Decizia nr. 3912/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3912/R/2012
Ședința publică din data de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva sentinței civile nr. 2116 din 26 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA B. și SC C. SA prin administrator judiciar B. B. R. S. B., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia reclamantului recurent.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2116 din 26 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și s- a respins în consecință acțiunea formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA B., prin administrator judiciar B. B. R. S., având ca obiectobligarea pârâtelor la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că perioada în care activitatea sa a fost încadrată în grupa I de muncă, este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale, respectiv (...)-(...).
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat SC E. SA., în perioada (...)-(...).
La data de 22 octombrie 2004, între SC E. S.A și SC C. SA s-a încheiat protocolul înregistrat la D. pentru Muncă, Familie și Solidaritate Socială S. sub nr. 97/(...) prin care părțile au convenit preluarea de către SC C. SA a salariaților
SC E. SA
Prin același protocol, SC C. SA s-a obligat să se substituie SC E. S.A în toate drepturile și obligațiile față de angajații astfel preluați, așa cum acestea au fost asumate prin contractul colectiv de muncă nr. 9., precum și în contractul individual de muncă.
Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta și-a încetat anterior activitatea în cadrul SC E. SA, respectiv la data de 3 martie 1999.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2588/(...) a T.ui S., irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr. 811/(...), SC E. S.A a fost radiată.
Prin urmare, așa cum a arătat și reclamantul ulterior promovării acțiunii, pârâtele nu sunt continuatoarele SC E. SA, însă acestea și-au asumat prin convenție drepturi și obligați care decurg din contractele de muncă (colectiv și individual) exclusiv în privința foștilor angajați ai societății radiate.
A. desfășurată de reclamant în perioada (...)-(...) a fost încadrată în grupa I de muncă. Această activitate a fost ulterior încadrată la condiții deosebite, conform H.G. nr. 261/2001.
Reclamantul solicită asimilarea acestei activității la condiții speciale.
Reclamantul a invocat prevederile art. 2 alin. 2 din L. nr. 2., care prevedeau că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
L. nr. 2. a fost abrogată prin legea nr. 2..
Conform art. 123 din H. de G. nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, :";(1) Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
Cu privire la procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, instanța reține următoarele:
In baza L. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, M.
Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și C. Naționala pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Articolul nr. 198 din L. nr. 19/(...) prevede că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă Ordinul nr. 50/1990.
Acest ultim act normativ suprimă clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
Conform art. 20, "în sensul prezentei legi, locurile de munca în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de munca în luna respectiva; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiatii; c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfasurata în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.";
La data de 22 februarie 2001 a fost adoptată H. de G. nr. 261/(...) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite care, conform art. 20, a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite cuprinde o serie de etape, a cărei succesiune a fost recomandată de legiuitor. După nominalizarea efectuată de această comisie paritară, se
În speță, partenerii sociali, împreună cu instituțiile statului sus arătate au efectuat în cadrul SC E. S.A, evaluări ale nivelului noxelor, zgomotului, determinări de microclimat etc..
În urma acestor demersuri s-a apreciat necesitatea încadrării activității reclamantei la condiții deosebite.
Față de aceste concluzii, sindicatul a avut o atitudine de acceptare și nu a înțeles să uzeze de prevederile L. nr.168/1999 și să declanșeze un conflict de interese.
În data de 28 august 2003 a fost adoptată H.G. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea următoarelor operațiuni a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3.
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art. 5 alin.3 , C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M.ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și ai M.ui Sănătății, acordă avizul sau respinge motivate solicitarea de emitere a acestuia.
Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanta judecătorească competenta, potrivit legii.
Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii au putut solicita în baza acestui act normativ, reevaluarea locurilor de munca pana la data de 31 decembrie 2004.
Sindicatul salariaților însă, nu a înțeles să acționeze în temeiul art. 3 alin.3 din H.G. nr. 1., mai sus citat, respectiv să solicite inspectoratului territorial de muncă verificarea locurilor de muncă pentru întocmirea procesului verbal care se constituie într-un document obligatoriu la dosarul care se înaintează Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Această pasivitate a creat imposibilitatea de a solicita instanței verificarea activității acestei comisii, în cazul emiterii unui refuz motivat.
Solicitarea de încadrare a locurilor de muncă direct de către instanță nu este admisibilă, întrucât o soluție pe fond ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești.
Accesul la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului nu înseamnă puterea de a examina orice chestiune de fapt și de drept, aceasta având limite inerente rolului și statutului puterii judecătorești într-un stat de drept supus principiului separației puterilor în stat.
În vederea asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale, se impune așadar, întrunirea a două condiții, încadrarea anterioară a activității în grupa I, precum și încadrarea conform prevederilor actuale a activității în condiții speciale.
