Decizia nr. 2533/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2533/R/2012
Ședința publică din data de 22 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: L. D.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. C. B. și C. LOCAL AL C. B. împotriva sentinței civile nr. 119 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții Ș. DE A. ȘI M. B. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că au depus întâmpinări la dosar intimatul Ministerul Finanțelor Publice la data de 10 mai 2012 și reclamantul S. L. din Î. M. la data de 15 mai 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 119 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de C. Local al comunei B..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. L. din Învățământ M. în numele membrilor de sindicat: B. K., C. M. L., B. G., C. R., P. M. M., Rat D., B.
O., B. R., C. L. M., Coc V., D. V., M. V., Mut T., R. D., A. A., N. E., R. M., P. M., P. Ana M., B. Z., H. C., G. M., Rat M., B. petru, Loi I., Rozenbaum Alexandru, P. Torres în contradictoriu cu pârâții: Ș. de A. și M. B., C. Local B., P. comunei B. și în consecință :
A fost obligată Ș. de A. și M. B. la:
1) calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar
2009-2010 în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzute de
L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu
2) plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar 2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. și P. comunei B. la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate, în plus raportându-se și la dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1., într-un recurs în interesul legii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
C. local comunei B., tribunalul a reținut că excepția este neîntemeiată întrucât potrivit art.167 din L. nr. 84/1995 și a Legii nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, C. local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar. C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a aproba eliberarea sumelor necesare executării. C. art. 4 pct. O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare „ (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea din bugetele proprii și al instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii";.
Așadar, excepția fiind nefondată a fost respinsă .
Trecând la soluționarea fondului cauzei, tribunalul a constatat că membrii de sindicat reprezentați sunt cadre didactice la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei plecării în concediu.
D. adeverința nr. 59/(...) rezultă că membrii de sindicat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de (...), iar plata indemnizației de concediu s-a efectuat ulterior intrării în concediu fiind diminuată cu 25%.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. școlar al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu
25%.
În raport de prevederile art. 1 din L. nr. 1. și de faptul că legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind
0(...), în condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de
25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului și a admis-o așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. local al comunei B. și
P. comunei B., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiteriiexcepției lipsei calității procesuale pasive invocate de aceștia și a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, cu obligarea acestuia la asigurarea sumelor necesare plății diferențelor salariale.
În motivare s-a arătat că instanța însă nu a luat în considerare art. 167 al
Legii nr. 84/1995, care statuează că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, sursa principală de finanțare, prin bugetele locale și nu din aceste bugete și doar în secundar din alte venituri ale bugetelor locale.
Exclusiv din bugetul local se asigură doar finanțarea complementară a instituțiilor de învățământ.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 1. a fost trimisă de către I. Ș. M. adresa nr. 17489/(...) a M.ui F. P. prin care se specifică faptul că indemnizația de concediu se acordă în raport cu numărul de zile corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Pe baza acestei adrese de interpretare a legii emisă de Ministerul Finanțelor
Publice s-au alocat în bugetul local, de la bugetul de stat, prin I. Ș. M. sumele aferente concediilor de odihnă reduse cu procentul de 25%.
La rândul său I. Ș. M. a primit de la bugetul de stat unde Ministerul
Finanțelor Publice este organul de specialitate al administrației publice centrale, care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice, aceste sume.
De altfel, în L. nr. 1/2011 prin art. 104 alin. 2 s-a stabilit foarte clar că
„Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale"; eliminându-se orice dubiu privitor la sursele de finanțare ale cheltuielilor de personal din învățământ.
În consecință consideră că sentința a fost dată prin interpretarea greșită a legii învățământului nr. 84/1995 republicată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 mai 2012 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reiterează că pârâtul nu are raporturi juridice cu reclamanții, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revenind Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin.1 și art. 18 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Se face trimitere la regulile prevăzute la art.14, art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, art.1 din L. nr.1., cu sublinierea că măsurile luate conform Legii nr.1. au făcut obiectul controlului de constituționalitate stabilindu-se prin decizia nr.872/(...) a Curții Constituționale că dispozițiile art.1-8 și cele ale art.10-17 din Lege sunt constituționale.
Se fac ample considerații raportat la neîncălcarea garanțiilor date de P. protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin măsura diminuării indemnizației de concediu.
Înlăturându-se temeiul legal pentru plata după intrarea în vigoare a acestui act normativ a procentului de 25 % din salariu se constata în principal ca aceasta parte a salariului nu poate fi avuta la acest moment în vedere sub aspectul incidentei prevederilor art.1 din protocolul 1 adițional la C.
Înalta Curte de Casație și Justiție în D. 2. reține expres că prin aplicarea art.1 din L. 1. cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art.1 P. 1, adițional la C. E. a D.
O.
Potrivit art.8 din L. nr.69/2010 a responsabilității fiscale-bugetare Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscală-bugetară. Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificării bugetare.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale, precum și utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art.21 alin.4 din L. nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicat, precum și opinia C.ui fiscal cu privire la acesta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. Europene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru plata contribuției României la bugetul U. E.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 mai 2012, S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului P.ui B..
În motivare reclamantul a arătat că a chemat în judecată pe primar datorită calității sale de ordonator principal de credite. C. art.4 din O.G. nr. nr.22/2002 cu modificările și completările ulterioare „(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua peparcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art.47 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art.49 din L. nr.273/2006 privind finanțele publice locale";.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al comunei B. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. local al comunei B. și P. C. B. împotriva sentinței civile nr. 119 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 mai 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
I. T. G.-L. T. L. D.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
N. N.
G.,
| ← Decizia nr. 3908/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4532/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
