Decizia nr. 4660/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. Nr. 4660/R/2012
Ședința publică d în data de 13 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței civile nr. 3720 dIn 18 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe intimații pârâți S. C. SRL și I. T. DE M. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamantul recurent M. F., iar la a doua strigare a cauzei se prezintă și reprezentantul acestuia - avocat M. C. în d în cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții intimaților.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în cauză, intimata SC C. SRL a formulat întâmpinare, transmisă prin fax la dosar în ședința publică de azi.
I se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului reclamantului recurent care arată că reclamantul nu a știut ce înseamnă renunțare la judecată și renunțare la drept și a semnat o renunțare la drept scrisă de avocatul părții adverse împotriva căruia nu s-a îndreptat, apreciind că ar fi indicat să îl invite instanța pe acel avocat să dea explicațiile necesare.
Curtea respinge cererea în completarea probațiunii formulată având în vedere limitele în care se pot administra probe în recurs.
Reprezentantul reclamantului arată că nu are alte cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3720 din 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis excepția autoritarii de lucru judecat, excepție invocată de pârâtă.
S-a respins cererile reclamantului M. F. împotriva pârâtelor S. C. S. și I. T. DE M. S. având ca obiect constatarea faptului că a avut calitatea de angajat al pârâtei SC C. SRL în funcția de director comercial în perioada (...)-(...), să îi încheie contract individual de muncă pentru această perioadă și să îl înregistreze la ITM S., să oblige pârâta SC C. SRL să îi plătească drepturile salariale pentru perioada lucrată în cuantum de 8.365,90 lei, constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
S-a respins ca nefondate cererile reclamantului privind obligarea pârâtei SC
C. SRL la plata sumei de 300.000 Euro cu titlu de daune morale, acordarea de către pârâtă de scuze publice, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, soluționând cu prioritateexcepția invocată - conform prev. art.137 alin.1 Cod procedură civilă -.
Reclamantul a formulat în cursul anului 2011 o cerere împotriva acelorași pârâte solicitând să se constate că a avut calitatea de angajat al pârâtei de rândul
1 în funcția de director comercial în perioada (...) - (...), să fie obligată pârâta de rândul 1 la 13.365,90 lei drepturi salariale, să-i înregistreze la I. - contractul de muncă - pe aceeași perioadă cu un salariu de 2.500 lei (f.82).
Prin sentința civilă nr. 1. - a T. S., cererea i-a fost respinsă ca nefondată.
Referitor la aceste capete de cerere, instanța a reținut că ele nu modifică situația reținută deja în hotărârea judecătorească anterioară, care are putere de lucru judecat în prezenta cauză.
Asupra cererilor formulate instanța a statuat prin hotărâre definitivă care nu poate fi nesocotită în prezenta cauză.
Puterea de lucru judecat este o excepție reglementată de art.166 Cod procedură civilă. Efectele sale prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său.
În prezenta cauză, reclamantul nu mai poate formula aceleași, cereri atâta vreme cât prin hotărârea dată s-a stabilit cu putere de lucru judecat că cererea sa nu este îndreptățită.
Celelalte capete de cerere privind daunele morale nu au fost dovedite și au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. F. solicitând casarea hotărârii atacate în totalitate ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea dosarului spre o noua judecata aceleiași instanțe.
De asemenea solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata conform dovezilor fiscale pe care le-a depus la dosar.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în baza ari. 3041 C.proc.civ invocă motivele de nelegalitate și de netemeinicie ale sentinței recurate mai jos expuse: Un prim aspect de nelegalitate a sentinței recurate consta în admiterea de către instanța de fond a excepției puterii lucrului judecat invocata de parata SC C. SRL prin întâmpinarea depusă la dosar, omițând să analizeze aceasta excepție, fără să ceara explicații și fără să pună în discuția contradictorie a părților aceasta excepție. Intr-adevăr, intre parți a mai existat un litigiu cu obiect parțial similar celui din prezentul dosar, dar compararea obiectului celor doua cereri introductive de instanța (cea din dosarul nr. (...) și cea din dosarul nr. (...) permite constatarea ca nu exista identitate de obiect a celor doua cereri introductive de instanța). Numai primele trei petite ale celor doua acțiuni în justiție sunt identice. Este vorba de constatarea calității reclamantului de angajat, obligarea paratei la platadrepturilor lui salariale precum și obligarea acesteia din urma să îi înregistreze la ITM S. contractul de munca. Prin cererea introductiva de instanța ce formează obiectul prezentului