Decizia nr. 3423/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3423/R/2012
Ședința din 05 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M."C. M." SA împotriva sentinței civile nr. 4419 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. A. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 02 iulie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta T. A. T., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S.
S-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...) emisă de către pârâtă, dispunându-se reîncadrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei și a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin decizia nr. 3A(...)/(...), ca urmare a concedierilor colective operate in cadrul pârâtei conform programului de restructurare și reorganizare a acesteia
(fila 21-63), s-a dispus concedierea reclamantei de pe postul de economist I din cadrul C.ui U. C., începând cu data de (...) reținându-se ca motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, la art. 4 fiind indicate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și anume: cumulul de funcții respectiv cumulul pensiei cu salariul, calitatea de asociat la alte societăți comerciale, îndeplinirea condițiilor de vârstă, standard și stagiu de cotizare pentru pensionare, îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere. C. minimale aplicabile după cele prioritate au fost indicate ca fiind următoarele: aplicarea unor sancțiuni pentru consum de băuturi alcoolice, pentru abateri de la regulile de siguranță a circulației, pentru abateri care au cauzat prejudicii societății,respectiv pentru absențe nemotivate, absențele nemotivate, sancționarea pentru alte abateri disciplinare, rezultatele slabe la verificarea profesională periodică, lipsa unei alte forme de calificare sau pregătire profesională, suplimentarea celei necesare postului ocupat, luarea în considerare a situației familiale respectiv existenta a doi soți angajați, a copiilor în întreținere, respectiv existența a 3 ani până la pensionarea la cerere ( fila 6-8).
Potrivit art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, prevăzută de lege sau în contractele colective de muncă se aplică numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Prin urmare, criteriile prev. de art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță. Este lipsită de relevanță împrejurare că pârâta nu a stabilit prin C. C. de M. procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță, de altfel în art. 61 alin. 5 din CCM aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective. Pârâta nu își poate invoca propria culpă în acest sens deoarece art. 69 alin. 3 din Codul Muncii stabilește un drept al salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor salariatului.
Astfel, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
În cazul concedierii reclamantei se constată că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți operatori, având în vedere că din posturile de economist 1 de la C. U. C. și din Serviciul Financiar Salarizare au rămas 4 posturi, fiind înglobate într-un birou nou creat (fila 74-85).
Prin urmare, încălcându-se prev art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art. 78 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Instanța constată că decizia de concediere este în mod corect ștampilată și semnată de D. S. S. C. M. SA, având în vedere că acesta este definitivat în funcție și i s-a delegat competența pentru întocmirea și semnarea documentelor privind concedierea colectivă, prin dispoziția nr. 30/(...) a D.ui general al pârâtei.
Instanța apreciază că decizia de concediere este motivată, fiind indicată situația economico financiară precară a societății, indicatorii economici fiind menționați în programul de restructurare și reorganizare a pârâtei la care decizia face trimitere.
Pentru aceste considerente, în baza art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din Codul Muncii, instanța a admis acțiunea, a dispus anularea Deciziei de concediere nr.3A(...) din (...) emisă de către pârâtă, a dispus reîncadrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei, a obligat pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrareaefectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
În baza art. 274 alin. 2 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta aflată în culpă procesuală la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. de T. F. de M. „. M.
S. B., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea contestației intimatei T. A. I.
În motivare pârâta a arătat că prima instanță a reținut că nu a respectat dispozițiile legale prevăzute de art.69 alin.3 C.Muncii.
Astfel, deși instanța a constatat că decizia de concediere a fost emisă ca urmare a măsurii concedierii colective și că, din probatorul administrat reiese că a avut loc o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de către contestatoare, în mod surprinzător apreciază că acțiunea acesteia este întemeiată și că se impune admiterea ei întrucât societatea nu a realizat o așa numită departajare în baza realizării obiectivelor de performanță.
