Decizia nr. 3550/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)**
DECIZIA CIVILĂ NR. 3550/R/2012
Ședința din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 788 din 27 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)**, privind și pe reclamantul intimat B. E. Ș., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat B. E. Ș., avocat Ion T. F., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond și susține că inițial a fost vorba de zece angajați ai pârâtului recurent însă în problematica acestei cauze se circumscriu două aspecte, respectiv definirea și elucidarea contractului de muncă și dacă decizia de concediere au fost legale sau nu.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că în opinia sa cele două aspecte nu sunt legale, întrucât sunt încălcate dispozițiile art. 82 alin. 1 și art. 84 din Codul muncii, modificat prin O. nr. 6. care prevede foarte clar motivul și durata încheierii contractului pe durată nedeterminată sau determinată, astfel că durata nedeterminată este regula și durata determinată este excepție.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că prevederile art. 82 alin. 1 din codul munci stabilesc foarte clar durata contractului de muncă pe durată determinată la 24 luni iar prin depășirea acestui termen pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice a arătat că are nevoie de acest angajat prelungindu- i contractul de muncă, neîncheierea contractului pe durată nedeterminată printr- un act adițional este vina pârâtului recurent.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar cu titlu de practică judiciară copia Deciziei civile nr. 2. din 06 iunie 2012, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...)**.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.788 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...)** a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul
B. E. Ș. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. Pu- blice a Județului M., și, în consecință a fost anulată Decizia nr. 238/(...) emisă de pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul de inspector specialitate gr. II gradația 3 și obligă pârâta să-i plătească reclamantului despăgubiri, egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la efectiva reîncadrare.
A fost respins capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de (...), între pârâtă în calitate de angajator și reclamant în calitate de angajat, s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1019/(...).
Acest contract, depus la fila 9 din dosar, a fost încheiat pe durată determi- nată, respectiv începând cu data de (...) și până la organizarea concursului.
Reclamantul a fost încadrat în funcția de inspector specialitate debutant, conform deciziei 85/(...) emisă de directorul pârâtei.
Ulterior prin decizia nr. 240/(...) - fila 47 din dosar, reclamantul încadrat deja în gradul profesional imediat următor celui de debutant, respectiv inspector de specialitate gradul IV în cadrul S.ui inspecție fiscală 2, trece la S. control financiar - Activitatea de inspecție financiară - Aparatul propriu al pârâtului.
Prin decizia 238/(...)- fila 7 din dosar, emisă de pârâtă, se dispune că începând cu data de (...), reclamantului, inspector de specialitate gr. II gradația 3, îi încetează contractul individual de muncă de drept conform art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 55 lit. a Codul muncii :
„Contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept;"; iar potrivit art. 56 alin. 1 lit. i Codul muncii:
„(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: i. la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;";
Contractul individual de muncă al reclamantului a fost într-adevăr înche- iat pe durată determinată, pentru funcția de inspector specialitate debutant, în- cepând cu perioada (...) și până la data organizării concursului inclusiv.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta recunoaște că, reclamantul promovează în gradul profesional imediat următor celui de debutant, respectiv inspector de specialitate gradul IV, ultima încadrare fiind cea de inspector de specialitate gr. II gradația 3.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, în forma în vigoare la data angajării re- clamantului, „prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.";
Alin. 2 al aceluiași articol prevede: „contractul individual de muncă pe du- rată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a
duratei pentru care se încheie";.
Apoi, conform art. 82 din Codul muncii „contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.
În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este în- cheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă estesuspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cuprinsul contractului individual de muncă nr. 1. nu se menționează că reclamantul ar fi fost angajat pe durată determinată pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă era suspendat, incidente fiind, în acest caz, prevederile art. 82 al. 1 Codul Muncii care stabilesc durata maximă a contractului individual de muncă pe durată determinată la 24 luni.
Acest termen de 24 luni s-a împlinit la data de (...), dar reclamantul a continuat să lucreze pentru pârâtă, ceea ce atestă faptul că raportul de muncă dintre părți a continuat, precum și voința angajatorului de a-l prelungi, însă, în condițiile în care nu a respectat prevederile art. 82 Codul muncii referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată și atâta timp cât contractul individual de muncă și-a continuat existența și după expirarea termenului de 24 luni, instanța apreciază că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă, ca urmare a susținerii și promovării concursului organizat pentru promovarea în grad profesional.
În decizia de încetare a contractului individual de muncă funcția deținută de reclamant este cea de inspector specialitate gr. II gradația 3, aceasta fiind o funcție publică și nu cea de inspector specialitate debutant cum este menționată în contractul individual de muncă a cărui încetare s-a dispus.