Neîncadrarea activității reclamantului în condiții speciale pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii, atrage inadmisibilitatea asimilării perioadei anterioare ca fiind lucrată în condiții speciale, una din condițiile necesare asimilării fiind apreciată ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, reclamantul încetându-și raporturile de muncă cu SC E. SA anterior închiderii protocolului nr. 97/(...) cu SC C. SA, respectiv anterior intrării în vigoare a L. 1. care a suprimat clasificarea locurilor de muncă pe grupe, nu a formulat petit de încadrare a activității sale în condiții speciale.
Acțiunea a fost formulată pentru asimilarea activității sale, cu activitățile încadrate ulterior în condiții speciale și emiterea unei adeverințe în acest sens.
O astfel de acțiune însă nu se poate formula în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA prin administrator judiciar B. B. R. S. și SC C. SA - S. Z., acestea neavând vreodată, calitate de angajator al reclamantului sau de continuator, în sens juridic a societății angajatoare, SC E. SA.
Reclamantul a confirmat la ultimul termen de judecată că SC C. SA nu este continuatoarea SC E. SA această din urmă societate încetându-și ființa prin radierea din evidențele registrului comerțului.
Prin urmare, și sub acest aspect, acțiunea reclamantului este inadmisibilă nefiind îndeplinită condiția de exercițiu privind justificarea calității procesuale pasive a pârâtelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. M., solicitând: înprincipal, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, modificarea în totalitate a sentinței, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., s- a invocat nulitatea sentinței deoarece a fost pronunțata de o instanța ce nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004.
Distinct de cerința de forma, privind semnarea sentinței intr-un litigiu de munca, de către asistenții judiciari, legea ii obliga totodată si la consemnarea opiniilor acestora in cuprinsul considerentelor hotărârii, cu particularitatea ca eventualele opinii separate, se motivează obligatoriu.
Semnarea de către aceștia a respectivei hotărâri, nu echivalează cu consemnarea opiniei lor in hotărâre, deoarece daca ar fi avut in vedere un asemenea raționament legiuitorul, nu s-ar mai fi referit expres in alinatul 2 al art.55, la consemnarea opiniei in hotărâre distinct de semnare, or, legea trebuie interpretata in sensul aplicării ei, iar nu in sensul neaplicării".
O astfel de cerința nu poate fi suplinita prin semnăturile olografe ale asistenților judiciari din cadrul sentinței, aspect ce rezulta din iconomia art. 55 alin. 2 care-i obliga deopotrivă si la consemnarea opiniei.
In cauza de fata, motivarea sentinței, nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar.
Prin urmare, lipsa opiniilor asistenților judiciar din cuprinsul sentinței recurate, atrage nulitatea necondiționata de producerea unei vătămări procesuale a hotărârii recurate, deoarece face imposibila exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecata in etapa deliberării.
În susținerea motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., reclamantul a arătat ca a fost angajat al unității parate, în perioada (...)-(...), pe funcția de trefilator la secția de laminare, activitate prevăzuta pentru a fi încadrata in grupa I de munca conform prevederilor Ordin nr. 125/1990, Anexa I poz. 6.
În perioada lucrată a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 1., conform adeverinței nr.90/(...) emisă de angajator. P. ca pe toata perioada in care a avut calitatea de angajat a lucrat in aceleași condiții grele determinate de specificul laminarii si trefilării metalelor neferoase in cadrul cărora se manifesta factori de risc de îmbolnăvire din cauza noxelor peste limita maxima admisa.
In activitatea desfășurata au existat noxe profesionale, așa cum sunt definite de H. nr. 1. 2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, noxe evidențiate in documentele anexate si dovedite cu probele ce urmează a fi administrate in prezenta cauza.
Ca urmare a expunerii îndelungate la acțiunea noxelor peste limitele maxime admise a fost afectata semnificativ starea de sănătate a majorității salariaților, așa cum rezulta din documentele medicale anexate, si din Tabelul Nominal cu salariații înregistrați cu boli profesionale fiind astfel îndeplinite criteriile prevăzute de HG nr. 1. art. 2 alin. l lit. d) si e).
Pornind de la aceasta stare de fapt, angajatorul trebuia sa finalizeze procedura prevăzuta de HG nr. 1., si sa depună dosarul cu documentele prevăzute la art. 5 alin. 3 lit. a-e la C. pentru acordarea avizelor de încadrare in condiții speciale.
A. desfășurata este prevăzuta expres si in Anexa nr. 1 la L. 2., intitulata
Lista cuprinzând locurile de munca încadrate in condiții speciale, la P. 24 și P.
25: A. desfășurată de personalul din activitatea de laminare la cald; a) încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea și refulare ala cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald: b) încărcarea și descărcarea cuptoarelor adânci, macarale Tiegler.
