Decizia nr. 3631/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3631/R/2012
Ședința 17 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDI. : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREF. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. U. R. "D. DE F.", și, respectiv de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C."SA B. și S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 3384 din 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), precum și recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. "C." SA și C. N. DE C. F. "C."SA B. - S. "C. R. DE E., I. și R. CF" C. împotriva sentinței civile nr. 5913 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent S. U. R. „D. de F. domnul Ș. I., în calitate de președinte al acestuia și reprezentantul pârâtei recurente C. N. de Căi F. „. SA B., consilier juridic G. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă C. N. de Căi F.
SA B. - S. „. R. de E., Î. și R. CF"; C. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Având în vedere dispozitivul sentinței civile nr. 5913 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), reprezentantul reclamantului recurent arată că renunță cu privire la petitul 2 al recursului, respectiv la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, ajutorul material aferent Z. feroviarului pentru anul 2010 și ajutorul material pentru sărbătoarea C.ului aferent anului
2010.
Referitor la plata contravalorii tichetelor de masă, reprezentantul reclamantului recurent arată că acestea nu au fost acordate deși sunt menționate în C. Colectiv de M. la nivel de ramură.
Reprezentantul pârâtei recurente C. N. de Căi F. „. SA B. arată că nu se opune la renunțare cu privire la petitul 2 al recursului.
Curtea, în urma deliberării, urmează a se pronunța cu privire la această renunțare prin hotărâre.
Atât reprezentantul reclamantului recurent cât și reprezentantul pârâtei recurente C. N. de Căi F. „. SA B. arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent față de cele arătate anterior și depuse în scris la dosar, consideră că prima instanță a omis a se pronunța cu privire la plata contravalorii tichetelor de masă.
Reprezentantul pârâtei recurente C. N. de Căi F. „. SA B. solicită admiterea recursurilor declarate atât de pârâtele S. N. de T. feroviar de C. „. C. SA B. și S. de T. F. de C. C. împotriva sentinței civile nr. 3384 din 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), cât și de pârâtele C. N. de Căi F. „. SA B. și C. N. de Căi F. SA B. - S. „. R. de E., Î. și R. CF"; C. împotriva sentinței civile nr. 5913 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) pentru motivele expuse în scris prin memoriile de recurs depuse la dosar., fără cheltuieli de judecată.
Referitor la recursul declarat de reclamantul recurent, reprezentantul pârâtei recurente C. N. de Căi F. „. SA B. solicită respingerea recursului în ceea ce privește acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că este oportun cele precizate prin întâmpinare de către pârâta recurentă C. N. de Căi F. SA B. - S. „. R. de E., Î. și R. CF"; C.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3384 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. U. R. „. DE F. C.- N. în numele și pentru membrii de sindicat ACS Z. S., ADI V., ADI A., ADI V., A. N., A. I. E., A. S., A. E. L., A. R., A. A., A. F., A. L., A. S. O., A. V., A. D., A. R., A. L., A. N. D., A. V., B. M., B. V., B. E. I., B. A., B. I. M., B. R., B. A., B. F., B. R., B. I., B. V., B. M., B. R., B. A., B. I., B. F. P., B. I., B. I., B. R., B. L., B. G.-V., B. L. E., B. D., B. I., B. V. S., B. I., B. A., BOR I., B. V., B. C., B. R. B., B. R. A., B. M. R., B. L., B. H., C. R., C. N. O., C. A., C. L., C. C., C. D., C. M., C. C., C. D., C. A. I., C. F., C. N., C. A. I., C. O. D., C. O., C. R., C. V., C. F. I., C. M., C. A., C. I., C. I., C. C., C. E., C. I., C. L. S., C. A., C. M., C. L., C. D., C. I., C. R., C. C. G., C. M., C. M., C. S., C. X., C. L. M., C. N., C. E., C. E., C. O., C. V., C. E., C. G. C., D. A., D. A. M., D. I., D. N., D. M., D. S. D., D. M. R., D. N M. N., D. L., D. M., D. O. R., D. C., D. N., D. M. L., D. L., D. R., D. D. G., D. M., D. I., D. A., D. S., F. I., F. I., F. L., F. M. E., F. E., F. I., F. V., F. O. M., F. C., F. C. I., F. S. G., F. V., F. V., F. G., F. I., F. S., F. O., F. D., G. A., G. D., G. C. M., G. D., G. ANA