În această situație, temeiul de drept al încetării raportului de muncă al re- clamantului nu este legal și în consecință nici decizia nr. 238 din (...) emisă de pârâtă, privind încetarea contractului individual de muncă încheiat cu re- clamantul nu este legală și urmează a fi anulată.
Ca urmare a anulării deciziei de concediere, prin prisma dispozițiilor art. 80 Codul muncii, se apreciază ca întemeiată cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale și restabilirea situației anterioare în sensul reintegrării reclamantului în funcția deținută la momentul concedierii.
Apărările pârâtei în sensul reorganizării instituției și reducerea numărului angajaților, apreciem că nu se impune a fi analizată, temeiul de drept al încetării raportului individual de muncă al reclamantului fiind ajungerea la termenul pentru care a fost încheiat contractul și nu desființarea posturilor sau lipsa acestora.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța reține faptul că potrivit art. 253 Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. În speță, se reține de către instanță că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciului moral suferit. Modul de încetare a raportului său de muncă nu este unul de natură a fi apreciat ca generator de o stare de stres, o suferință evi- dentă, reclamantul nefiind singurul care a fost disponibilizat.
Pentru considerentele avute în vedere, a fost admisă în parte acțiunea re- clamantului, în sensul că s-a anulat decizia de concediere nr. 238/(...), s-a dispus reîncadrarea acestuia în funcția deținută anterior concedierii, a fost obligată pârâta la plata de despăgubiri, egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data con-cedierii și până la efectiva reîncadrare, și a fost respins capătul de cerere privind daunele morale.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul ar fi în- dreptățit la plata cheltuielilor de judecată, dar întrucât acestea nu au fost indi- cate ca și cuantum și nu au fost dovedite, deși s-au solicitat, au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a
F. P. M. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a invocat că măsura concedierii reclamantului a fost determinată de intrarea în vigoare a Ordinului Președintelui ANAF nr.2180/2011 prin care s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, ceea ce a avut drept consecință retragerea bugetării posturilor de execuție vacante, cum este cel ocupat de reclamant.
Pârâta apreciază astfel că reclamantul a fost concediat în baza art.65
Codul muncii în urma reorganizării instituției deoarece ocupa un post pe durata determinată, care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții.
Se critică hotărârea atacată și sub aspectul reținerii transformării de drept, după trecerea unui termen de 24 luni, a contractului pe durată determinată într- unul pe durată nedeterminată, în raport de limitările și restricțiile impuse de legislația privind administrația publică (OG nr.34/2009 și OUG nr.229/2008).
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei nr. 238 emise de către pârâta recurentă la data de (...)(f. 7 dosar fond).
Analizând conținutul acestei decizii, Curtea constată că potrivit art. I, pârâta a dispus, începând cu data de (...), încetarea contractului de muncă al reclamantului „. art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din codul Muncii"; ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată.
De asemenea, în preambulul deciziei se fac trimiteri la actele care au stat la baza reorganizării structurii instituției și care, în opinia recurentei, justifică măsura „încetării"; luată față de reclamantă.
Potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de (...) (f. 8-12 dosar fond) reclamantul a fost angajat începând cu aceeași dată pe perioadă ";., respectiv „ până la organizarea concursului";.
Pe perioada derulării raporturilor de muncă, așa cum de altfel a reținut și prima instanță, părțile au convenit modificarea felului muncii, fără a aduce însă modificări cu privire la perioada pentru care acest contract a fost încheiat.
Curtea constată că în raport de dispozitivul pe care îl cuprinde, natura deciziei contestate apare ca fiind una de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, ceea ce, de altfel, reflectă și mențiunea din contractul de muncă încheiat între părți,că acesta este încheiat pe durată determinată, „până la organizarea concursului"; (fila 9 fond).
În baza considerentelor din preambulul deciziei atacate și care sunt menționate în vederea justificării restructurării instituției, pârâta acreditează ideea unei concedieri fundamentate pe prevederile art. 65 din Codul Muncii, în această sferă încadrându-se și o parte din motivele invocate prin memoriul de recurs de către pârâtă.
În acest context, Curtea observă și că art.79 Codul muncii interzice angajatorului în cazul unui conflict de muncă să invoce în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere, ceea celimitează posibilitatea pârâtei de a dezvolta critici în sprijinul legalității și temeiniciei măsurii concedierii, când, așa cum s-a reținut anterior, raporturile de muncă au încetat în baza art. 55 lit. a Codul muncii.
Cum în speță, pârâta nu a dovedit că a intervenit evenimentul care ar fi determinat încetarea contractului de muncă pe durată determinată, respectiv organizarea concursului, Curtea de A. constată că decizia de încetare este nelegală.
Într-o atare situație, analiza motivelor de recurs privitoare la aspectele de fond ale cauzei apare ca superfluă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 788 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...)**, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. C. V.
| ← Decizia nr. 4609/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
