Decizia nr. 382/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.382/R/2012
Ședința din 31 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1681 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., Ș. CU C. I - V. V. I. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 17 ianuarie 2012.
Apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, văzând că atât recurentul prin memoriul de recurs, cât și reclamantul prin întâmpinare, au solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1681 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al județului Maramureș, Ș. cu cls.I-V. V. I., M. E.,
C., T. și S. B., Ministerul Finanțelor Publice.
A fost obligată pârâta Ș. cu cls.I-V. V. I. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: A. C., B. M., H. G., M. D., M. S., R. M., S. L., A.
D., A. M., F. D., H. A., H. M., H. M., M. M., S. A., F. G., M. A., Rad M., D. L., P. A. ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie
2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. al județului M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. să-i aloce pârâtului I. Ș. al județului Maramureș sumele necesare plății.
A fond admisă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M.ui F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M. și, în consecință a fost obligat chematul în garanție M.ui F. P. să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., instanța reține, că potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța apreciază că legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fond, instanța a reținut că membrii de sindicat reprezentați sunt cadre didactice cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă.
Conform art. 1 și 2 din L. 3., se recunoaște cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, membrii de sindicat au formulat cerere de acordare a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2009.
Prin adresa nr. 2715/(...), pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M.ui E., C. și T., deschidere de credite pentru suma de 2.600.000 lei necesari pentru plata E. 100 contravaloare carte, conform Legii 3., sumă rezultată în urma întocmirii centralizatorului unităților școlare din județul M., cu privire la necesarul fondului de carte 2008-2009.
Prin adresa nr. 128/(...) înregistrată la I. Ș. al județului M. sub nr.
7332/(...), M.ui E., C. și T. i-a comunicat acestui pârât că în urma suplimentării bugetului MECI la art.57.02.01, ajutoare sociale în bani, suma alocată fiecărui județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii 3. și l-a îndrumat să transmită fiecărei unități
școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita sumei de 130 lei din contravaloarea a 100
E. pentru fiecare beneficiar.
În consecință, așa cum a recunoscut și reclamantul, membrilor de sindicat reprezentați în cauză li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar conferit prin art. 1 și 2 din L. 3., în limita sumei de 130 lei .
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinărilor, dar și demersurile realizate de I. Ș. al județului M. în scopul alocării către unitățile
școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța reține că atât acest pârât, cât și pârâtul M. E., C. și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. nr. 2006 și art. 5 al. 3 din H.G. 453/2007, să asigure sumele menționate de labugetul de stat, au recunoscut dreptul cadrelor didactice la plata integrală a acestui ajutor.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea.
În temeiul art. 4 din L. 3. și a art. 5 din H.G. 453/2007, reținând calitatea M. E., C., T. și S. de ordonator principal de credite, instanța l-a obligat să-i aloce pârâtului I. Ș. al județului Maramureș sumele necesare plății.
Apoi, având în vedere rolul M.ui F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L.
500/2002, instanța a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice solicitând modificarea sentinței în sensul respingerea obligării sale laalocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că drepturile pretinse s- au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin.3 din L. nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Dreptul la salariu fiind constituțional, diminuarea sa se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție.
Potrivit art.8 din L. nr.69/2010 a responsabilității fiscale-bugetare
Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscală-bugetară. Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificării bugetare.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat
și a bugetelor fondurilor speciale, precum și utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art. 21 alin.4 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicat, precum și opinia Consiliului fiscal cu privire la acesta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. E.pene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru plata contribuției României la bugetul U. E.
Sunt citate dispozițiile art. 1 și 2 din L. nr.3., cu sublinierea că responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1 și 2 din
L. nr.3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art.5 din normele metodologice de aplicare a legii.
Sunt invocate totodată concluziile din Decizia nr.10/(...) pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 ianuarie 2012 reclamantul S. L.din Î. M. a solicitat respingerea recursului.
În motivare, s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. nu contestă dreptul cadrelor didactice reprezentate în acest dosar la fondul de carte, ci doar faptul că ar avea vreo atribuție în sensul alocării sumelor necesareefectuării plăților. În acest sens s-au invocat dispozițiile art.5 alin.3 din H.G. nr.253/2007 și ale art.4 din L. nr.3., art.19 din L. nr.500/2002.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința pronunțată instanța de fond a obligat Ministerul Finanțelor
Publice, în dublă calitate, de pârât și chemat în garanție, să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate, reținând că în cauză legitimarea procesuală pasivă a acestuia este conferită de dispozițiile art. 19 din L. nr.
500/2002 care prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Fără a mai face o analiză asupra modalității în care s-a ajuns ca o parte să cumuleze calitatea de pârât cu cea de chemat în garanție, situație atipică în dreptul procesual civil, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; Față de prevederile art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, fiind deci evident că și în prezenta cauză, cererea de chemare în garanție formulată împotriva M.ui F. P. se impune a fi respinsă, prin admiterea recursului și modificarea sentinței. În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3.. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului. În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M.ui F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă."; Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M.ui F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are și calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia, Curtea de A. constată că sunt pe deplin aplicabile statuările obligatorii ale instanței supreme nu doar în raport de modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, ci și raportat la calitatea de pârât a recurentului, statuări privind rolul M.ui F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmatde salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea de A. va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte hotărârea, în sensul că va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului recurent, ca și chemarea în garanție formulată împotriva acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1681 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, G.-L. T. I. T. D. C. G. Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. H. D. M. N. N. G.,
| ← Decizia nr. 1183/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 60/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