V., G. V., G. R. M., G. C., G. A., G. I., G. T., G. T., G. D., G. I., G. I., G. A., G. M. F., G. V., G. O., G. S. A., G. A. V., G. D., G. E., G. V. L., H. I. A., H. P., H. I. II, H. P., H. R., H. O., H. C., H. D., H. I., H. I., H. L., H. I., I. A., I. A., I. V., I. E., I. P. G., I. L., I. S., I. N., I. D., I. I., I. A., I. E. G., K. V. G., K. ANA D., K. E., K. M., K. M. I., K. E. T., K. A. T., K. S., L. A F., L. I., LAR F., L. N. V., L. M., L. C., L. C., L. M. D., L. M., M. I., M. ANA O., M. M., MAN M., M. D., M. M. I., M. T. A., M. G., M. V., M. V., M. I. D., M. C. M., M. G. C., M. I., M. M., M. G. I., M. M., M. G. S., M. V., M. I., M. M., M. M., M. G., M. A. E., M. T., M. L. E., MIC A., MIC C. V., MIC R. O. G., M. A., M. L., M. P., M. I. L., M. P. O., M. A. I., M. O., M. A., M. I I.-S., M. V. M., M. V., M. C. M., M. C., M. D., M. E., M. P., M. V., M. A., M. F., M. I. A., M. G., M. M., M. F., M. C. I., M. A., M. A., M. L., N. A., N. M., N. V. V., N. I., N. M., N. D. G., N. L., N. E., N. S. C., N. M., N. A., O. S., O. I., O. P. G., O. D. G., O. M. D., O. A., O. A., O. V., O. A., O. D., P. D., P. A. E., P. S., P. V., P. F. V., P. G. I., P. O., P. G., P. C., P. F., P. R. E., P. M., P. F., P. F., P. I., P. V., P. I. M., P. G., P. E., P. L., P. M., P. O., P. C. S., P. C., P. C., P. I. V., P. M. O. V., P. A. D., P. ANA R., P. G., P. S., P. M., P. O., P. C. C., P. C., P. E., P. F., P. G. O., P. I., P. I., P. L., P. M. E., P. R. M., P. D. R., P.
M., P. N. A., P. R., P. V., R. T., R. D. C., R. E., R. F., R. D., R. D. M., R. L., R. F. S., R. S. G., R. A., R. A., R. C. D., R. D. M., R. F. D., R. M., R. V., S. D. C., S. A., S. M., S. A., S. S., S. C., S. V., S. L., S. R. A., S. D., S. V., S. V. C., S. D. A., S. G., S. I., S. B. A., S. N., S. A., S. T., S. A. I., S. I., S. I., S. T., S. V., S. I. V., S. M., S. G., S. A. S., S. E., S. S., S. V., S. C., S. M., T. V., T. E., T. S., T. A., T. A., T. E., T. D., T. M., T. C., T. G., T. L., T. V., T. G., T. L. H., T. G., T. D., T. Z., T. M. O., T. D., T. G., T. C., T. N., T. V., T. R. A., U. F., U. R., U. A., V. M., V. A., V. I., V. A., V. V. L., V. A., V. V., Z. V. și Z. V., în contradictoriu cu pârâții C. N. DE CĂI F. C. SA B., C. N. DE CĂI F. C. SA - S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF C., C. N. S. C. C. SA B. și S. C. S. R. C. A. C.-N., fiecare pentru angajații proprii.
Au fost obligați pârâții să achite membrilor de sindicat angajați ai acestora, salariul suplimentar pentru anii 2008 și 2009.
Au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat angajați ai acestora ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. F., P. și C. pentru anul 2009, precum și ajutorul de P. pentru anul 2010.
A fost respinsă cererea privind plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - noiembrie 2011.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant în numele și pentru membra de sindicat M. A. ca formulată pentru o persoană fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 32 alin.1 din contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivelul pârâtei C. C. SA și valabil inclusiv în anii 2007-2009, „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";. A. drept este prevăzut în art. 30 din contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008.
C. colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a fost prelungit prin act adițional până la data de (...).
Potrivit art. 33 alin.1 din C., criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din anexa nr. 6, respectiv neaplicarea sancțiunii retrogradării în funcție, desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, trecerii în altă muncă, inexistența unor absente nemotivate mai mult de o zi, respectiv o tură, neaplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor, neaplicarea reducerii salariului de bază și sau a indemnizației de conducere, neaplicarea reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni.
Potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art. 243 alin.2 din Codul muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Dreptul salarial menționat este un drept pur și simplu, astfel că acordarea sa nu este condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert. În lipsa unui calcul efectuat de C. de administrație cu consultarea reprezentanților sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa I de salarizare).