Modificările aduse prin L. nr. 4. la L. nr. 5. nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă, întrucât aceasta a fost inițiată în luna aprilie
2011, iar L. nr. 4. a intrat în vigoare la data de (...). În consecință, procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Pârâta reiterează că, pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile C. colectiv de muncă referitor la aplicarea criteriilor de competență, cât și cel al Codului muncii, conform art.242 lit. j C. muncii trebuiau să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Conform art.243 alin.1 „Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora";.
Art. 246 din Codul muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, adică la data de (...), când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de (...).
Rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen este acela de a da timp angajatorului de a implementa aceste prevederi, astfel încât aprecierea instanței cu privire la aplicarea acestui articol i se pare forțat.
Față de aceste considerente, pârâta solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea în vigoare a deciziei de concediere.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamanta T. A. I. solicitatrespingerea recursului pârâtei ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 3A(...)/(...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se menționează în conținutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea constând în dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de restructurare și reorganizare a C. M. SA, aprobat prin H. AGA nr. 8/(...) precum și faptul că în urma aplicării programului de restructurare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeași unitate. Totodată s-a menționat în cuprinsul actului de concediere faptul că salariațilorconcediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de
670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al C. M. și dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, fiind menționate criterii prioritare și criterii minimale, dintre care, în cazul reclamantei, s-a reținut doar că „a fost desființatpostul de natura celui ocupat de reclamantă";.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
„criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, în sarcina unității angajatoare subzista obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este și firesc să fie așa, în condițiile în care primul criteriu este unul obiectiv, presupunând departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne astfel pe post în urma aplicării procedurii concedierii colective doar acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, s-ar da eficacitate celorlalte criterii menționate în conținutul deciziei de concediere, criterii subiective având caracter social.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a contestat aplicarea corectă a criteriului subiectiv avut în vedere de recurenta pârâtă, arătând că mai existau și alți angajați pe postul de economist 1 din cadrul C.ui U. C..
Nu pot fi primite susținerile recurentei pârâte în sensul că, în cauza dedusă judecății nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 69 alin. 3 Codul muncii, motivat de faptul că procedura concedierii colective a fost declanșată anterior modificărilor aduse codului muncii prin prevederile L. nr. 4..
Este adevărat că alin. 3 al art. 69 din Codul Muncii a fost introdus ca urmare a modificărilor aduse acestui act normativ prin L. nr. 4., care a intrat în vigoare la data de (...), însă, este de observat faptul că reclamanta a fost concediată prin aplicarea procedurii concedierii colective ca urmare a aplicării Programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA ce a fost aprobat prin H. AGA nr. 8/(...), deci ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse codului muncii. Mai mult decât atât, în conținutul Hotărârii nr. 8 din (...) se face trimitere expresă la dispozițiile codului muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin prevederile L. nr. 4..
Pe de altă parte, obligativitatea aplicării cu prioritate, în cazul concedierilor colective, a unui criteriu obiectiv de departajare a salariaților în funcție de competențele profesionale rezultă și din prevederile art. 61 alin. 5 din CCM 2009-
2010 a C. M. potrivit cărora „angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își reduce activitatea";. Iar la alin. 6 al aceluiași articol sunt prevăzute criterii subsidiare care devin incidente
„în condiții de competență egală";.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta pârâtă nu se poate prevala de existența unor motive obiective care să justifice neaplicarea prioritară a criteriului privind evaluarea competențelor profesionale, cum ar fi timpul insuficient pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 Codul Muncii și ale art. 61 alin. 5 din CCM 2009-2010 a C. M., echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din Codul Muncii și constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din Codul Muncii și art. 78 din Codul Muncii, că decizia de concediere contestată este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 teza a II a
Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul societății pârâte.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 4419 din 26 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 iulie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
JUDECĂTOR
GREFIER
L. D. S. D.
D. G. C. M.
Plecat în C.O.; Semnează
vicepreședintele instanței
L.-D. B.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 4695/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1086/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