Raportat la criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale din art. 2 - (1) din HG nr. 1., reclamantul precizează ca la dosarul cauzei au fost depuse documente care atesta îndeplinirea acestora.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, recurentul arată ca exista probe care atesta faptul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actele normative in vigoare pentru încadrarea activității desfășurate în condiții speciale.
Chiar dacă parata angajatoare a demarat in buna parte procedura nu a finalizat-o din motive necunoscute și neimputabile salariaților. Instanța este competentă să se pronunțe fie și în legătură cu încadrarea în grupe de muncă competența rezultată din normele constituționale ce reglementează drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, deoarece activitatea concretă fiind o stare de fapt poate fi dovedita cu orice mijloc de probă. Mai mult, atât activitatea desfășurata cat si unitatea parata SC C. SA, este înscrisa in anexele la L. nr. 2..
Prin restricționarea accesului la justiție și la un proces echitabil pe motiv ca nu a fost finalizata o procedura prealabila s-ar încălca dispozițiile art. 6 din
CEDO cât și dispozițiile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție.
Potrivit art. 171 - 180 Codul Muncii, angajatorul fiind cel care veghează la protejarea sănătății și securității salariaților, parata nu a dovedit cu niciun înscris, deși sarcina probei îi incumbă că a făcut o corectă informare, consultare
și nominalizare sau că eventualele măsuri luate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă sunt de natură să înlăture încadrarea într-o grupă superioară de muncă.
P. totodată ca încadrarea într-o grupă superioară de muncă, impune obligativitatea existenței buletinelor de determinare a noxelor, înscrisuri care de altfel se regăsesc la dosarul cauzei.
După pronunțarea Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, nu exista nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
Referitor la excepția lipsei de interes, s-a susținut că interesul reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere prin care solicită asimilarea perioadei anterioare anului 2001 stagiului de cotizare în condiții speciale este legitim, personal, născut și actual. Prejudiciul la care s-ar expune dacă nu arsolicita și considerarea perioadei anterioare anului 2001 ca fiind desfășurata în condiții speciale ar rezulta din faptul ca încadrarea din grupa 1 de munca, s-ar transforma în grupa a II-a (condiții deosebite) conform noilor modificări intervenite în legislația muncii.
Nu este legal și nici moral ca un salariat sa fie decăzut ulterior dintr-un drept câștigat, atâta timp cat condițiile de munca au rămas neschimbate. Acest capăt de cerere se justifica și prin faptul ca în situația în care perioada anterioara anului 2001 nu este asimilata ca fiind desfășurata in condiții speciale, limita de vârsta de pensionare, în privința reclamantului ar fi semnificativ afectata în sensul măririi acesteia. În cauza de fata nu poate fi invocata aceasta excepție deoarece, excepția lipsei de interes vizează inexistența interesului, ori în speța, interesul este evident așa cum a arătat și în fata instanței de fond.
Recurentul a mai arătat că solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece instanța de fond, a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără a o pune în discuția părților și fără a cerceta fondul cauzei, fiind astfel pus în imposibilitatea probării dreptului pretins.
Intimata pârâtă SC C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului formulat și menținerea sentinței.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Din verificarea dosarului de fond rezultă că criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ. sunt nefondate, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, acesta a fost constituit dintr- un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004 stabilesc că „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
Din conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie.
În speță, într-adevăr minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată alături de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, fără a se menționa și existența unei opinii, ceea ce înseamnă că nu au existat, între aceștia, diferențe de opinie care să impună menționarea distinctă a opiniei asistenților judiciari.
Existența semnăturii asistenților judiciari alături de cea a judecătorului, sub soluția menționată în minută, constituie dovada certă că opinia asistenților judiciari a coincis cu cea a judecătorului, astfel încât din semnarea minutei sub soluția menționată rezultă că aceasta le aparține tuturor acelora care au înțeles să o semneze, respectiv atât judecătorului, cât și celor doi asistenți judiciari.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu ar coincide, în totul sau în parte, cu aceea a judecătorului. Într-o asemenea situație, menționarea separată a opiniei și apoi motivarea acesteia reprezintă modalități procedurale ce permit a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea a unuia sau a ambilor asistenți judiciari, au existat diferențe, precum și justificarea legală a opiniei asistenților judiciari.
Curtea apreciază că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent,
și anume că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, astfel încât nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs.
În ce privește susținerile din recurs referitoare la modul de soluționare al excepției inadmisibilității, Curtea, văzând modul de redactare a cererii de chemare în judecată, reține că reclamantul a solicitat în principal eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că perioada (...) - (...) pentru care a beneficiat de grupa I de muncă este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale.