Prin urmare, pârâtele aveau obligația să plătească reclamanților drepturile salariale prevăzute de art. 32 din C.
Pârâtele nu au făcut dovada că membrii de sindicat reprezentați ar fi fost sancționați disciplinar și astfel nu ar fi întrunite criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar, prevăzute de A. nr. 6 la C.
Potrivit art. 65 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2008 și prelungit prin act adițional până la data de (...), cu ocazia sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. A. nivel îl are și ajutorul acordat de Z. F.
Conform art. 236 al. 1 C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, contractul colectiv de muncă este obligatoriu. Conform art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Instanța a constatat că plata ajutorului de P. și C., precum și plata ajutorului acordat de ziua F. nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. A., suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumul acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. P. societății în anul de referință este irelevant pentru existența și executarea obligației.
Pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților. Instanța a constatat că apărările pârâtelor sunt neîntemeiate.
Acest contract la nivel de ramură este aplicabil pârâtelor și este obligatoriu pentru acestea.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea unor tichete de masă întrucât acest drept este un beneficiu acordat în condițiile prevăzute de lege, iar acordarea tichetelor de masă nu este imperativă, potrivit legii, fiind o posibilitate iar nu o obligație a angajatorului (art. 1 al. 1 din L. nr.
142/1998), iar partenerii sociali nu au convenit în mod concret asupra acordării tichetelor de masă.
În consecință constatând că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau în temeiul contractelor colective de muncă mai sus menționate, iar reclamanta M. A. nu are calitate procesuală, în baza art. 236 al. 1 din C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, art.40 al.
2 lit.c) din C.muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să achite membrilor de sindicat angajați ai acestora, salariul suplimentar pentru anii 2008 și 2009, a obligat pârâții să plătească membrilor de sindicat angajați ai acestora ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. F., P. și C. pentru anul
2009, precum și ajutorul de P. pentru anul 2010, a respins cererea privind plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - noiembrie
2011, a respins acțiunea formulată de reclamant în numele și pentru membra de sindicat M. A. ca formulată pentru o persoană fără calitate procesuală.
Prin sentința civilă nr. 5913 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), a fost admisă în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței Civile nr. 3. a T. C. formulată de reclamantul S. U. R. „. DE F. C.-N. în contradictoriu cu pârâții C. N. DE CĂI F. C. SA B., C. N. DE CĂI F. C. SA - S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF C., C. N. S. C. C. SA B. și S. C. S. R. C. A. C.-N.
S-a dispus completarea dispozitivului Sentinței Civile nr. 3. din (...), în sensul obligării pârâților și la plata salariului suplimentar pentru anul 2010,ajutorul material aferent Z. F. pentru anul 2010 și ajutorul material pentru sărbătoarea C.ului aferent anului 2010, membrilor de sindicat care aveau calitatea de angajați la acel moment.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3. din (...), în sensul obligării pârâților și la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor datorate începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitelor.
A fost respinsă cererea privind includerea unor membri de sindicat în dispozitivul sentinței.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând cererea formulată și probele administrate, s-a constatat că instanța a omis a se pronunța cu privire la cererea reclamantului privind plata salariului suplimentar pentru anul 2010, a ajutorului material aferent Z. F. pentru anul 2010, a ajutorului material pentru sărbătoarea C.ului aferent anului
2010, a dobânzii legale. Drepturile salariale aferente anului 2010 au fost solicitate prin precizarea de acțiune de la f. 105-106.
Acest capăt de cerere este întemeiat, drepturile salariale solicitate fiind prevăzute de art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional din data de
(...) până la data de (...).
Cererea privind plata dobânzii legale a fost, de asemenea, apreciată ca fiind întemeiată.
În ceea de privește cererea de a fi incluși în cuprinsul hotărârii și membrii de sindicat H. M. L., C. M., P. R., M. A., M. L., cererea a fost neîntemeiată întrucât pentru aceștia nu s-a desfășurat activitatea de judecată în prezentul dosar.
Pentru aceste motive, în baza art. art. 236 al. 1, art.40 al. 2 lit.c) din
C.muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune, instanța a admis în parte cererea formulată, a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3. din (...), în sensul obligării pârâților și la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, ajutorul material aferent Z. F. pentru anul 2010 și ajutorul material pentru sărbătoarea C.ului aferent anului 2010, membrilor de sindicat care aveau calitatea de angajați la acel moment și al obligării pârâților și la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor datorate începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitelor, urmând a respinge cererea privind includerea unor membri de sindicat în dispozitivul sentinței.
