Decizia nr. 492/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 492/R/2012
Ședința din 06 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 1885 din 14 octombrie
2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. DE A. ȘI M. N. 4
V. DE S., Ș. CU C. I-V. N. 7 V. DE S., C. LOCAL V. DE S., MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 30 ianuarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1885 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. și respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.
Local V. de S. și P. orașului V. de S.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M., în contradictoriu cu pârâții Ș. de A. și M. nr. 4 V. de S., Ș. cu clasele I-V. nr. 7 V. de S., C. L. V. de S. și P. orașului V. de S. și în consecință au fost obligați pârâții Ș. de A. și M. nr. 4 V. de S. și Ș. cu clasele I-V. nr. 7 V. de S., să calculeze și să plătească indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: C. E., C. V., K. I., S. I., P. I. S., A. L., A. F., C. T., K. V., S. V., T. G., A. C., D. N., S. A., S. A., Man N., P. M., O. S., I. I., C. I., U. A., N. P., B. P. A., B. E., T. C., A. M., V. I., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu
25% prevăzută de L. nr. 1., actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local V. de S. și P. orașului V. de S. să asigure unităților de învățământ sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că lipsa calității procesuale pasive a M.ui F. P. este reținută și în Decizia nr. 10 din (...),pronunțată pe recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și
Justiție care potrivit dispozițiilor art. 3307 alin 4 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată. Așa fiind, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.ui F. P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. Local V. de S. și P. orașului V. de S., instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 1 din H.G. 538/ 2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";. Art. 167 al. 3 din L. 84/1995 prevede că „Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";. Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative. C. local a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finan- țator ai instituției de învățământ, iar primarul în calitate de ordonator prin- cipal de credite. Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din pers- pectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite. Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate. Trecând la soluționarea fondului cauzei, examinând actele de la dosar tribunalul a constatat următoarele: Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă. Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic benefi- ciază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv u- niversitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbă- torile legale."; Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă. Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...). D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea șco- lară, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...). Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt în- dreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este pre- cizată în art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%. Potrivit art. 1 din L. nr. 1., „cuantumul brut al salariilor/sol- delor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea u- nitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de per- sonal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%. L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...). În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul P. orașului V. de S. a declarat recurs prin care a solicitat în principal, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului orașului V. de S. și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu primarul orașului V. de S., iar in subsidiar, dacă va fi respinsă această solicitare modificarea sentinței recurate in sensul ca primarul orașului V. de S. să fie obligat la plata sumelor prevăzute în sentință nu din bugetul propriu, ci de a plăti aceste sume cadrelor didactice în momentul in care vor fi repartizate sub acest titlu de la bugetul de stat, pentru că fiind ordonator principal de credite este obligat ca atunci când vin bani de la bugetul de stat pentru unitățile de învățământ să repartizeze aceste sume către aceste instituții. În motivarea recursului s-a arătat că primarul orașului V. de S. nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are un buget propriu, in calitate de P., astfel încât nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitate procesuală pasivă . Bugetul local aparține orașului, iar nu primarului. P. doar reprezintă orașul in relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și in instanță. Potrivit art. 3 din HGR nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, se prevedere modul în care se finanțează unitățile de învățământ. inclusiv în ceea ce privește sumele ce fac obiectul acțiunii reclamantului, A., unitățile deînvățământ transmit situația către primării, care transmit mai departe către D. generală a finanțelor publice județene situația elevilor, în funcție de care se vor repartiza sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin decizie a directorului D. generale a finanțelor publice județene. Acest articol coroborat cu art. 4 ind. 2 din HGR nr. 1618/2009, potrivit căruia în cazuri excepționale, când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unitățile de învățământ, se pot efectua redistribuiri ale sumelor defalcate pe orașe, prin intermediul D. generale a finanțelor publice județene, conduce spre concluzia că aceasta singura in măsură să dispună și să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești în discuție. Potrivit HGR nr. 21911Z004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art. 40, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre și cu asistenta direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar vor repartiza unităților administrativ teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și după caz fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. A., sumele se asigură de către consiliul județean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice, iar nu de către primarul orașului și nu prin dispozițiile acestuia. Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale orice cheltuieli publice se realizează prin asigurarea resurselor financiare, ori, în situația noastră, resursele financiare pentru plata sumelor prevăzute in acțiunea reclamantului se realizează de către consiliul județean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, nu din bugetul local al orașului, cu atât mai puțin nu din bugetul primarului orașului V. de S. care nici nu are un buget propriu din care să fie finanțate asemenea drepturi bănești, așa cum s-a precizat mai sus, bugetul aparține orașului, iar nu primarului. Prin OUG nr. 3212001 pentru reglementarea unor probleme financiare se arată că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rad acestea își desfășoară activitatea, dar aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 16 din HG nr. 2192/2004, potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate și de la bugetul de stat și din alte surse, respectiv, venituri proprii. A., unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local, cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură nu din bugetul primarului, ci prin bugetele locale, ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume ce pot fi repartizate doar prin intermediul D. G. a finanțelor publice județene M. și nu de către primarul orașului. Prin notele de ședință depuse ulterior, reclamantul a reiterat acestecritici. S. L. din Î. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în raport de obligațiile ordonatorului de credite, stabilite prin art.4 din OG nr.22/2002. Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente: Obligația pârâtului recurent de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale acordate prin hotărârea atacată derivă din calitatea salegală de ordonator principal de credite al bugetului local, expres prevăzut de art.21 alin.2 din L. nr.273/2006. A., dispozițiile art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";. Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin hotărârea atacată rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată. În cauza dedusă judecății, P. orașului V. de S. își justifică calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului V. de S. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. În fine, soluția subsidiară propusă de recurent nu are în vedere că impedimentul de execuție bugetară invocat în sprijinul acestei soluții aparține etapei executării hotărârii, neputând să rupă obligația de plată a drepturilor salariale unui termen sau a unei condiții suspensive și neavând relevanță în raport de obligațiile legale ale ordonatorului principal de credite. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de pârât. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 1885 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘED.TE JUDECĂTORI D. G. S. D. L. D. G. C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. V.
| ← Decizia nr. 3061/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4240/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