Se constată că la ultimul termen de judecată, în temeiul prerogativelor conferite de art. 129 alin. 4 C.proc.civ., prima instanță a pus în discuția părților inadmisibilitatea demersului juridic inițiat de către reclamant, sub forma unei excepții, întrucât excepția este mijlocul procedural prin care puteau fi invocate și soluționate aspectele cu privire la inadmisibilitatea pretențiilor deduse judecății, iar prin notele de ședință depuse la dosarul de fond (f. 74 și urm), reclamantul a solicitat în mod explicit respingerea excepției inadmisibilității invocată din oficiu de instanță, ceea ce nu a fost de natură să încalce dreptul la apărare al reclamantului, astfel încât Curtea apreciază a fi vădit nefondată susținerea din cererea de recurs în sensul că instanța nu pus în discuția părților o atare excepție.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța în considerentele hotărârii recurate a menționat împrejurările care țin de fondul raporturile juridice deduse judecății, ceea ce nu înlătură caracterul excepției invocată de instanță, ca fiind o excepție de fond de inadmisibilitate. De fapt, o analiza corectă din punct de vedere juridic a inadmisibilității pretențiilor deduse judecății, nici nu putea fi realizată fără examinarea aspectelor ce țin de fondul cauzei, astfel încât contrar susținerilor recurentului, instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre nelegală soluționând cauza pe această excepție.
Pentru o bună administrare a justiției, este firesc ca instanțele, în virtutea prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să soluționeze cu prioritate acele excepții pentru a căror soluționare nu este necesară administrarea altor probe, regula principală constituind-o soluționarea separată a excepțiilor, întrucât dispozițiile art. 137 alin. 2 din codul de procedură civilă instituie o derogare, care este de strictă interpretare și aplicare.
Se constată că prevederea legală care conferă posibilitatea soluționării cauzei în temeiul unei excepții, întrucât nu este necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, dă expresie tocmai exigențelor constituționale privitoare la dreptul la un proces echitabil și oferă premisa soluționării cu celeritate a procesului, iar o prelungire exagerată și nejustificată a duratei procesului ar conduce la tocmai la încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât, nici critica formulată sub acest aspect, nu este întemeiată.
Prin urmare, prima instanță constatând că probele administrate până la un moment dat au fost suficiente pentru a lămuri aspectele privitoare la pretențiile recamantului, în mod corect nu a mai continuat în administrarea altor probatorii privind fondul cauzei.
Curtea observă faptul că începând cu data de (...) și până la data de (...), când raporturile de muncă au încetat, reclamantul a fost angajatul SC E. SA, în prezent radiată, iar în perioada (...) - (...) a fost încadrat în grupa I de muncă.
Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile L. nr. 1., L. nr. 2., însă se Curtea apreciază că aceste prevederi legale, nu mai puteau fi invocate cu succes, deoarece aceste acte normative erau abrogate în mod expres la data introducerii acțiunii - (...), prin adoptarea L. nr. 2. privind sistemul unitar depensii publice, astfel încât și-au încetat efectele după data de (...). Or, aplicarea unor dispoziții conținute în aceste acte normative, unei situații juridice care s-ar crea după abrogarea lor, prin verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile legale abrogate, ar echivala cu ultraactivitatea unei legi abrogate, adică ar produce efecte după ce a ieșit din vigoare, ceea ce este lipsit de temei în lipsa unei dispoziții exprese.
În ceea ce privește L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, într- adevăr în cuprinsul art. 30 alin. 4, s-a prevăzut că „Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă";, iar la art. 123 alin. 1 din HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare a L. nr. 2. s-a menționat că „Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă";.
Însă, Curtea reține că această asimilare nu se poate efectua de către angajatori, sau de către deținătorii arhivelor foștilor angajatori, cum este cazul pârâtelor, ci doar de C. J. de P. ca urmare a formulării unei cereri de pensionare întemeiată pe dispozițiile L. nr. 2., atribuția angajatorilor fiind doar aceea de a elibera adeverința tip cuprinsă în anexa nr. 12 din HG nr. 257/2011 în care se menționează perioada desfășurată în grupa I de muncă.
Deși recurentul a susținut că societatea pârâtă a fost menționată în anexa
3 a L. nr. 2. privind unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii G.ului nr. (...), Curtea constată că la poz. 48 din această anexă este înscrisă doar SC C. SA S. Baia Mare, or în speță reclamantul nu a fost salariatul acestei entități, ci al Sucursalei Z..
Ca atare, asimilarea este realizată doar de casele județene de pensii, odată cu emiterea deciziilor de pensionare, în măsura în care condițiile acestei asimilări ar fi îndeplinite.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva sentinței civile nr. 2116 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. A.R.
| ← Decizia nr. 1353/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4906/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
