Decizia nr. 3565/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3565/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 193 din 12 ianuarie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. precum și pe pârâții intimați L. T. „. M. G. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar delegația de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, aceasta fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 193 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat F. S., R. F., S. ANA, S. C., C. D., B. M. și B. M. în contradictoriu cu pârâții L. T. „. M. G., C. LOCAL AL M. G. și P. M. G.
A fost obligat pârâtul de rândul 1, în calitate de angajator pentru cei reprezentați de reclamant, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței depuse, membrii de sindicat reprezentați de reclamant au avut calitatea de angajați ai pârâtului L. T. „. M. în perioada (...) - (...).
Prin O. nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr.151/2008, O.U.G. nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de O. nr. 1. nu au fost calculate și plătite salariaților.
O.U.G. nr.136/2008, OUG nr.151/2008, O.U.G. nr.1/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr.12., nr. 8., nr.989/2009.
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul membrilor de sindicat reprezentați de reclamant la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului său de muncă.
Obligația principală a pârâtei față de salariați, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către cei reprezentați de reclamant prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceasta a prestat munca, se impune admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a pârâtei de rândul
1 se asigură prin bugetul local al unităților administrativ-teritoriale de care aparține, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
În consecință, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii,
OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., art. 157 al. 2 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții de rândul 2 și 3, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. G. și P.
M. G. solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii față de aceștia a acțiunii.
În motivare s-a arătat că nu au fost analizate temeiurile legale invocate în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Invocând dispozițiile art. 21 alin. 1, art. 23 alin. 1 și art. 36 din L. nr.
215/2001, se arată că nici consiliul local și nici primarul nu pot sta în justiție, acesta fiind doar autorității deliberative și executive prin care se realizează autonomie locală la nivelul unității administrativ - teritoriale.
Pe fondul cauzei, sunt invocate prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995 conform cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate PRIN bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, D. BUGETUL DE STAT și din alte surse potrivit legii.
Art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006 arata ca repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare se aproba de către Ministerul Finanțelor
Publice pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pe baza propunerii a ordonatorilor principali de credite iar sumele astfel aprobate se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către D. G. a F. P.
Este deci evident că aceste cheltuieli de personal nu au ca sursa de finanțare bugetul unității administrativ-teritoriale, în speță municipiul G., ci bugetul de stat.
Întrucât dispozițiile legale referitoare la cheltuielile de baza sunt clare, niciodată la întocmirea bugetului local nu a fost cuprins un capitol de cheltuieli cu salariile cadrelor didactice, astfel ca obligarea la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale îi pune în situația imposibilității îndeplinirii acestei obligații deoarece nu se pot face alte cheltuieli bugetare decât cele aprobate odată cu aprobarea bugetului local.
Neacordarea drepturilor salariale rezultate din neaplicarea L. nr. 2. nu pot fi imputate recurenților întrucât cadrele didactice nu au un contract de munca semnat cu aceștia. De asemenea sumele respective nu au fost solicitate niciodată de către unitățile de învățământ astfel că nu au putut fi solicitate de la bugetul de stat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 aprilie 2012, S. L. al Î. P. C. a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată este nefondată raportat la dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 și ale art. 1 din HGR nr. 538/2001 (privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat), ale art. 16, 23, 28, 40 alin. 1 din HG nr. 2192/2004.
C. local este ordonator de credite și centru de execuție bugetara la care este arondata parata de rândul 1. Concret, școala întocmește statele de plata și calculează salariile, iar plata acestor drepturi revine centrului de execuție bugetară. În aceste condiții recurentul are obligația de a asigura fondurile necesare plății, drepturilor salariale ale personalului didactic.
Nici unul dintre motivele invocate în recurs nu este de natura să explice motivele de neaplicare a dispozițiilor unei legi aprobate de P., L. nr. 2..
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Criticile din recurs, prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a recurenților, sunt nefondate:
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile L. nr. 1. - art. 104 - (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare în perioada în care s-au derulat raporturile juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe alestatului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Faptul invocat în apărare, că sumele nu au fost solicitate de către unitățile
școlare recurenților, nu este de natură a conduce la respingerea acțiunii față de acești pârâți, întrucât dacă prin eroare nu sunt calculate și acordate anumite drepturi salariale datorate personalului din învățământ, sursa achitării ulterioare a acestora trebuie să rămână cea legală, anume, cea indicată de art. 167 din L. nr. 84/1995, respectiv art. 104 din L. nr. 1., astfel încât această împrejurare se impune a fi invocată în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lor procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 193 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 4087/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3355/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
