Decizia nr. 1466/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1466/R/2012
Ședința publică din data de 26 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. G. : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta O. M. C. (fostă Faraon) împotriva sentinței civile nr. 2160 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta SC. FAC EST S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat C. Z. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta pârâtei intimate S. EST S., avocat D. G. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei apelante și reprezentanta pârâtei intimate declară că nu au de formulat alte cereri ori excepții de invocat.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificare sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii cuvenite, cu cheltuieli de judecată.
Reprezenta pârâtei intimate susține motivele din întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, neavând dovada acestora.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2160 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta O. (FARAON) M. C., împotriva pârâtei SC Fac Est S., pentru drepturi bănești.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei 8050 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Actul adițional nr. 162/(...) (f. 18) ce cuprinde clauza: „În cazul încetării raportului de muncă survenit indiferent de motiv, societatea se obligă să-i plătească d-nei Faraon C. M. contravaloarea a 60 salarii calculându-se la valoarea ultimului salariu";, a fost întocmit de contestatoare. M. A. A. (f. 89) arată că: „cuprinsul acelui act mi-a fost dictat de reclamantă. În momentul în care am completat actul adițional la contractul individual de muncă exista pe
actul adițional ștampila și semnătura angajatorului ";. Tot martora mai relatează că reclamanta, care îi era șefă ierarhică, controla firma respectivă, la acea dată având calitatea de asociată în firmă și calitatea de administrator. T. dispozițiile pe care reclamanta le-a dat în firmă le-a dat în calitate de director, asociat, iar martora în calitate de secretară la firmă executa ordinele administrative ale reclamantei, redactare act adițional și înregistrarea contractului individual de muncă și act adițional la I. T. de M..
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că semnătura de pe actul adițional la contractul individual de muncă aparține angajatorului și textul a fost redactat cu același pix.
Coroborând expertiza cu declarația martorei se poate concluziona că actul adițional a fost redactat după ce a fost semnat în alb de către angajator.
Totodată din actul constitutiv al SC FAC EST S. (f. 108) art. 26 al. 2 prevede că „Nivelul salariilor ori remunerațiilor se va stabili de către adunarea asociaților, cu respectarea normelor legale";.
La dosar nu s-a depus nicio hotărâre a adunării generale a asociaților în care să se decidă acordarea acestor salarii compensatorii.
Contractul individual de muncă nr. 287562/(...) încheiat între părți a încetat la (...) prin demisie.
Încetarea contractului individual de muncă prin demisia salariatului are ca efect general încetarea pentru viitor a drepturilor și obligațiilor corelative ale părților care rezultă din acel contract. Actul adițional la acel contract individual de muncă a încetat să producă efecte odată cu încetarea contractului individual de muncă prin demisie.
Actul adițional nu numai că a fost semnat în alb de angajator și apoi redactat de reclamantă mai bine zis de secretară, la dictarea și dispoziția reclamantei (după cum relatează martora audiată), dar are și o dată anterioară contractului individual de muncă respectiv actul adițional este datat (...) iar contractul individual de muncă - (...). Actul adițional nu a fost înregistrat la I. T. de M. potrivit art. 9 al. 2 lit. a) din Legea 130/1999, și tot la dispoziția contestatoarei.
Ulterior demisiei, în același an, reclamanta a încheiat cu societatea intimată un alt contract de muncă având nr. 508582/(...), în care are calitatea tot de director, începând cu (...). Acest nou contract individual de muncă din (...) a încetat prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
De la încetarea primului contract individual de muncă prin demisie -
(...) și până la încheierea celui de-al doilea contract individual de muncă - (...) reclamanta nu a solicitat cele 60 salarii ci abia după desfacerea disciplinară a celui de-al doilea contract individual de muncă.
Numai salariații concediați pe motive ce nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege - art. 67 Codul muncii
și art. 78 din Contractul colectiv de muncă 2007-2008.
La (...), reclamanta însăși a făcut o notă contabilă pentru a-și face lichidarea în care se notează faptul că „am primit azi, (...), suma de 1.920 lei.
Menționez că nu mai am nicio pretenție în calitate de salariată";. Nota contabilă poartă semnătura reclamantei și a fost recunoscută în fața instanței de judecată cu ocazia interogatoriului luat (f. 94 întrebarea nr. 12).
Actul adițional în temeiul căruia se solicită drepturile bănești nu constituie o convenție legală care să producă efecte între părțile contractuale
(art. 969 Cod civil).
În considerarea celor de mai sus acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta la cheltuieli de judecată 5950 onorariu de avocat, 900 lei onorariu expert și
1200 lei transportul la instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O. (FARAON) M.
C., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiuniiformulată de reclamantă; cu obligarea pârâtei-intimate la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că sentința atacată este nelegală, întrucât instanța de fond a dat eficiență declarației martorei A. A., fostă angajată a pârâtei, cu care reclamanta era în relații de dușmănie, întrucât a sancționat-o în mai multe rânduri pe martoră, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, aspect care rezultă din înscrisurile de la dosar.
Mai mult, prin admiterea probei testimoniale peste cuprinsul unui înscris, instanța de fond a încălcat prevederile art. 1191 din vechiul cod civil, aplicabile în speță, fiind inadmisibilă probațiunea testimonială chiar și cu privire la aspecte referitoare la ceea ce s-ar fi spus în momentul încheierii actului. Așa fiind, declarația martorei, în opinia acesteia, urmează a fi înlăturată ca probă.
Un alt element de nelegalitate al sentinței atacate, îl reprezintă faptul că instanța de fond, argumentează în motivare că a încetat prin demisie contractul individual de muncă al reclamantei.
