Decizia nr. 3646/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ Nr. 3646/R/2012
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 625 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimații pârâți Ș. CU C. I - V. S. DE S., C. LOCAL S. DE S., P. C. S. DE S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 2 iulie 2012 intimatul Ministerul Finanțelor Publice a înregistrat în cauză întâmpinare. Se constată de asemenea că la data de 7 septembrie 2012 C. Local S. de S. prin P. și P. comunei de S. de S. au înregistrat întâmpinări solicitând respingerea recursului și judecata în lipsă.
Având în vedere și solicitarea recurentului de judecată în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub număr de dosar (...) la Tribunalul Maramureș, reclamanta S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat L. V., C. M., C. N., P. F., P. D. C., P. V., B. V., P. M. A., C. V., M. G., C. G., P. G., C. M., P. R., C. D., P. G. V., N. L., F. T., C. C., N. F., F. D., P. V., P. N., B. Z., S. I., B. P., C. M., B. V., C. V., M. F., a chemat în judecată pârâții: Ș. cu clasele I-V. S. de S., C. Local S. de S., I. P. comunei S. de S., Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligarea pârâtei unitate de învățământ la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu și la plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediu aferent anului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății; a pârâților C. Local, I. P. și Ministerul Finanțelor Publice la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai sus menționate.
În motivare s-a arătat în esență că potrivit prevederilor art. 145 Codul muncii, indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu. Membrii de sindicat au început concediul de odihnă anterior datei de (...), data intrării în vigoare a L. 1. și, cu toate acestea, indemnizația lor de concediu a fost diminuată cu 25%, aplicându-se abuziv L. 1..
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive învederând instanței că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate.
Pârâta P. comunei S. de S. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin L. 1. se stabilește o reducere cu 25% a tuturor cheltuielilor aferente drepturilor de natură salarială, astfel încât rezultă că se reduc cu 25% indemnizațiile de concediu de odihnă efectuat după intrarea în vigoare a L. 1..
În aceste condiții, chiar dacă angajatorul este obligat să acorde indemnizația de concediu cu 5 zile (sau cu 10 zile) înainte de data începerii concediului, nu înseamnă că salariatul ar avea dreptul la o indemnizație integrală fără aplicarea L. nr. 1..
Prin sentința civilă nr. 625 din 0(...) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. și în consecință a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.
A fost respinsă pe fond acțiunea în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Examinând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că pârâtul nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.
1., într-un recurs în interesul legii.
Pe fond, tribunalul a reținut că membrii de sindicat sunt cadre didactice la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul școlar 2009 - 2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă potrivit adeverinței nr. 903/(...) de la dosar. I. de concediu a fost calculată și plătită cu o reducere de 25% după cum rezultă din statele de plată depuse la dosar.
Prin decizia nr. 20 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr.
822/(...) s-a stabilit că dispozițiile art. 1 din L. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 ( fost art. 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din L. 128/1997 cu modificările ulterioare, și art. 7 din H. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicat, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a L. 1., respectiv 3 iulie 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța supremă a considerat că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat pentru concediile de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fost art. 145) din Codul Muncii republicat, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor debază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterior celor în care se efectuează concediul.
Ori, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. 128/1997 și a H. 2., republicată, aprobată prin O. nr.
3., indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțit cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederilor normative anterior citate rezultă faptul că îndemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentate dar și principiul neretroactivității legii; reducerea cu 25% stabilită prin art. 1 din L. 1., este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a actului normativ (3 iulie 2010) .
De asemenea, analizându-se jurisprudența CEDO considerată a fi relevantă s-a apreciat că prin aplicarea art. 1 din L. 1. cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din P.ul nr. 1 adițional la C.
Cum tribunalul a fost învestit cu o cerere al cărui obiect privește diminuarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în raport de prevederile L. 1. și, având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. L. din Î. M., solicitândrespingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor
Publice și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
S-a arătat în motivare că a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice ca, în eventualitatea în care instanța de judecată va pronunța o hotărârefavorabilă, hotărârea să îi fie opozabilă și Ministerul Finanțelor Publice privind atribuțiile sale de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Sunt invocate
și prevederile art. 19 din L. nr.500/2002 ce reglementează atribuțiile în domeniul finanțelor publice ale M. F. P.
În ce privește D. Î. C. de C. și Justiție nr.1. privind recursul în interesul legii, arată că instanța a fost investită și implicit s-a pronunțat doar asupra cererilor de chemare în garanție a M. F. P. formulate de C. locale și Instituțiile P.ilor, precum și asupra calității procesuale pasive a M. F. P. în dosarele având ca obiect fondul de carte prevăzut de L. nr. 3.. În cauză fiind chemat în calitate de pârât, nu sunt incidente dispozițiile deciziei Î. C. de C. și J.
În ce privește fondul cauzei instanța de fond a interpretate în mod greșit dispozițiile Deciziei Î. C. de C. și Justiție nr. 2..
Conform acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție „. că dispozițiile art.1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibruluibugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.150 (fostul. Art.145) din Codul muncii, art.103 lit.a din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererile formulate de personalul didactic și didacticauxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 1., respectiv 3 iulie 2010";.
Conform actelor în probațiune depuse la dosarul cauzei, membri de sindicat reprezentați în această cauză au intrat în concediu de odihnă începând cu data de 1 iulie 2010. Prin urmare, pentru zilele de 1 și 2 iulie 2010 trebuiau să beneficieze de indemnizația de concediu la valoarea integrală, fără diminuarea de 25%, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție ținând cont de prevederile L. nr. 1. și a H. nr. 2..