Împotriva Sentinței civile nr. 3384/(...) au declarat recurs pârâtele S. „. C. SA B. și S. DE T. F. DE C. C. și S. U. R. „. DE F. pentru membrii de sindicat, iar împotriva Sentinței civile nr. 5913/(...) au declarat recurs pârâtele C. N. de Căi F. C. SA B. și C. C. SA B. - S. C. R. de E., Î. și R. CF C.
Prin recursul declarat de reclamantul S. U. R. „. DE F.-a solicitat în temeiulart. 304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea sentinței instanței de fond, în sensul: admiterii acțiunii și pentru membrii de sindicat H. M. L., C. M., P. R., M. A. și M. L., admiterii acțiunii și pentru salariul suplimentar pentru anul 2010, ajutorul material aferent zilei F. și sărbătorii C.ului pentru anul 2010, actualizării cu rata inflației a tuturor drepturilor solicitate și a plății contravalorii tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - noiembrie 2011.
În motivare reclamantul a arătat că a formulat în temeiul art.112 Cod procedura civila, coroborat cu art.28 alin.2 și 3 din L. nr.62/2011 a dialogului social, în numele și pentru membri de sindicat menționați în listele anexa, salariați ai pârâtelor, cei cinci salariați menționați anterior fiind prevăzuți într-un tabel nominal separat. Instanța de fond a soluționat cauza în numele persoanelorcuprinse în ultimul tabel, însa din eroare a omis să se pronunțe și cu privire la acești salariați.
S-a mai învederat că T. nu s-a pronunțat cu privire la precizarea de acțiune formulată și înregistrată pentru termenul din data de 23 februarie 2012 prin care a solicitat obligarea paratelor la acordarea următoarele drepturi: salariul suplimentar pentru anul 2010, ajutorul material aferent Z. F. pentru anul 2010 și ajutorul material pentru sărbătoarea C.ului aferent anului 2010. Aceste drepturi le sunt conferite atât prin C. C. de munca al C. „. SA valabile pe anii
2007-2010, cat și prin C. colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional nr.629/2010, valabil 48 luni, adică până la 31 ianuarie 2011.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea de a acorda aceste drepturi neachitate actualizate în raport de rata inflației și dobânda legală până la data plății efective.
Invocând dispozițiile art.77 din CCM pe anii 2007-2008, prelungit cu act adițional și pe anii 2009-2010, recurentul a solicitat acordarea tichetelor de masă, executarea contractelor colective de muncă fiind o obligație a părților contractante.
Prin recursul declarat pârâtele S. „. C. SA B. și S. DE T. F. DE C. C.împotriva Sentinței civile nr. 3384/(...), s-a solicitat modificarea sentinței atacate,în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În motivare s-a criticat respingerea de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului la acțiune privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009, respectiv a ajutorului de P. 2009 și 2010, C. 2009 și Z. F. 2009, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin 1 lit. e din Codul muncii republicat, care prevăd un termen de prescripție de 6 luni.
S-a mai invocat că în mod greșit instanța de fond a acordat salariaților reclamanți salariile suplimentare pentru anii 2008 - 2009, ajutoarele materiale de P. 2009, 2010, C. 2009 și premierea de Z. F. pentru anii 2009 fără a ține seama de situația financiară a societății și de modificările aduse contractului colectiv de munca la nivel de societate prin actele adiționale.
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008,
2009, s-a arătat că salariul suplimentar pentru muncă ireproșabilă se acordă, sub condiția ca societatea să fi avut în anii 2008 și 2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Precizează faptul că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinită de recurentă, deoarece, fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2001 și prevederilor O.U.G. nr.
79/2008.
Totodată, din analiza bugetelor de venituri și cheltuieli pe anul 2008 și a execuției bugetare pe acest an, reiese ca pentru anul 2008, la rubrica privind câștigul mediu lunar pe salariat"; (A., pct. 6, cap. IX la H. 1.) s-a prevăzut suma de 2264,55 mii lei, iar conform tabelului privind execuția bugetară pe anul 2008 suma a fost de 2268,58 mii lei, rezultă că s-a depășit fondul de salariu cu suma de 4,04 mii lei ceea ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar.
Cu privire la veniturile realizate, un alt factor care a condus la neconstituirea fondului pentru acordarea salariului suplimentar a fost nerealizarea de profit, pe anii 2008 și 2009 subscrisa înregistrând pierderi, respectiv: pe anul 2008 am avut o pierdere de 260.057.521 lei - a se vedea pct.