Atâta vreme cât, din conținutul actului adițional reiese că, indiferent de motivul încetării raportului de muncă, pârâta este obligată să plătească salarii compensatorii, nu are relevanță motivul încetării contractului individual de muncă.
Instanța de fond, apreciază în mod cu totul eronat și fără a fi învestită cu o cerere în acest sens, asupra legalității actului adițional la contractul individual de muncă, afirmând că nu este o convenție legală care să producă efecte între părțile contractante.
Atâta vreme cât, nu există o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea acestei convenții, ori să se dispună anularea ei, aceasta Își produce efectele care au fost avute în vedere la momentul încheierii. Până la momentul de față nu a intervenit nicio cauză ineficacitate a acestui act juridic, instanța de fond în mod cu totul nelegal, înlăturând efectele lui.
Reținerea instanței potrivit căreia numai salariații concediați pe motive ce nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege, - art. 67 din codul muncii și art. 78 din contractul colectiv de muncă
2007-2008, este de asemenea nelegală. Această normă juridică nu instituie interdicția ca salariații concediați pentru alte motive decât cele ce nu țin de persoana lor să nu poată primi compensații financiare.
De asemenea este nelegală și aprecierea instanței că reclamanta nu a solicitat decât după desfacerea disciplinară a celui de-al doilea contract de muncă salariile compensatorii, deoarece reclamanta putea oricând solicita acest lucru înăuntrul termenului de prescripție.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta S. F. EST S. asolicitat respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală (f.10-15).
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Este adevărat că art. 1191 alin. 2 din cod civil (în forma în vigoare la data încheierii Actului adițional nr. 18/(...)) instituie interdicțiile de a face dovada cu martori împotriva unui înscris și peste cuprinsul unui înscris, însăașa cum rezultă din încheierea de ședință din (...) (filele 63-65 dosar fond) martora A. Ana M. a fost audiată pentru a se dovedi condițiile în care a fost încheiat actul adițional al contractului individual de muncă al recurentei, respectiv cine și când a completat acest înscris.
De altfel, Curtea constată că recurenta-reclamantă nu s-a opus la fondul cauzei audierii martori menționate anterior și, în aceste condiții, chiar dacă s-ar reține că martora a fost audiată pentru a se dovedi împotriva și peste cuprinsul actului adițional, proba testimonială ar fi admisibilă conform dispozițiilor art. 1191 alin. 3 din Codul civil, conform cărora părțile pot conveni expres sau tacit ca și în cazurile prevăzute de art. 1191 alin. 2 Cod civil să se poată face dovada cu martori.
Nu se poate înlătura depoziția martori nici pentru presupusa dușmănie dintre reclamantă și martoră, întrucât pe de o parte aplicare unei sancțiuni disciplinare (avertisment fila 180 dosar fond) martorei de către reclamantă s-a făcut în calitate de reprezentant legal al angajatorului (administrator) și nu în nume personal, iar pe de altă parte depoziția martorei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv interogatoriile celor două părți.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat, se apreciază că întrucât din actul adițional rezultă că salariile compensatorii se plătesc la încetarea raportului de muncă, indiferent de motivul acestei încetări nu are relevanță pentru plata salariilor compensatorii motivul concret de încetare a contractului individual de muncă, respectiv demisia. Însă acest aspect nu poate modifica soluția pronunțată de T. în cauză, fiind un motiv subsidiar față de motivul principal pentru care s-a respins acțiunea reclamantei, respectiv constatarea pe cale incidentală a nulității Actului adițional nr.
18/(...) pentru lipsa consimțământului angajatorului la încheierea lui.
Contrar celor invocate de recurentă, Curtea apreciază că în condițiile în care pârâta a invocat la fondul cauzei nelegalitatea actului de care se prevala reclamanta pentru acordarea salariilor compensatorii, instanța de fond era obligată ca pe cale incidentală să constate nulitatea Actului adițional nr.
18/(...).
Și în opinia instanței de recurs prevederile art. 67 din Codul muncii, respectiv art. 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii
2007-2010 nu instituie interdicția de a se acorda angajaților concediați pentru alte motive decât cele care țin de persoana lor compensații, dispozițiile din Codul muncii și din Contractul colectiv de muncă având un caracter minimal conform dispozițiilor art. 11 din Codul muncii. De asemenea, în condițiile în care recurenta a solicitat plata salariilor compensatorii în cadrul termenului de prescripție, nu are relevanță faptul că în concret această solicitare s-a realizat după desfacerea disciplinară a unui contract individual de muncă încheiat ulterior cu același angajator.
Însă, așa cum s-a menționat anterior aceste aspecte au fost reținute ca argumente subsidiare de către instanța de fond, motivul principal pentru care s-a respins acțiunea fiind nelegalitatea actului adițional întrucât a fost întocmit chiar de către reclamantă, în sensul că angajatorul l-a semnat în alb, iar reclamanta a dictat ulterior conținutul său martorei A. Ana M., care l- a redactat efectiv.
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că prin memoriul de recurs nu s-au formulat critici concrete cu privire la fondul motivului de nulitate reținut de T. (invocându-se cu privire la acesta doar imposibilitatea invocării cale incidentală, respectiv solicitându-se înlăturarea depoziției martorei A. Ana M.), Curtea de A. urmează ca în temeiuldispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să dispună respingerea recursului formulat în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O. M. C. (fostă FARAON) împotriva sentinței civile nr. 2160 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. D. D. G. S. D. G., S.-D. G. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: C. M.
| ← Decizia nr. 1310/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1098/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
