Decizia nr. 3559/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3559/R/2012
Ședința din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 318 din 24 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată Z. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 03 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamanta Z. M. a chemat-o în judecată pe pârâta D. G. a F. P. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 252 din data de (...) și obligarea pârâtei să acorde reclamantei toate drepturile legale de care a fost lipsită, fără cheltuieli dejudecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Z. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. și s-a dispus anularea deciziei nr. 252 din data de (...) emisă de pârâta D. G. a F. P. M. și reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior și a fost obligată pârâta la plata către aceasta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu i-ar fi încetat contractul de muncă.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
În baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1007 din (...), aflat în copie la filele 47 - 49 din dosar și a deciziei nr. 677 din (...) (fila 50), reclamanta Z. M. a fost angajată în funcția de inspector specialitate debutant în cadrul Serviciului inspecție fiscală 3 - A. de inspecție fiscală - Aparat propriu al Direcției Generale a F. P. M., începând cu data de (...), pe o durată determinată, până la organizarea concursului pentru postul respectiv.
Ulterior, conform deciziei nr. 643 din 3 decembrie 2008 (fila 55), reclamanta a fost promovată în gradul profesional imediat superior debutantului, respectiv acela de inspector specialitate gradul IV.
Prin decizia nr. 194 din 24 aprilie 2009 (fila 52), s-a dispus trecerea reclamantei pe un post vacant din cadrul Serviciului inspecție fiscală persoane juridice 2 - A. de inspecție fiscală - Aparat propriu.
La data de 12 aprilie 2010, ca urmare a intrării reclamantei în concediu de maternitate, s-a dispus suspendarea contractului de muncă al acesteia, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 186 din 12 mai 2010, aflată în copie la fila
56 din dosar.
Prin decizia nr. 316 din (...) (fila 51), s-a suspendat de drept contractul de muncă al reclamantei, începând cu data de 16 august 2010, în temeiul art. 51 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, ca urmare a intrării acesteia în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Prin decizia nr. 252 din data de 12 iulie 2011, emisă de pârâta D. G. a F. P. M., contestată în cauză, aflată în copie la fila 54 din dosar, s-a dispus încetarea contratului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 1 august
2011, în temeiul art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, ca urmare a expirării termenului contractului încheiat pe durată determinată.
În conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul muncii, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. 1, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată, care se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului de muncă pe durată determinată, acesta nu putea fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.
În ipoteza în care contractul este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor care au determinat suspendarea contractului de muncă al salariatului titular.
În cuprinsul contractului individual de muncă nr. 1007 din (...), nu s-a menționat faptul că reclamanta ar fi fost angajată pe durată determinată pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă era suspendat, situație în care devin incidente prevederile legale ce reglementează o perioadă maximă a contractului de 24 luni, termen ce a fost depășit în cauză, iar raporturile de muncă dintre părți au continuat.
Pe de altă parte, simpla mențiune în contract că a fost încheiat pe durată determinată nu produce efectele corespunzătoare, dacă postul este vacant și prin natura ei munca are caracter permanent.
În consecință, dacă sunt întrunite cerințele imperative ale legii pentru încheierea contractului pe durată nedeterminată, orice clauză potrivit căreia contractul ar fi fost încheiat pe durată determinată este nulă.
Prin urmare, relevant pentru stabilirea duratei contractului este caracterul permanent sau limitat (sezonier) al postului, iar nu voința părților concretizată prin încheierea acelui contract.
În condițiile în care angajatorul nu a respectat prevederile legale referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată și atâta timp cât raporturile de muncă dintre părți au continuat și după expirarea acestuia, tribunalul a apreciat că natura reală a contractului este cea a unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, astfel că decizia nr. 252 din (...), emisă în temeiul art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, este nelegală.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis acțiunea formulată și a dispus anularea deciziei nr. 252 din data de (...) emisă de pârâta
D. G. a F. P. M..
Instanța de fond a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior și a obligat pârâta la plata către aceasta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu i-ar fi încetat contractul de muncă.
Instanța de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. prin care asolicitat casarea sau modificarea hotărârii cu consecința respingerii acțiunii.
1.Consideră recurenta că au fost încălcate prevederile art. 304 pct.4
C.pr.civ , respectiv prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești. În susținerea acestei critici, recurenta învederează că instanța de fond a anulat o decizie de desfacere a contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată și a hotărât reîncadrarea contestatoarei, în lipsa unei nevoi de personal a angajatorului. Mai mult nu s-a prevăzut termenul pentru care angajatorul este obligat să mențină raportul de muncă cu angajatul.
Încheierea unui contract de muncă ține de satisfacerea nevoii de forță de muncă a angajatorului. În măsura în care necesarul de forță de muncă nu mai subzistă angajatorul este nevoit să facă disponibilizări de personal.
În cauza dedusă judecății a fost pusă în discuție legalitatea unei decizii de desfacere a unui contract de muncă încheiat pe durata determinată, în condițiile în care partea introductivă a acestei decizii prevede explicit că această decizie de desfacere a contractului de muncă are ca temei acte de autoritate publică emise de președintele A. (acte necontestate de contestatoare) prin care se aproba numărul de personal pentru D. G. a F. P. M..