81 cap. VI din Bilanțul contabil pe anul 2008 (anexa 6) și contul de profit și pierdere pct.20.65;
Mai arată că pe anul 2009 subscrisei nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli. în proiectul de BVC pe anul 2009, transmis M.ui T.urilor și Infrastructurii cu adresa nr. 30/A2/32/(...), s-a prevăzut la rubrica aferenta fondului de salarii suma de 456.000 mii lei, iar fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 este în valoare de 486.489 mii lei fata de valoarea prevăzuta de 4. mii lei (pct. 115, cap. IX din execuția BVC pe anul 2009), cu o depășire de
30.488 mii lei, fapt ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar. Totodată în anul 2009 societatea a înregistrat o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei și o pierdere cumulata din anii precedenți în valoare de 535.423,74 mii lei (pct. 79 cap V din bilanț).
În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind acordarea ajutorului material de P. pentru anii 2008, 2009, a premierii pentru Z. F. pentru anii 2009 și ajutorul material de C. pentru 2009 s-a arătat că recurenta, ca agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia Paștelui, C.ului și a primei de „. C., decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca și art.7 alin.(1) din OUG nr.79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora și sa se încadreze în fondul de salarii.
A. că, motivat de situația financiară dificilă a subscrisei, organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale. A., conform A.ui Adițional la CCM nr. 2450/(...) și a A.ui Adițional nr. 1708/(...) părțile semnatare au convenit ca în anul 2009 și respectiv în anul 2010 sa nu se mai aplice prevederile art. 69 din CCM, în sensul ca ajutorul material de P. și premierea pentru Z. ceferistului nu se mai acorda în anii 2009 respectiv 2010.
Așadar, raportat la aceasta perioadă, acordul de voința al părților a fost în sensul neacordării drepturilor pretinse de către reclamanți, acord ce este în concordanta cu prevederile art. 11 alin. 3 din C. colectiv de munca la nivel de grup de unități din transporturi, iar ignorarea voinței părților ar reprezenta o încălcare a forței obligatorii a contractului consfințita de prevederile art. 969 C. Civ.
Prin recursul declarat de pârâtele C. N. de C. F. C. SA B. și C. C. SA B. - S. C.
CF C. împotriva Sentinței civile nr. 5913/(...), s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, date în completarea sentinței civile nr.3., în sensul respingerii și a capetelor de cerere privind plata pentru anul 2010 a salariului suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv cât și plata pentru anul 2010 a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. F. și C.
În motivare s-a arătat că prin acordarea salariului suplimentar s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în Bugetul de venituri și cheltuieli al C. C. SA.
R.ele de cale ferata nu pot acorda ajutoare materiale din propria inițiativa întrucât nu au resurse financiare, acestea fiind stabilite prin H. de G.
Învederează instanței ca C. C. SA a fost și este agent economic monitorizat în sensul prevederilor art.1 din OUG nr. 79/2001 fiind companie naționala la care statul este acționar majoritar.
În conformitate cu prevederile art.11 alin. (3) din OUG 79/2001 au fost emise mai multe hotărâri de guvern care cuprindeau listele agenților economici monitorizați, C. C. SA, (inclusiv sucursalele sale) fiind monitorizata încă de la început și este în continuare în lista cu operatorii economici care se încadrează în prevederile art. 11 alin.(3) din OUG 79/2001.
S-a mai precizat, invocându-se teoria impreviziunii că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite, iar obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat.
Referitor la pretențiile contestatorului privind plata ajutorului material aferent sărbătorilor de C. și Z. F. pentru anul 2010 s-a arătat că pentru anul
2010 obligația C. C. SA de a plăti ajutorul material aferent sărbătorilor de C. și Z.
F. nu există întrucât în conformitate cu prevederile art.65 ultimul aliniat din
CCM nr.(...) pe anul 2009-2010, „în anul 2010 nu se acorda ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de C. și Z. F..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
1. Recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. DE T.
F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 3384 din (...)
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii (în reglementarea anterioară modificării prin L. 4.) „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din L. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii, textele legale fiind cele în vigoare la data derulării raporturilor juridice deduse judecății.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Referitor la motivele de recurs relative la fondul cauzei se constată că în conformitate cu prevederile art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executareacontractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din C. colective de muncă aplicabile la nivelul pârâtelor pentru anii 2007-2008 și 2009-2010: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din A. nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
A., art. 32 alin. 3 precizează că „Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurente pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei „poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 30 alin.