Pe cale de consecință, solicită instanței de judecată admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, conform solicitărilor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 iulie 2012 pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea recursului, cumenținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive a M. F. P., întrucât instituția nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice,
Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M. F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații săi, încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002.
Sunt invocate și prevederile art. 34 alin.1 din L. nr.500/2002, art.1 din L. nr.1., cu precizarea că măsurile luate conform L. nr.1. au făcut obiectul controlului de constituționalitate stabilindu-se prin D. nr. 872/(...) a C.i Constituționale că dispozițiile art.1-8 și cele ale art.10-17 din L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale.
Se fac ample considerente cu privire la neîncălcarea exigențelor aduse de art. 1 din Primul P. adițional la C. prin măsurile contestate prin acțiune.
Sunt invocate, totodată, cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. 2. asupra recursului în Interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. l din Legal 1., raportate la art.150 (fost 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din Legal nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art.7 din HG 2. privind concediul de odihna și alte concedii ale salariaților din administrația publica, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, prin decizia Î. C., reținându-se expres că prin aplicarea art.1 din L. 1., nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art.1 P. 1, adițional la C. E. a D. O.
Potrivit art.8 din L. nr.69/2010 a responsabilității fiscale-bugetare
Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscală-bugetară.
Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificării bugetare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii, în contradictoriu cu pârâții Ș. cuclasele I-V. S. de S., C. Local S. de S. și I. P. comunei S. de S., pentru pretențiile aferente zilelor de 01 și 02 iulie 2010.
Se constată, sub acest aspect, că prin adeverința nr. 903/(...), unitatea de învățământ pârâtă a confirmat că reclamanții au început efectuarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 începând cu data de (...) și că plata indemnizației de concediu a fost efectuată ulterior intrării în concediu și a fost diminuată cu 25%, fără a se distinge între perioada de concediu efectuată anterior intrării în vigoare a L. nr. 1. și cea efectuată ulterior acestui moment.
Or, în materia reducerii indemnizației de concediu de odihnă aferente anului
școlar 2009 -2010, datorată legal personalului didactic și didactic auxiliar dinînvățământul preuniversitar de stat, s-a pronunțat prin decizia în interesul legii nr.
2. Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând „că dispozițiile art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de
concediu de odihnă aferente anului școlar 2009 -2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 1., respectiv 3 iulie 2010";.
Coroborând statuările din dispozitiv cu considerentele ce le însoțesc și prin care se afirmă că „. după intrarea în vigoare a L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de
25%, în același mod și indemnizația de conced iu cuvenită p ersonalului didactic și
didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat
după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional , ca urmarea faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul";, se conturează concluzia că diminuarea indemnizației de concediu pentru pers onalul didactic și didactic auxiliar di n
învățământul preuniversitar de stat în mod legal a fost diminuată pentru perioadaulterioară datei de 3 iulie 2011 și per a contrario, pentru perioada anterioară acestei date, diminuarea nu se justifica.
Curtea de apel constată că față de dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție problemei de drept în dezbatere, ce se impun cu titlu obligatoriu instanțelor potrivit art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., motivele de recurs formulate pe fondul cauzei sunt întemeiate. Față de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează a admite recursul și a modifica sentința în limitele arătate, de altfel doar în aceste limite fiind formulate motive de recurs pe fond. Curtea reține ca fiind fondat și capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții C. Local S. de S. și P. comunei S. de S. Astfel, obligația de a plăti indemnizația de concediu de odihnă revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director. Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin.1 din L. învățământului nr. 84/1995, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizareafondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite. Conform disp.art.16 din H. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ- teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. În același sens sunt și prevederile legale relative la sursa de finanțare a cheltuielilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat și după intrarea în vigoare a L. nr. 1/2011, legea educației naționale în vigoare în prezent. Nefondat este însă motivul de recurs formulat în raport de soluția pronunțată de tribunal față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Se susține, prin motivele de recurs, că se impunea respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive față de acest pârât, întrucât are atribuții în domeniul finanțelor publice care justifică această calitate, iar decizia în interesul legii nr. 1. nu este incidentă, întrucât se referă la cererea de chemare în garanție a acestui minister, iar nu la calitatea acestuia de pârât în dosarele având ca obiect drepturi salariale pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat. Se constată că prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; Față de prevederile art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe. În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nuexistă nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor L. nr. 3.. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului. În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă."; Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M. F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și printr-o eventuală cerere de chemare în garanție formulată împotriva acestuia de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, Curtea de A. constată că sunt pe deplin aplicabile în cauză statuările obligatorii ale instanței supreme privind rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Urmează deci a fi respins motivul de recurs formulat sub acest aspect. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Admite recursul declarat de S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat L. V., C. M., C. N., P. F., P. D. C., P. V., B. V., P. M. A., C. V., M. G., C. G., P. G., C. M., P. R., C. D., P. G. V., N. L., F. T., C. C., N. F., F. D., P. V., P. N., B. Z., S. I., B. P., C. M., B. V., C. V., M. F. împotriva sentinței civile nr. 625 din 0(...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că : Admite în parte acțiunea formulată de S. L. din Î. în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. S. de S., C. Local S. de S. și I. P. comunei S. de S. și în consecință obligă pe pârâta Ș. cu clasele I-V. S. de S. să calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre îndemnizația de concediu de odihnă pentru zilele de 01 iulie 2010 și 02 iulie 2010 calculată fără aplicarea diminuării de 25 % prevăzută de L. nr. 1. și cea efectiv plătită. Obligă pârâții C. Local S. de S. și I. P. comunei S. de S. să aloce fondurile necesare pentru plata diferenței menționate. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. G., Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
| ← Decizia nr. 4010/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3278/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
