Decizia nr. 3480/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3480/R/2012
Ședința publică din data de 4 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3770 din 9 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată K. D. A. precum și pe pârâtul intimat M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 august
2012 reclamanta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare.
Constatându-se că atât recurentul, cât și reclamanta intimată au solicitat
și judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3770/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E., C., T. și S.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta K. D. A., în contradictoriu cu pârâtul C. Ș. pentru Educație Incluzivă și C. J. C. și în consecință:
A fost obligat pârâtul de rd.1, în calitate de angajator, la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, în sumă de 9.120 lei brut, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul de rd.2 să aloce pârâtului de rd.1 fondurile necesare plății drepturilor bănești.
S-au respins restul capetelor de cerere.
A fost respinsă cererea formulată in contradictoriu cu M. E., C., T. și S.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de profesor la pârâtul de rd.1, iar C. Ș. pentru Educație Incluzivă C.-N., la care este angajată reclamanta, este o instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate de la bugetul de stat prin C. J. C.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.c din Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcția didactică avută de către reclamantă, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este
400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de (...).
După intrarea în vigoare a Legii nr.221/2008 C. Ș. pentru Educație
Incluzivă C. avea obligația să calculeze pentru reclamantă și să plătească acesteia salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
C. Ș. pentru Educație Incluzivă C. a continuat să plătească reclamantei salarii în baza altor acte normative pentru perioada (...) - (...) așa cum rezultă din tabelele existente la filele 27-43.
Potrivit prev. Legii nr.221/2008 în vigoare până la data intrării în vigoare a
Legea nr.330/2009 reclamanta va beneficia de următoarea sumă brută la care se va aplica coeficientul de inflație la data efectivă a plății, respectiv 9120 lei.
Pentru a putea fi plătită această sumă C. J. C. are obligația de a aloca fondurile necesare finanțării cheltuielilor făcute de către pârât în vederea plății drepturilor salariale solicitate de către reclamantă, așa cum prevede art.104 alin.2 din Legea nr. 1/2011 a E. naționale.
Așa fiind, cererea reclamantei a fost admisă cu consecința obligării C.ui Ș. pentru Educație Incluzivă C. să plătească acesteia suma brută de 9.120 lei actualizată în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective începând cu data de (...) până la data de (...).
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E., C., T. și S. și a respins acțiunea reclamantei împotriva acestuia.
De asemenea, a respins celelalte capete de cerere formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. J. C.
În motivarea recursului pârâtul recurent a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. J. C., solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Temeinicia excepției invocate rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale în vigoare la data de (...), respectiv art. 167 alin. 1-5 și art. 170 alin. l din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.7 alin.3 din Legea nr.84/1995, art. 48 alin. 1-4 din Legea nr.
128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere faptul că fondurile salariale sunt asigurate din bugetul de stat, consideră că instituția recurentă nu poate fi chemată în judecată pentru a răspunde de modul în care suma distribuită prin bugetul de stat pentru salarizare este administrată, respectiv pentru modul în care sunt calculate salariile cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar și administrativ, C. J. C. neavând atribuții în acest sens.
Față de dispozițiile legale invocate, recurentul consideră că nu poate fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse de reclamantă, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituții de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
A mai arătat recurentul că sunt nelegale reținerile instanței de fond privind obligația la plata salariului, ca element principal al contractului individual de muncă, obligație ce ar reveni recurentului, întrucât între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă. Raporturile de muncă sunt stabilite între salariați și unitățile unde aceștia sunt încadrați și se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, iar încălcarea de către una dintre părți a obligațiilor ce revin atrage răspunderea juridică a acesteia. Deoarece între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă. nu poate fi angajată răspunderea juridică a instituției cu atât mai mult cu cât acesta nu este răspunzător de încadrarea în gradul de salarizare și calculul salariilor personalului didactic. Cadrele didactice și personalul auxiliar și administrativ sunt angajații unităților de învățământ care au personalitate juridică.
Unitățile de învățământ sunt subordonate M.ui E., C. și Inovării prin intermediul I. Ș., așa cum prevede Legea învățământului, nr.84/1995, republicată, în atribuțiile acestora intrând coordonarea, elaborarea și aplicarea politicii naționale în domeniul educației, cu tot ce implică această activitate.
Consideră că din cele mai sus prezentate reiese cu claritate faptul că atribuțiile privind stabilirea salariilor, cu respectarea normelor legale, revin unităților de învățământ, care trebuie să aplice legislația în materie privind salarizarea personalului angajat. Așadar, C. J. C. nu are competente în ceea ce privește încadrarea și calculul salariului personalului din învățământ.
Plata retroactivă a drepturilor salariale solicitate de reclamantă începând cu data de (...), nu se poate realiza motivat de faptul că, în bugetele județului pentru anul 2008 si 2009, nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest sens și nu au fost elaborate norme metodologice sau precizări referitoare la plata acestor drepturi și stabilirea sursei de finanțare de către M.