Abordarea instanței de fond aduce atingere normelor legale ce stabilesc separația puterilor în stat și implicit ideii de stat de drept. D. cum corect a stabilit Curtea Constituțională în Decizia nr. 838/2009, autoritatea judecătorească nu poate să modifice norme legale sau să creeze noi norme legale, prin similitudine, plecând de la situații juridice asemănătoare expres reglementate, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Inclusiv CEDO prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauzele F. M.es împotriva României (cererea nr.44232/11) și A. Gavril Senteș împotriva României (cererea nr.44605/11) a constatat neîncălcarea de către S. Român a dispozițiilor Convenției CEDO în cazurile reducerii cu 25% a salariilor.
2. Apreciază recurenta că în cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 304 pct.7 C.pr.civ., în condițiile în care hotărârea pronunțată nu cuprinde argumentele pentru care au fost înlăturate apărărilor pârâtei.
3. Recurenta a formulat critici și din perspectiva prevederilor art.304 pct.9
C.pr.civ., subliniind că emiterea deciziei de concediere a reclamantei a fost justificată de necesitatea reducerii unor posturi vacante în vederea încadrării în limitele bugetare aprobate.
Reclamanta a fost concediata în baza art.65 Codul muncii, ca urmare a normelor legale ce impuneau în primul rând desființarea posturilor ocupate pe durată determinată.
În final, menționează că, contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta, a fost unul pe perioada determinată, din cuprinsul acestuia rezultând în mod expres voința părților în acest sens.
Deși a fost legal citată, reclamanta intimată nu a depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
1.Referitor la încălcarea prevederilor art.304 pct.4 C.pr.civ., Curtea reține că potrivit art.266 Codul muncii, „ jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă";.
De asemenea art.268 alin.1 lit. a Codul muncii reglementează expres termenul de contestare a deciziei unilaterale de încetare a contractului individual de muncă.
În același sens, capitolul VI al titlului VIII din Legea nr.61/2012 reglementează procedura de soluționare a conflictelor de drepturi, prevăzând expres prin art.208 soluționarea conflictelor individuale de muncă de către instanțele judecătorești.
Prin urmare, anulând o decizie de încetare a contractului individual de muncă, instanța de judecată își exercită prerogativele legale în acest sens, fără a se putea considera că intervine în atribuțiile recunoscute în favoarea altei puteri.
2. Neîntemeiată se dovedește critica recurentei fundamentată pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, câtă vreme pârâta nu a indicat care sunt apărările sale pe care prima instanță nu le-a examinat, fiind o afirmație în termeni generali că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cu atât mai mult cu cât sentința enunță clar argumentele care au determinat aprecierea nelegalității încetării contractului de muncă.
În acest sens, se constată că prima instanță a expus starea de fapt pe care a coroborat-o cu normele legale, reținând în cele din urmă că angajatorul, în speță instituția pârâtă, nu a respectat prevederile legale referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe o durată determinată, ceea ce a condus la concluzia că natura reală a contractului intervenit între părți este aceea a unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, astfel că decizia nr. 252 din (...) întemeiată pe prevederile art. 55 lit. a coroborate cu art. 56 al. 1 lit. i din Codul Muncii, a fost considerată ca nelegală.
3.Curtea înlătură și criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă motivat de următoarele considerente:
Prin prezentul demers, reclamanta dorește anularea deciziei nr. 252 emise de către instituția recurentă la data de (...)(f. 5 dosar fond).
Analizând conținutul acestei decizii, Curtea constată că potrivit art. I, instituția angajatoare a dispus, începând cu data de (...), încetarea contractului de muncă al reclamantei „. art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din codul Muncii"; ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată.
De asemenea, în preambulul deciziei se fac trimiteri la actele care au stat la baza reorganizării structurii instituției și care, în opinia recurentei, justifică măsura „încetării"; luată față de reclamantă.
Potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de (...)(f. 47 dosar fond) reclamanta a fost angajată începând cu data de (...) pe perioadă ";., respectiv
„ până la organizarea concursului";.
Pe perioada derulării raporturilor de muncă, așa cum de altfel a reținut și prima instanță, părțile au convenit modificarea locului muncii, fără a aduce însă modificări cu privire la perioada pentru care acest contract a fost încheiat.
Curtea constată că în raport de dispozitivul pe care îl cuprinde, natura deciziei contestate apare ca fiind una de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, concluzie care se coroborează cu mențiunea din contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată „până la organizarea concursului"; (fila 5 fond).
Prin prisma considerentelor care se regăsesc în preambul și care sunt menționate în vederea justificării restructurării instituției, se conturează ideea unei concedieri fundamentate pe prevederile art. 65 din Codul Muncii, în această sferă încadrându-se și o parte din motivele invocate prin memoriul de recurs de către instituția pârâtă.
Prin urmare, Curtea apreciază că existența contradicției flagrante între considerente și dispozitiv, reprezintă un viciu formal al deciziei contestate ce conferă acesteia un fine de nelegalitate, lipsind-o practic de efecte.
Într-o atare situație, analiza motivelor de recurs privitoare la aspectele de fond ale cauzei apare ca superfluă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 318 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
G. C. M.
Red./Dact./D.G.
2 ex./(...) Jud.fond. H. D.M.
| ← Decizia nr. 1127/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4083/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
