pentru perioada menționată convenția părților a fost aceea a încheierii unui contact de muncă cu timp parțial, precum și a duratei muncii și repartizarea acestei durate, dovadă care în cauză nu a fost efectuată, Curtea va reține că între părți s-a încheiat un contract individual de muncă cu normă întreagă în perioada (...)-(...).
Drept urmare, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 6, 22 și 28 din
Legea nr. 19/2000, pârâtei îi revenea obligația de a calcula și achita (vira) contribuția de asigurări sociale privind pe reclamant aferentă acestei perioade.
Pe de altă parte Curtea mai notează că potrivit prevederilor art. 16 alin. 3 din codul muncii (în forma în vigoare în perioada de referință) munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă. În același sens, art. 16 alin. 4 din codul muncii republicat prevede că munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.
În consecință, perioada menționată mai sus este recunoscută ca vechime în muncă în temeiul legii, apărând astfel ca lipsită de interes cererea reclamantului ca instanța să statueze în acest sens prin hotărâre judecătorească.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, coroborat cu art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința atacată conform dispozitivului prezentei. În temeiul dispozițiilor art. 274, 276 cod procedură civilă, având în vedere limitele admiterii recursului, intimata pârâtă va fi obligată la plata către recurentul reclamant a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B. F. V. împotriva sentinței civile nr. 1025 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte și în consecință: Constată că în perioada (...) - (...) reclamantul a fost angajat al pârâtei pe postul de conducător auto, cu un salariu lunar de 700 lei brut. Obligă pârâta să achite contribuția de asigurări sociale aferente acestei perioade. Menține dispoziția tribunalului privind respingerea acțiunii pentru perioada (...) - (...). Obligă intimata S. R. R. T. S. să plătească reclamantului recurent suma de 900 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.-L. T. I. T. D. C. G. G. N. N. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia nr. 3177/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1429/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