Nu au existat solicitări și documente justificative din partea reclamantei care să fie depuse la C. J. C. pentru a putea solicita includerea acestora în buget.
H.G. nr.2. pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, stabilește la art. 35 alin.3 și 4:
"(3) Conducerea unității de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își fundamenteze cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici care să reflecte în mod real necesarul de finanțare, aplicându-se măsuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale existente și a fondurilor, în interesul procesului de învățământ și al elevilor.
(4) Proiectul de buget se întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat, respectiva proiectului bugetului local, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat și se aprobă o dată cu aprobarea bugetelor locale. "
Prin urmare, conducerea unității trebuia să își prevadă în buget sumele necesare. Potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. C. J. nu dispune de alte sume pentru plata retroactivă a acestor drepturi solicitate și nici nu poate include în buget aceste cheltuieli neavând sursa de finanțare.
Față de cele de mai sus solicită admiterea recursului și în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei față de C. J. C.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind direct implicat în finanțarea instituțiilor de învățământ special, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului E. nr.
5418/2005 și HG nr. 1251/2005. Intimata a mai precizat că recurentul are calitatea de ordonator de credite, iar potrivit prevederilor art. 1 din HG nr.
538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având învedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent, Curtea notează că, potrivit art. 91 alin. 1 lit. d și alin. 5 din Legea nr.
215/2001, C. J. are atribuții privind gestionarea serviciilor publice din subordine și, în exercitarea atribuțiilor menționate, acesta asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
Coroborând normele legale menționate cu dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat
(care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale care prevăd că veniturile bugetare locale se constituie și din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și cu art. 16 din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2., Curtea constată ca fiind nefondate criticile formulate de către recurent sub aspectul menționat.
Totodată, se reține că potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 19 din Legea nr.
84/1995, finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale unităților de învățământ special se asigura din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat, iar art. 17 alin. 3 din HG nr.
2., prevede că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat.
În același sens sunt și dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale, respectiv ale art. 104 alin. 2, art. 106 și art. 110 alin. 3 din acest act normativ.
În mod corect a reținut prima instanță că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat, în acest sens fiind relevante și statuările din Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile județene în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, aplicabile în perioada de referință, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale specialeatribuții specifice în sarcina altor instituții, inclusiv în sarcina instituției recurente.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din H.G. nr. 2., în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor județene și locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.b) a aceluiași articol, la nivelul fiecărui județ și al municipiului B. se constituie, prin hotărâre a C., comisia județeană, respectiv a municipiului B., pentru finanțarea învățământului preuniversitar, având următoarea componență: un vicepreședinte al consiliului județean, respectiv un viceprimar al municipiului B. - președintele comisiei; inspectorul școlar general - vicepreședinte; președintele consiliului școlar județean - vicepreședinte; directorul economic al consiliului județean, respectiv al C. G. al M. B. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului județean, respectiv al C. G. al M. B. trei reprezentanți ai consiliilor municipale, orășenești și comunale; contabilul-șef al inspectoratului școlar; doi directori de unități de învățământ preuniversitar de stat; doi contabili-șefi ai unor unități de învățământ preuniversitar de stat; câte un reprezentant al sindicatelor județene, desemnat de federațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Pentru activitatea curentă, comisia dispune de un aparat tehnic format din personal de specialitate organizat în cadrul consiliului județean, respectiv al C. G. al M. B., sub formă de compartiment (birou, serviciu) de finanțare și administrare a învățământului preuniversitar de stat. N. de posturi și structura aparatului tehnic se stabilesc de către fiecare consiliu județean, respectiv C. G. al M. B., în cadrul volumului total de posturi aprobat.
Comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat analizează datele prezentate de consiliile locale privind nivelul costurilor pe elev/preșcolar previzionate pentru finanțarea proporțională.
Pe baza datelor primite de la consiliile locale și a costurilor medii anuale standard comunicate de Ministerul Educației și Cercetării și cu consultarea consiliului școlar județean, comisia județeană propune în mod obiectiv și fundamentat costul anual pe elev/preșcolar, pe medii - rural, urban -, localități, tipuri și forme de învățământ. La stabilirea acestor costuri se ține seama și de condițiile specifice în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ din diferite localități. N. acestor costuri astfel stabilite se comunică fiecărui consiliul local.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Din aceste motive, deși acestui recurent nu îi revin atribuții privind plata acestor drepturi salariale, ce cad în mod firesc doar în sarcina angajatorului, în mod corect prima instanță a obligat recurentul la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale către reclamantă.
Referitor la ultimele susțineri din recurs, se reține că salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art. 161 (fost art.156) din Codul muncii.
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare achitării drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat reclamantei și nici nuse poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâtul recurent, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul unității administrativ-teritoriale, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru asigurarea sumelor necesare plății acestor drepturi.
Neprevederea în bugetul recurentului a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamantă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantei, care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ.,
Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3770 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 3621/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3871/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