(1) și (3), 31 și anexa 6 din C. colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de „. ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2 în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, ori prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...), la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că „salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
În plus, din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 alin.(3) din CCM rezultă așadar în mod evident obligația părților de aconstitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, se apreciază că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale.
Critica recurentelor în sensul că obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget este nefondată și pentru că în C. colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite, iar prin aceste contracte nu s-a derogat de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, susținerile recurentelor în acest sens fiind de asemenea nefondate.
În plus, pârâtele aveau obligația să respecte contractele colective de muncă
și nu pot să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care le incumbă din executarea acestui contract. Recurentele aveau posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constatau că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentelor, deoarece acestea puteau anticipa necesitățile pe care le aveau în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuiau să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.
Referitor la criticile hotărârii instanței de fond privind acordarea ajutorului material de P. pentru anii 2008, 2009, a premierii pentru Z. F. pentru anii 2009 și ajutorul material de C. pentru 2009 se reține suplimentar celor învederate anterior cu privire la obligația recurentelor de a respecta contractele colective de muncă și că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, recurentele nefiind o astfel de instituție, ci o societate pe acțiuni, respectiv o sucursală a unei societăți pe acțiuni, neavând relevanță, în raport de forma de organizare, persoana acționarului majoritar.
De asemenea, în condițiile în care T. a acordat ajutoarele materiale menționate anterior în temeiul dispozițiilor art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional până la data de (...), modificarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate sub aspectul acordării acestor ajutoare materiale nu determină și modificarea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități. Din contră, conform art. 8 alin. 2 din L. 130/1996 (în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile de natură salarială în cauză) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 3384 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi menținută.
2. Recursul declarat de S. U. R. „. DE F. împotriva sentinței civile nr. 3384 din
(...)
Întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la membrii de sindicat H. M. L., C. M., P. R., M. A. și M. L., la salariul suplimentar pentru anul
2010, la ajutorul material aferent zilei F. și sărbătorii C.ului pentru anul 2010, respectiv actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale a tuturor drepturilor solicitate reclamantul a formulat o cerere de completare a sentinței.
Prin sentința civilă nr. 5913 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) a fost admisă în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 3. a T. în sensul obligării pârâților și la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, ajutorul material aferent Z. F. pentru anul 2010 și ajutorul material pentru sărbătoarea C.ului aferent anului 2010, membrilor de sindicat care aveau calitatea de angajați la acel moment. S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3. din (...), în sensul obligării pârâților și la plata dobânzilor legale calculate asupra sumelor datorate începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitelor. A fost respinsă cererea privind includerea membrilor de sindicat menționați anterior în dispozitivul sentinței.
T. nu s-a pronunțat nici prin sentința de completare cu privire la actualizarea cu rata inflației a drepturilor solicitate de reclamant.
Drept urmare, recursul promovat de reclamant cu privire la capetele de cerere pentru care s-a admis cererea de completare a sentinței inițiale este lipsit de interes.