dosar, reclamantul apelant a formulat și alte petite, precum obligarea paratei la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale și să-si ceara scuze publice față de el pentru încălcarea drepturilor sale. Aceste ultime doua petite nici nu au fost luate în considerare prin sentința recurată, fiind respinse ca nefondate fără să se administreze probe în sensul dovedirii lor ca fiind întemeiate sau neîntemeiate. Un alt aspect de nelegalitate a sentinței recurate consta în aceea ca instanța de fond nu a analizat dacă "cererea de renunțare" depusă de reclamantul recurent în dosarul civil nr.. (...) a fost valabila ca cerere de renunțare la drept sau numai ca cerere de renunțare la judecata. O atare analiza se impunea întrucât modul în care a fost formulata respectiva "cererea de renunțare" nu îndreptățea instanța să o califice ca o renunțare la drept, așa cum greșit a procedat, ci putea să o califice doar ca o cerere de renunțare la judecata. Intr-adevăr potrivit art. 247 alin.3 C. proc.civ "renunțarea la dreptul pretins se poate face în ședința sau prin înscris autentic". Or, în cazul dat, cererea de renunțare a fost formulată printr-un înscris sub semnătura privata și depusă la dosar de către reclamantul recurent fără ca acesta să fi formulat cu ocazia depunerii acelei cererii și o declarație verbala de renunțare la drept. În aceste circumstanțe așa-zisa renunțare la drept pe care a luat-o în considerare Tribunalul Sălaj prin sentința civila nr. 114 pronunțată la data de 09 ianuarie 2012 în dosarul civil nr. (...) era ca natura doar o cerere de renunțare la judecata iar nu o cerere de renunțare la drept. Faptul ca instanța a calificat-o greșit prin sentința data în dosarul nr. (...) a constituit o evidenta eroare de judecata pe care, pronunțând sentința din prezentul dosar, instanța trebuia să o aprecieze ca atare și să-i dea o calificare juridică justă deoarece o eroare de judecata comisă într-un dosar nu poate constitui temei legitim pe care să se fundamenteze o alta eroare de judecata comisă într-un alt dosar. Jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție a statuat ca "instanțele sunt obligate, înainte de a lua act de cererea formulata privind renunțarea la drept sau la judecata să le explice consecințele juridice din actul încheiat" (a se vedea în acest sens Plenul T. Suprem, Decizia de Î. nr. 1. publicata în Îndreptar de P. J., E. D. și P. B. 1980, p.40, de autorii:S. Z., V.). Pe aceiași orientare, în doctrina (M.Tabarca, G. B., Cod de P. C. C. și A., E. U. J., B. 2007, pag. 668) s-a stabilit ca "instanțele judecătorești atunci când li se înfățișează acte de dispoziție ale părților sub forma renunțării la drept sau acțiune sunt datoare să verifice dacă aceste acte nu urmăresc un scop ilicit, fiind potrivnice legii, intereselor statului sau ale terților sau nu sunt rezultatul unui viciu de consimțământ. În cazul în care constata o atare situație, instanța va respinge cererea și va trece la judecata cauzei" Așa trebuia să procedeze și Tribunalul Sălaj când i-a fost prezentata "cererea de renunțare" dar în mod regretabil, încălcându-si obligația legala prevăzută de art. 129 alin. 5 C. proc. civ s-a limitat la a lua act pur și simplu de respectiva renunțare, care era evident făcuta în necunoștința de cauza de către reclamantul recurent, acesta neavând cunoștințe juridice și mizând pe buna credința a avocatului paratei SC C. SRL care a redactat respectiva cerere de renunțare, evident în interesul c1ientei sale și a prezentat-o spre semnarereclamantului recurent, care a semnat-o fără să consulte, la rândul sau, un alt avocat. Raportat la orientarea de principiu a jurisprudenței precum și la opinia dominanta a doctrinei cât privește cerințele de validitate ale unei renunțări la un drept consideră că în prezentul dosar, nimic nu împiedica prima instanța să reanalizeze și să recalifice corect adevărata natura juridica de renunțare la judecata și nu la drept a scriptului intitulat "cererea de renunțare" depus de către reclamant în dosarul civil nr. (...) și să procedeze la judecarea pricinii pe fond iar nu pe excepția puterii de lucru judecat care în realitate, in cazul dat, are doar o existenta formala iar nu o existenta reala. Dat fiind că, instanța de fond, s-a limitat doar la o cercetare formala a problemei analizate, deși avea obligația potrivit art. 129 alin. 5 C. proc.civ. să stăruie prin toate mijloace pentru corecta stabilire a elementelor stării de fapt și de drept, încălcând aceasta obligație, sentința recurată este nelegala și netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 noiembrie 2012 (f.14-16) pârâta S. C. SRL a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele: 1.Cu privire la critica vizând modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat. În mod eronat susține recurentul că instanța de fond ar fi admis excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care numai primele trei petite ale celor doua acțiuni în justiție sunt identice (este vorba de petitele din dosarul nr. (...) și respectiv din dosarul nr. (...)). Astfel, dispozitivul sentinței atacate relevă faptul că excepția amintită a fost admisă doar raportat la aceste trei petite, fiind respinse ca efect al autorității de lucru judecat petitele având ca obiect constatarea faptului că a avut calitatea de angajat al pârâtei SC C. SRL în funcția de director comercial în perioada (...)-(...), să îi încheie contract individual de muncă pentru această perioadă și să îl înregistreze la ITM S., să oblige pârâta SC C. SRL să îi plătească drepturile salariale pentru perioada lucrată în cuantum de 8.365,90 lei. Celelalte două petite au fost respinse ca nefondate, fiind analizate așadar, chiar dacă succint, în mod distinct. În consecință, așa cum corect a reținut instanța de fond și așa cum recunoaște de altfel și recurentul, primele trei petite sunt identice cu cele ce au făcut obiectul dosarului (...) al T. S., cauză soluționată irevocabil, motiv pentru care, în temeiul art. 166 C.pr.civilă, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, respingând în consecință ca atare aceste petite, motivul de recurs apărând așadar ca neîntemeiat. 2. Cu privire criticile vizând modul de soluționare a cauzei ce a format obiectul dosarului (...) al T. S., prin pronunțarea sentinței civile nr. 114/(...), se reține că nici acestea nu pot fi primite. Recurentul critică sentința atacată, pornind de la faptul că prima instanța a omis să cerceteze dacă „.a la drept"; din dosarul (...) nu a constituit de fapt o „. la judecată";, situație în care nu ar mai opera autoritatea de lucru judecat. Curtea subliniază însă că o cercetare de genul celei pretinse de recurent ar avea ca efect direct încălcarea autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 114/(...). O hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă se bucură de o putere deplină , autoritatea sa neputând fi pusă sub semnul întrebării într-o altă cauză. În nici un caz nu poate fi admis ca o hotărâre judecătorească să poată fi modificată, cenzurată pe o altă cale decât cea a căilor ordinare sau extraordinare de atac prevăzute de lege, fără a se aduce atingere în mod nepermis securității circuitului civil și autorității puterii judecătorești. Calificarea unei cereri ca fiind de renunțare la judecată sau de renunțare la dreptul dedus judecății se face de instanța investită cu soluționarea cauzei ce a făcut obiectul judecății. În condițiile în care partea este nemulțumită de calificarea făcută, ea poate ataca hotărârea în condițiile legii. Indiferent de motivele invocate - respectiv că partea nu a fost reprezentată corect de avocatul ales, că nu a înțeles consecințele cererii sale, că acestea nu i-au fost prezentate de către instanță - acestea pot fi analizate ca și critici ale sentinței prin care s-a luat act de renunțare în căile de atac formulate împotriva acesteia și nicidecum ca mijloace de apărare formulate într-o cauză distinctă,dar cu un obiect identic, pentru că, în acest mod, pe cale ocolită, s-ar înfrânge tocmai principiu puterii de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești irevocabile. Deși reclamă faptul că renunțarea la judecată ar fi fost făcută prin vicierea consimțământului său prin dol, recurentul reclamant nu investește instanța cu o acțiunea având ca obiect o astfel de constatare, care să permită instanței de fond să verifice limitele admisibilității și temeiniciei unei astfel de cereri, astfel încât, și din această perspectivă, criticile recurentului reclamant apar ca fiind în afara cadrului procesul fixat chiar de el însuși. Ca atare, Curtea subliniază că în mod corect instanța de fond s-a limitat a constata că, prin sentințe civilă nr. 114/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondată cererea recurentului reclamant având petite identice cu cele ce formează parțial obiectul prezentei cauze, admițând în consecință excepția autorității de lucru judecat. 3. Cu privire la respingerea ca nefondată a petitelor având ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale și să-si ceara scuze publice față de el pentru încălcarea drepturilor sale, Curtea reține că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu a înțeles să își probeze în vreun fel pretențiile. În aceste condiții devine deplin aplicabil principiul idem est non esse et nonprobari, principiu ce semnifică faptul că, din punct de vedere juridic, ceea ce nu este probat este identic cu ceea ce nu există. De altfel, nici prin memoriu de recurs reclamantul recurent nu indică în mod concret nici o probă ce ar solicita să fie administrată pentru dovedirea susținerilor sale, criticile sale apărând așadar, o dată în plus, ca nefondate. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței civile nr. 3720 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. G.-L. T. GREFIER, N. N. Red. D.C.G./dact.V.R. 2ex./(...) Jud.fond P. R.a M.lena
| ← Decizia nr. 2374/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2972/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