Conform art. 2812a Cod procedură civilă îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812. Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea apreciază ca fiind inadmisibil recursul reclamantului relativ la capetele de cerere privind admiterea acțiunii și pentru membrii de sindicat H. M. L., C. M., P. R., M. A. și M. L., respectiv actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor solicitate, în condițiile în care reclamantul nu a promovat recurs și împotriva sentinței de completare a hotărârii inițiale. Referitor la renunțarea reprezentantului reclamantului la petitul 2 din recurs privind plata salariului suplimentar pentru anul 2010, ajutorul material aferent Z. F. pentru anul 2010 și ajutorul material pentru sărbătoarea C.ului aferent anului 2010, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 2 din L. 54/2003 (care deși a fost abrogată prin art. 224 din L. 62/2011, era în vigoare la data formulării acțiunii) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată. Din interpretarea acestei dispoziții legale, Curtea reține că sindicatul nu poate renunța la judecată, acest act de dispoziție putându-se realiza numai de către membrii de sindicat. În consecință, nu se poate lua act de renunțare la judecata recursului cu privire la capătul de cerere menționat anterior. În ceea ce privește plata tichetelor de masă se reține că în conformitate cu art. 81 din C. colective de muncă la nivel de societate pe anii 2007-2008 și 2009- 2010 „. a câte un tichet de masă pe zi pe angajat începând cu drepturile lunii noiembrie 2007, conform prevederilor legale";. Conform art. 1 alin. (2) din L. 142/1998 „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";. În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este o posibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă „nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație. Drept urmare, întrucât în bugetul de venituri și cheltuieli al C. aferent perioadei februarie 2009 - noiembrie 2011 și nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă, Curtea apreciază că în mod corect a respins instanța de fond cererea de obligare a pârâtelor la plata tichetelor de masă. Pentru aceste considerente, reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de S. U. R. „. DE F. împotriva sentinței civile nr. 3384 din (...). 3. Recursul declarat de pârâtele C. N. de Căi F. C. SA B. și C. C. SA B. - S. C. R. de E., Î. și R. CF C. împotriva Sentinței civile nr. 5913/(...) Prin motivele de recurs vizând fondul se contestă legalitatea modalității în care s-a dat efect unor contracte colective de muncă în condițiile în care societatea angajatoare este o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008, înregistrând pierderi și astfel, aflându-se în imposibilitate de a-și executa obligațiile contractuale. Sunt necontestate prin motivele de recurs temeiurile contractuale ale acordării salariului suplimentar pentru perioada stabilită prin sentință. Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii (textele legale fiind cele în vigoare la data derulării raporturilor juridice deduse judecății), „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a salariului suplimentar în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă. Aspectele invocate de către recurente privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative. Recurentele aveau posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constatau că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita . De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa pârâtelor, deoarece acestea puteau anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuiau să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile. Curtea apreciază ca fiind nefondate motivele din recurs ce vizează calitatea de societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și de agent economic monitorizat în baza prevederilor OUG nr.79/2008. Faptul monitorizării recurentei nu este de natură a o exonera de obligațiile pe care și le-a asumat prin încheierea unor contracte colective de muncă valabile, neputându-se reține în temeiul actului normativ invocatexistența unei situații de exonerare de răspundere contractuală a angajatorului. Dimpotrivă, aceste prevederi legale trebuia să fie avute în vedere de către angajator cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă, iar nu invocate doar cu ocazia executării contractelor. De altfel, nu s-a probat în cauză de către angajator că ar fi solicitat aprobarea fondurilor pentru plata drepturilor solicitate prin acțiune. În egală măsură, se reține că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar. În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului. În ceea ce privește invocarea de către recurente a dispozițiilor art. 1156 alin. ultim din codul civil, privitor la stingerea obligațiilor, Curtea constată că aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitatea în cauză și nu sunt de natură să conducă la exonerarea debitoarelor de răspunderea contractuală. A., din cuprinsul art. 1156 C.civil, reiese că imposibilitatea de executare poate privi doar obligațiile de a da un bun individual determinat, de a face și de a nu face și se datorează cazului fortuit sau forței majore. În cauza de față nefiind îndeplinite aceste condiții nu poate opera stingerea obligației recurentelor, întrucât aceasta are ca obiect bunuri de gen, iar neexecutarea se datorează culpei pârâtelor și nu unor împrejurări independente de vina lor. Critica recurentei potrivit căreia obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată, deoarece în C. colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite, iar prin aceste contracte nu s-a derogat de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, susținerile recurentelor în acest sens fiind de asemenea nefondate. În cauză nu-și găsesc aplicabilitatea nici susținerile din cererea de recurs cu privitoare la teoria impreviziunii, astfel că forța obligatorie a contractelor se impune și în speța de față. În mod corect a reținut instanța de fond că pentru anul 2010 drepturile solicitate de reclamant pentru membrii săi de sindicat cu ocazia sărbătorilor de P. și C. și a Z. F. trebuie acordate în temeiul art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit și pentru anii 2009 și 2010, astfel încât modificarea art. 65 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, care contravine contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, nu poate avea efect juridic, contrar susținerilor recurentelor. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat. Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. "C." S. B. și C. N. DE C. F. "C."SA B. împotriva sentinței civile nr. 5913 din (...). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 3384 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Respinge recursul declarat de S. U. R. „. DE F. pentru membrii de sindicat ACS Z. S., ADI V., ADI A., ADI V., A. N., A. I. E., A. S., A. E. L., A. R., A. A., A. F., A. L., A. S. O., A. V., A. D., A. R., A. L., A. N. D., A. V., B. M., B. V., B. E. I., B. A., B. I. M., B. R., B. A., B. F., B. R., B. I., B. V., B. M., B. R., B. A., B. I., B. F. P., B. I., B. I., B. R., B. L., B. G.-V., B. L. E., B. D., B. I., B. V. S., B. I., B. A., BOR I., B. V., B. C., B. R. B., B. R. A., B. M. R., B. L., B. H., C. R., C. N. O., C. A., C. L., C. C., C. D., C. M., C. C., C. D., C. A. I., C. F., C. N., C. A. I., C. O. D., C. O., C. R., C. V., C. F. I., C. M., C. A., C. I., C. I., C. C., C. E., C. I., C. L. S., C. A., C. M., C. L., C. D., C. I., C. R., C. C. G., C. M., C. M., C. S., C. X., C. L. M., C. N., C. E., C. E., C. O., C. V., C. E., C. G. C., D. A., D. A. M., D. I., D. N., D. M., D. S. D., D. M. R., D. N M. N., D. L., D. M., D. O. R., D. C., D. N., D. M. L., D. L., D. R., D. D. G., D. M., D. I., D. A., D. S., F. I., F. I., F. L., F. M. E., F. E., F. I., F. V., F. O. M., F. C., F. C. I., F. S. G., F. V., F. V., F. G., F. I., F. S., F. O., F. D., G. A., G. D., G. C. M., G. D., G. ANA V., G. V., G. R. M., G. C., G. A., G. I., G. T., G. T., G. D., G. I., G. I., G. A., G. M. F., G. V., G. O., G. S. A., G. A. V., G. D., G. E., G. V. L., H. I. A., H. P., H. I. II, H. P., H. R., H. O., H. C., H. D., H. I., H. I., H. L., H. I., I. A., I. A., I. V., I. E., I. P. G., I. L., I. S., I. N., I. D., I. I., I. A., I. E. G., K. V. G., K. ANA D., K. E., K. M., K. M. I., K. E. T., K. A. T., K. S., L. A F., L. I., LAR F., L. N. V., L. M., L. C., L. C., L. M. D., L. M., M. I., M. ANA O., M. M., MAN M., M. D., M. M. I., M. T. A., M. G., M. V., M. V., M. I. D., M. C. M., M. G. C., M. I., M. M., M. G. I., M. M., M. G. S., M. V., M. I., M. M., M. M., M. G., M. A. E., M. T., M. L. E., MIC A., MIC C. V., MIC R. O. G., M. A., M. L., M. P., M. I. L., M. P. O., M. A. I., M. O., M. A., M. I I.-S., M. V. M., M. V., M. C. M., M. C., M. D., M. E., M. P., M. V., M. A., M. F., M. I. A., M. G., M. M., M. F., M. C. I., M. A., M. A., M. L., N. A., N. M., N. V. V., N. I., N. M., N. D. G., N. L., N. E., N. S. C., N. M., N. A., O. S., O. I., O. P. G., O. D. G., O. M. D., O. A., O. A., O. V., O. A., O. D., P. D., P. A. E., P. S., P. V., P. F. V., P. G. I., P. O., P. G., P. C., P. F., P. R. E., P. M., P. F., P. F., P. I., P. V., P. I. M., P. G., P. E., P. L., P. M., P. O., P. C. S., P. C., P. C., P. I. V., P. M. O. V., P. A. D., P. ANA R., P. G., P. S., P. M., P. O., P. C. C., P. C., P. E., P. F., P. G. O., P. I., P. I., P. L., P. M. E., P. R. M., P. D. R., P. M., P. N. A., P. R., P. V., R. T., R. D. C., R. E., R. F., R. D., R. D. M., R. L., R. F. S., R. S. G., R. A., R. A., R. C. D., R. D. M., R. F. D., R. M., R. V., S. D. C., S. A., S. M., S. A., S. S., S. C., S. V., S. L., S. R. A., S. D., S. V., S. V. C., S. D. A., S. G., S. I., S. B. A., S. N., S. A., S. T., S. A. I., S. I., S. I., S. T., S. V., S. I. V., S. M., S. G., S. A. S., S. E., S. S., S. V., S. C., S. M., T. V., T. E., T. S., T. A., T. A., T. E., T. D., T. M., T. C., T. G., T. L., T. V., T. G., T. L. H., T. G., T. D., T. Z., T. M. O., T. D., T. G., T. C., T. N., T. V., T. R. A., U. F., U. R., U. A., V. M., V. A., V. I., V. A., V. V. L., V. A., V. V., Z. V. și Z. V. împotriva aceleiași sentințe. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. N. DE C. F. "C." S. B. și C. N. DE C. F. "C."SA B. împotriva sentinței civile nr. 5913 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...). D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2012. PREȘEDI., JUDECĂTORI, L. D. S. D. D. G. GREF., C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: I. P.
| ← Decizia nr. 4574/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2979/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
